Viorel Gongu
  • Mogoşoaia
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Viorel Gongu's Prieteni

  • Constantin-Nicolae Gavrilescu
  • DANIELA TIGER
  • ALINA VERBINESCU
  • Maria Balasa
  • satyr
 

Viorel Gongu

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor
Despre mine :
GONGU VIOREL s-a născut în anul 1950 , luna august, ziua 02, în Bucureşti.
A urmat cursurile liceale la Liceul „Aurel Vlaicu” , perioadă în care a publicat poezii şi proze scurte în revistele „Aripi”şi „Ţara visurilor noastre”.
După absolvirea liceului a urmat cursurile Şcolii de ofiţeri activi Nicolae Bălcescu din Sibiu, specialitatea intendenţă-finanţe, perioadă în care a publicat eseuri, proze scurte şi versuri în publicaţiile „Viaţa militară”, „Apărarea patriei”.
După absolvirea şcolii militare a continuat să publice versuri în ziarul „Steagul Roşu”,
şi în Suplimentul literar-artistic al ziarului „Scânteia tineretului”.
După anul 1989 a desfăşuraturat o activitate mai intensă publicând versuri , proză, eseuri atât pe site-uri cum ar fi: Agonia, Cititor de proză, Poezii.Md.,Casa gândului Cleopatra,
Hermeneia, Lira21, Cetatea lui Bucur, Cronopedia, dar şi în paginile revistei Cetatea lui Bucur.
Din anul 2011 este membru al Ligii Scriitorilor din România.
Numele Viorel Gongu îl mai întâlnim şi în cadrul volumelor colective, antologii de cenacluri cum ar fi „ poetic@'', „Artă sfâşiată-poeţi contemporani”,Amprente temporale, antologie de poezii cronopediene, vol.2.
Editura TOPOEXIM îi publică romanul „Bilete de loterie” în decembrie 2011 şi în 2012
publică volumul de poezii cu schemă fixă Ultimul trandafir, volum ce cuprinde glosse, sonete şi haiku, volumul de poezie în vers clasic „Noaptea lutierilor” , la editura Curtea Veche dar şi în curs de apariţie volumul de proze scurte „Cămaşa de noapte.”
Activitatea poetică a lui Viorel Gongu a fost prezentată , în două emisiuni, în cadrul postului de televiziune „Speranţa TV”, emisiuni în care a şi recitat din creaţiile proprii, la două posturi de radio.
Website / Blog :
http://agonia

