Vladimir Nichita

Nichita Stănescu...lunecă pe râuri
iar râurile lunecă pe el
stare confidenţială
care se învaţă...
mă scăld în apa lui Nichita
dezbrăcându-mă de aripi
timpul nu mă mai întreabă
în ce loc mă aflu
poetul Nichita schimbă culorile apei
numai
numai acum pot să înţeleg
miracolele vieţii...

in fine...s-au descălţat de bocanci

s-a sfărâmat tropăitul

şenilele împachetate au fost băgate în buzunare



pufăind din tigări imaginea zilei

mici rotunduri ale timpului

nefiinţa îi ordinul celor mari care...care râd

de păsările cu aripi frânte



în piaţa raţiunii oameni desfacuţi in felii

oamenii fac sex

suflete aruncate

pe caldaramul precarei existenţe



în biserici sfinţii tremură de frig

nu s-a pomenit niciodata aşa… Continuare

poet pribeag, nemuritor si rasfatat de astrii

ce-ti lumineaza calea cu lumini de vis

cobori din ceruri si din infinituri vaste

cu fata-ti ingereasca si cu paru-ti nins



privirea-ti visatoare si sufletu-ti cuminte

sa fie semnul tau ce imi aduce-n dar

un madrigal de vers si-aducere aminte

de-acel ce il numesc...universal



poet Luceafar, strajuind in lunga noapte

cu sceptrul tau de print si om nefericit

esti Cel ce-a scris a vietii… Continuare

Când Eminescu-a a spus ...

Că lumea 'ntreagă-i trecatoare,

Numai poetul a 'nţeles îndeajuns

Cum se trăieşte şi apoi se moare.



La fel ca miile de valuri sumbre

Ce apa le împinge către mal uşor,

Ani sunt împinşi prin sita vremii

Fără-a lăsa prea mult în urma lor.



Rămân doar amintiri ce ne înşeală

Cu zbor de păsări nevazute, înapoi...

Către-un trecut de fadă pomenire

Ce il păstram în taină, pentru noi.



Numai poetul a… Continuare