obișnuiam să-ngrop absența ta în vin 

și-apoi sorbeam din noaptea ta puțin câte puțin 

până ce trupul tău prindea contur la mine-n trup 

și eu n-aveam degete destule ca rochia să mi-o rup 

și aveam sânul ars de dor 

și dor mi-era 

ce dor mi-era 

iar palma ta cum un șuvoi de apă din cișmea aluneca 

deasupra mea 

și apa în vin se prefăcea 

doar 

apa setea mi-o stingea 

și un parfum de vinișor se înălța din carnea mea 

paharul…

prin buzunare iar se zbate fără de noimă vântul 

eu alerg în reluare ca un cal răpciugos 

simt carnea cum mi se destramă fibră cu fibră 

și calciul cum se furișează ca un hoț din os

am buzunarele pline cu pietre 

pietre de toate vârstele și de ambele sexe 

unele de toată stima independente în viață 

altele ce vor muri ca și anexe

luna nu se simte precum un câine fără stăpân 

totuși amușină ale cerului cotloane întunecate 

interesul său pentru gunoaiele celeste și nereciclate încă 

nu-l înțeleg și nu mă dă pe spate