zăpadă în toiul verii

E august,un august cu gustul pepenelui trecut.
Pe alocuri, cîte o frunză îngălbenită de vreme, cochetează printre frunzele verzi de parcă ar face cu ochiul.
Iar vine iarna şi Vecinul va începe din nou mângâierea de fiecare an a frunzelor, continuată cu mângâierea zăpezii, cu mâinile lui ca nişte târnuri fără odihnă.
Nu ştiu ce vârstă are şi nici nu bănuiesc ce vârstă ar putea avea dar îl ştiu aici, şi aşa dintotdeauna:scund, uşor adus, cu părul nins, veşnic trebăluind în jurul blocului.
Azi dimineaţă, parcă, mi-a zis Vecina, la lift, că Vecinul e bolnav.
Nu este posibil aşa ceva! Aşa cum nu are vârstă, pentru el nu poate exista boală, sau dacă e o stare de rău, cu siguranţa că e un nor trecător. Nu se poate pentru că vor începe să cadă frunzele...va veni zăpada....
Am senzaţia de frison, dublată de acea de oboseală profundă, de somnolenţă.
Deschid cu gesturi mecanice geanta, scot ziarul şi voi începe să citesc.
Stau în pat, literele îmi joacă pe dinaintea ochilor. Închid ochii şi încerc să-mi imaginez ce mai "complotează" opoziţia:iar referiri la colaborări, la băieţi deştepţi, suspendări ,demisii...
Din paginile ziarului parcă văd frunze ridicîndu-se într-un imens curent turbionar şi fierbinte. Frunzele se aşează în diferite imagini reprezentînd tot felul de fiinţe apocaliptice, de mult pierdute sau pe cale de apariţie.
Miroase amestecat a iasomie, a frunză arsă, a brumă...
Aştept de multă vreme trenul care nu mai vine.Oare de ce întârzie?
Trebuie neapărat să plec! Am multă treabă acolo şi trebuie să ajung la timp. Dar unde trebuie să ajung?
Toamna asta e atât de frumoasă iar mie îmi arde de plimbare...
Mi-am uitat pardesiul şi alt tren nu mai am până mâine...Ei, găsesc eu ceva de îmbrăcat pe acolo...
Dar iată-l că vine...!
Mă urc cu înfrigurarea cu care alergam la întîlniri sau la spital în plină criză.
În gara mea trenul nu opreşte mereu şi oricum...
...Ca să oprească, ştiu că trebuie să fac un semn anume sau să spun ceva în gînd.
Am uitat semnul!!!Dacă trec de gară nu mă mai pot întoarce...
Îmi încrucişez mijlociul peste arătător...dar nimic!Ăsta e semnul!Ştiu sigur!!!...Abea acum ştiu! ..Trebuie să bat în lemn!!!SEMNUL,ăsta e!
Văd cum se apropie gara mea.Creşte în fereastră inevitabil.
Bat în lemn şi totuşi nu opreşte...!Mai bat o dată,încă o dată...
Bat cu amîndoi pumnii,cu disperare! Opriţi!...
Lumina îmi năvăleşte,colţuroasă,printre pleoape.
Aud o bătaie în uşă,şi încă una,şi încă una.
Deschid ochii larg şi îmi dau seama că trebuie să deschid,să dashid o uşă care mă somează.
Dar cine o fi?
Păşesc buimac şi din dreapta sufrageriei,imensa fereastră s-a căscat să-mi strige.
Mă uit în gura ferestrei şi într-o fulgerare de întuneric văd cum toate frunzele se prăbuşesc la pamînt....
ŞTIU că Vecina e la uşă.
Apoi frunzele erau nişte vrăbii fugărite de şoim...Aştept să văd şoimul...
Aud din nou bătăile în uşă.
Din senin începe să ningă peste frunzele abea ascunse.
Ninge ca o linişte fără scăpare.
Soarele străluceşte puternic.
Frunzele se topesc odată cu zăpada şi deja ştiu ce vrea să-mi şoptească Vecina.
Ştiu că de astăzi înainte voi fi un bătrîn scund,uşor adus,cu părul alb,veşnic trebăluind în jurul blocului.
Aştept parcă un tren.
Simt cum pielea îmi foşneşte a frunze şi din degete au început să-mi crească tîrnuri mari de nuiele iar din ele îmi ninge în păr.

Viorel Gongu's Blog

iubirea mea, pisică...

Postat în Ianuarie 23, 2016 la 5:36pm 0 Comentarii

Iubirea mea, pisică...

Iubirea mea, pisică ce-şi poartă umbra-n dinţi,…

Continuare

choka

Postat în Iulie 6, 2014 la 6:00pm 0 Comentarii

CHOKA



ţiganii la bâlci

ursul cu lanţul în nas

se-aude toba



femeia cu salbe la gât

poartă fuste lungi cu flori





dinţii de aur

lucesc în soarele cald

guri cu mustaţă



lulele se-aprind domol

fumul alb se ridică





foale se umflă

caii aşteaptă la rând

fierul e roşu



baroase lovesc…

Continuare

kyoka

Postat în Iulie 6, 2014 la 5:58pm 0 Comentarii

KYOKA

raţe pe gheaţă
aleargă spre stuf
vulpea aşteaptă

haibun

Postat în Iulie 6, 2014 la 5:57pm 0 Comentarii

HAIBUN

toamna târzie
înşeală turturica
iar ea cloceşte

frunze uscate
cad umezite de ploi
copacul e gol

frigul se lasă
porumbiţa stă pe cuib
cade zăpada

neaua se-aşează
puii mişcă în ouă
mama îngheaţă.

Panou de comentarii

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

  • Încă nu sunt comentarii !
 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor