alinaileana
  • Feminin
  • com. Păuleşti, sat Păuleşti- Prahova
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Alinaileana's Prieteni

  • Cristi-Ana Popescu
  • LIGHTARTIST
  • Odiseea Spatiului
  • Bianca C. Dan
  • daniel vorona
  • Dem
  • Olga Delia Mateescu
  • CRISTINA
  • Cristina Scacun
  • sammy
  • Florenta
  • Anca Duma
  • baciuileana
  • TEI GEORGE
  • cristina

Cadouri primite

Cadou

alinaileana nu a primit niciun cadou încă

Dăruieşte un cadou

 

alinaileana

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, pictor, promotor cultural, fotograf, pasionat de lectura
Despre mine :
Traiesc viata, desi uneori pare ca ea ma traieste pe mine! Locuiesc intr-un sat prahovean, destul de maricel si cu perspective, cu locuri frumoase si cu copii buni, alaturi de care imi petrec multe din frumoasele clipe ale vietii in " scoala dintre ciresi".
Website / Blog :
http://www.roliteratura.ro/autor/?id=496

EU!

Rânduri, …


Arsita minimaliza universul. Soarele, protector al vietii, ucide.
Duminica: mic dejun in familie, pranz...tot asa, siesta! O noua zi, totusi copie a celei de ieri, a celei de alaltaieri, a intregii saptamani( de fapt). Sa speram ca noua saptamana va fi altfel!!! Vacanta, concediu: ce mult am asteptat si ce bine venite pareau sa fie!? Am o jumatate de ora a mea, numai a mea! Ma asez la calculator: vreau sa comunic, sa-mi alimentez dorinta de noutate, vreau sa simt pulsul zilei de azi,"Traiesc clipa"! Sunt FEMEIE, sunt mama "inger fara aripi", sunt dascal, sunt mandra ca in astfel de zile pot oferi un sprijin, o mangaiere, o alinare, chiar daca " binele nu se face cu de-a sila", iar ceea ce tie iti pare bun, celui de langa tine nu i se potriveste!... norul invinge, canicula este momentan alungata, sunt obosita, simt nevoie de odihna, de alunecare in bratele lui "Mos Ene". Cea mica imi citeste o poveste, una dintre povestile ei preferate, ascult, atipesc...sunt protejata in aceste clipe: eu insami devin personaj de poveste, nimic nu poate rasturna realul, plutesc, plutesc, plutesc...
*Ziua de luni a zburat furată de nori, sfârşitul lui azi se apropie. Aproape miez de noapte, ceas de taină şi magie. Luna se ascunde după norul negru, întunericul devorează întregul. Mă uit prin fereastră: un pumn neglijent a scăpat scântei ici şi colo, doar aşa bucuria liniştii împodobeşte întinsul din spatele sticlei. Încă o zi s-a alăturat trecutului smulsă din viitorul (im)previzibil. Întuneric şi răcoare, plăcută răcoare şi somn... Iar "Moş Ene" îşi cere drepturile: refuz să-l ascult! Mă aplec asupra chipului de copil. Zâmbeşte! Îi înlătur şuviţa neascultătoare şi-i sărut fruntea: o dată, de două ori. Se întoarce cufundându-se în vis...vis, copilărie. Închid cu grijă uşa, comoara e păzită. Sunt aici, veghez, ...dar somnul, somnul e bine venit! Mă îndrept către "iatac" dorindu-mi ca zâmbetul de alături să înflorească şi în visul meu. De ce nu? Se sfârşeşte o zi, alta începe: tic-tac, tic-tac, tic...
