Stăteam pe bancă și-mi savuram pachețelul cu mâncare. Am ales banca de unde puteam privi în voie la un copac bătrân, cu o ramură groasă, aproape orizontal înclinată peste alee. Îmi amintea de pomul meu de la țară, cu un leagăn legat de o ramură asemănătoare. Hii, ce mă mai dădeam pe el! Acolo, în legănarea lui, puteam să visez că am descoperit ceva ce mă făcea mai puternic și le arătam celor răi ce suflet bun sunt eu, că-i iert deși aș putea să mă răzbun!

Da, n-aveam nici o treabă…

Eram în practica de vară, ca student, la o fabrică. În zilele dinainte luasem, în sfârșit, carnetul de conducere pentru mototriciclul meu cel nou și venisem cu el. Am ieșit odată cu cei care făceau practica, elevi și studenți și mă simțeam plin de entuziasm, bucurie, aveam aripi! Una din fete m-a…

Pe culmi pustii, pe văi golașe

Prin vânt și praf am fost odată.

Nu sunt nici sate, nici orașe,

Părea o lume blestemată!

Un sat de case părăsite,

Fântâni secate, trist miraj!

Cărări de ani nefolosite

Îți taie bruma de curaj.

Doar într-o vale mai ferită,

Un om, cu suta lui de oi,

Umplea natura pustiită

Cândva, demult, de cei ca noi.

Și-n lumea lui fără cuvinte,

Zi după zi, tot…

Pe-aleea unde ne-am iubit e toamnă iar, e foc în jur,

În galben-roș aprins e tot! Mi-e dor de ce aveam mai pur!

Pomi, frunze ard în vii culori! Culori ce-în suflet răscolesc.

Și ce frumos ardeam și noi... Mi-e dor de focul tău ceresc!

De sufletu-ți lipit…