*O noua seara de luni! Mi-am incarcat bateriile!!! Azi m-am intors dintr-o calatorie de vis plina de echilibru, liniste, traditie si de cultura. Ati vizitat Sangeorz- Bai, Bistrita Nasaud? Daca nu, sa nu intarziati prea mult: aici omul e simplu, asezat la vorba, iar lucrurile nu i se par atat de "hade" si de necontrolat cum ne par noua. Somesul, cu apa sa tumultuoasa, umple de racoare aerul de vara. Aici totul este altfel! La 7/8 km de Sangeorz, la Maieru, si-a petrecut Liviu Rebreanu copilaria, tanjind dupa acest spatiu( satenul mai poarta inca opinca legata cu nojita, ciorapi de lana, iar la biserica merge, mandru, in camesa alba, stransa la mijloc cu brau lat de piele). Maieranu a stiut sa-si respecte inteleptii: Rebreanu s-a intors in momente de dor: a fost daruit cu pamant, aici, unde i-a fost leganata copilaria de unda somesana. Cati dintre noi stim acestea?...niciodata nu e tarziu pentru a cunoaste! M-a incantat portul, pacea omului care-si lucra cu drag pamantul - sfant dar al stramosului. Am pasit in Maramures, am vizitat apoi Vatra Dornei, alte momente de incantare: se desfasura Festivalul Dansului si Portului Traditional, si, ca-n filmele noastre, s-au perindat prin fata ochiului fanfara, calusarii din Olt, ansambluri de dans romanesc din Bistrita Nasaud, din Vatra Dornei, din Bihor, taraf de lautari...o incantare pentru ochi si pentru suflet( nu mi-am putut opri lacrima de plinatate a inimii sa-mi alunece pe obraz), te simti roman si esti mandru de asta, cat de usor este! Cuvantul nu poate cuprinde maretia locurilor, Sighetul te umple de uimire: atat de mult rau a putut face minciuna si dorinta unora de a-i determina pe altii sa taca, sa nu zboare catre progres,...sa nu aiba opinie: Muzeul de la Sighet ne-a socat pe toti, mic si mare, si ne-a determinat( chiar daca pentru un timp destul de scurt) sa fim mai atenti la noi, la cel de alaturi si la ceea ce ne inconjoara! Suferinta a dat aripi acestei natii!? Tare ne dorim sa nu fie aripi de ceara!...timpul curge de la ieri catre maine, intunericul imbrobodeste toata suflarea, greierii inalta imnul serii de vara: cri- cri, cri-cri-cri, cri...
*Arsita a aplatizat totul. Omul e ingaduit daca...nu misca prea mult. Totul se comprima: timpul nu vrea sa mai curga sau, dimpotriva capata forme...diforme. "Fata morgana"!!! Canicula schimba fata lucrurilor, nu-ti gasesti locul, nu-ti gasesti sensul...nu te regasesti: totul e anapoda. Un urias lacom a supt oxigenul. E chinuitor!...dincolo curg lacrimi, curg ape, curge deznadejde. Am putea face un pact: lacrimile curga-va peste arsita-ne!? S-ar putea crea , astfel, un echilibru? Ar putea fi ingaduita o asemenea intelegere? ...in departari, mari departari, e razboi. Nu mai avem rabdare, intelegere pentru noi insine! Greierii isi sustin concertul...etern. Nimic nu-i convinge ca ar putea fi altfel! E noapte, o boare razbate prin geamul intredeschis: o sorb avar, e a mea!...ar putea fi a noastra, dar voi dormiti, visati leganare de unde albastre..., greierii canta. E placut; inca putine ore si va rasari soarele. Ne va chinui iar canicula! E august, in miez. Curand se va stinge in septembrie! Totul va curge altfel: o picatura imi deseneaza visul pe fereastra. In inchipuire o mangai cu obrazu-mi avid de racoare. Un cantec rasuna in fundal: cri, cri- cri...Somn usor!
***Traim intr-o tara superba, visam la ea! Suntem visatori, ar trebui sa fim...frumosi. Nu e greu: trebuie putina atentie! Atentie la firul de iarba, la buburuza ce-l urca spre a-mi asculta cantecelul( " Gargarita, rita, zboara-n poienita/..."),la zborul ei catre umarul tau: atentie la TINE!!! De protejat, suntem protejati!***
*E august 15, zi mare de praznic, Adormirea Maicii Domnului! Soarele, darnic peste masura, incinge natura. Ochiul cauta cu disperare vata unui nor: senin! Frunza se chirceste intr-un ultim efort de a-si apara...planta, verdele s-a transformat in galben- ireversibil. Frunzele agonizeaza venind catre racoarea pamantului, prea devreme, asemeni tanarului plecat, prea curand. Chipuri vesele danseaza trezindu-ne din toropeala caldurii. Sunt ei, copiii! Au facut intelegere: arsita nu le va alunga rasul, jocul ii va ajuta sa treaca peste toate...atata timp cat chipul parintelui se mai apleaca schitand un zambet de intelegere, un zambet care sa confirme ca e acolo, il asculta si-l ocroteste, e OK! ...e zi sfanta: speram in umbra, speram in adapost, speram in pace. Inaltul Se arata suparat! Ridicam ochii spre cer, ruga ne e aproape. Ziua e clara, prea clara...liniste. Doar pasarile mai brazdeaza cerul, silite sa zboare. Se apropie inserarea, frunzele incep a fremata anuntand racoarea, racoarea prea subtire...de miez de august!
* Părea că ruga mi-a fost ascultată. Norii au devenit generoşi, au stropit puţin- prea puţin si prea repede- ţărâna sufocată de soare. S-a întâmplat acum două seri…adierile au mai prins vigoare! Florile îşi pleacă corola, în speranţa că viaţa în incandescenţă le va fi mai puţin dureroasă: frunza se strânge, petala se chinuie luptându-se să ofere culoare, frumuseţe, bucurie încă un ceas, o zi…Speranţa florilor stârneşte gândul copilului: ce va fi mâine? TU eşti mâine!!! i se răspunde. Şi atunci? Va fi bine, am încredere în TINE! Gândul ţi-e bun, fapta îţi e frumoasă, eşti dornic de cunoaştere, înţelepciunea îti lipseşte deocamdată: sunt lângă tine spre a te ajuta să devii înţelept! Nu-ţi fie teamă, va fi bine.Copilul a plecat să se joace încrezător în cele auzite şi… în sine. Vântul adie rar, o pasăre caută umbra între crengile alunului, e gingaşă: ar cânta, dar cine să-i asculte viersul? Şi totuşi cântă! Trilurile străbat văzduhul spre…mine: îmi place, e biine! Ascult cântec de pasăre, freamăt de ram- este ceva , în jurul nostru, care ne ajută să trecem. Să trecem din noi către voi şi de aici: mai departe! Ieri am cunoscut un om, azi doi şi, cu certitudine, mâine alţii. Gândurile ni se împletesc: sfatul dat copilului trebuie să devină certitudine! Pasărea cântă, se leagănă, îşi împlineşte menirea!!!
*Au reînflorit salcâmii! Magnolia s-a grăbit să-i imite. Acum, ceara florilor vineţii se răsfaţă în seninul cerului: va fi o toamnă luuungă! Numai ţestoasa n-a mai vrut să lupte: şi-a înţepenit picioarele şi gâtul şi...a dat ortul! Eu nu sunt asemenea ei. Florile îmi sunt exemplul. Nici măcar canicula nu-mi împiedică suflul existenţial, dar am mai primit o lecţie: între noi sunt cei puternici( capabili să se adapteze la intemperiile vieţii, să înflorească!) şi sunt cei...care au nevoie de puternici! ...şi azi am cunoscut un om, care contestă că "Domnul Vucea" ar fi avut vreun rol în modelarea noastră. Dacă n-ar fi fost un d. Vucea nu l-am fi iubit pe "Domnul Trandafir"...în fiecare, pe lângă fiecare dintre noi poate exista o astfel de tipologie umană: numai eu pot decide ce am de învăţat de la unul, de la altul. Fiecare e liber să aleagă binele, răul!?
*Zilele încep să se răcorească, soarele muşcă, supărat,dantela norilor subţiri. Aroma strugurelui dat în pârg umple eterul,...îţi aduce aminte de septembrie, de şcoală. Copilul se apleacă asupra caietului, rezolvă un exerciţiu, scrie o compunere: să nu creadă D-l că vacanţa înseamnă doar joacă! M-am jucat, e adevărat, dar...n-am uitat! Stau şi visez, visez la cetina ce se leagănă în vânt, la clopotul mare ce-şi cheamă bătrânii, duminica, la biserică, la undele Someşului,...visez şi mi se pare că trenul cadenţează purtându-ne către casă, către cotidian, către rutină? M-am odihnit şi acum sunt gata. Sunt pregătită să mă lupt cu "zmeii", cu cei obişnuiţi să conducă, cu cei care se bucură de libertate, dar nu o pricep. Soarele coboară încet, încet către orizont, copii se adună pe lângă case, îşi reamintesc, poate uneori puţin iritaţi, că există părinţi...mă duc către ai mei, îmi povestesc de-ale lor, ca la fiecare reîntâlnire de altfel, e ceas de răcoare, ceas de poveste: vă las!
* Cineva sau…ceva?! Loveste in geam. Curiozitatea ma doboara, nu ma pot abtine...ploooua! In sfarsit: cerul cerne picaturi pretioase, cu nesat sorbite de buzele fierbinti ale pamantului mangaiate prea mult, prea indelung...degete incandescente. Am atipit. Era august, este septembrie(in miez!). Nucii isi zornaie bogatia, ciorchini asteapta atingere de alt ciorchine! E vremea sezatorilor, ceas al intalnirilor, al vredniciei! Cerul cerne, luandu-se parca la intrecere cu zaduful ce inrobise vara.
De trei zile, curg catre scoala bobocei protejati de voinicul ghiozdan. Primul pas, cu temere si curiozitate, urmatorul: bucuria cunoasterii si al (re)intalnirii si... mersul isi urmeaza datul. Orice mic devine voinic prin carte! Ce bine e la scoala! E frumoasa scoala noastra: parca ar fi o altfel de casa! Merii din livada ne ademenesc spre a culege, spre a ne infrupta din fructul care-si prelinge seva spre coltul gurii pofticioase. Soarele a pornit catre orizont: trebuie sa se odihneasca. Maine se va grabi...sa rasara. Incepe o noua zi de scoala!!!
* Mă uit la licoarea rubinie ce se grăbeşte spre buza paharului pentru a se revărsa spre buzele mele...atâta savoare, aromă, parfum! Încerc să iert soarele verii, muncitorul care a ingrămădit în rodul toamnei culoare şi dulceaţă, chinuindu-mă pe mine!? Ajung iar la gândul, la înţelegerea că totul are un rost...atunci care e rostul meu? Evident, nu numai acela de a savura sângeriul, uneori necesar, al vinului. Soarele plăcut de toamnă mângâie rugina frunzelor. Răsfăţate,dansează către pământ: se grăbesc să se alăture suratelor ce înveşmântează pământul în ritualul prevestitor al reîntoarcerii. Mă întorc şi eu cu faţa de la azi către mâine, convinsă că am foarte multe de... aşezat.AICI, ACUM!
* Rubiniul curge inca ...in lacul ocupat de stea: sa fie steaua mea, sau a Micului Print? Observ! Imi lipseste ceva: poate palaria ce-a inghitit sarpele!? Ma intristez: ce greu e sa vezi partea buna a lucrurilor, ce usor...sa-i lovesti pe cei din juru-ti! CAT incerci sa eviti, constati ca "rau-i deja facut!", fiindca " a gresi e omeneste", dar a persista in greseala e diavolesc!? Multi gandesc despre Lucifer ca despre un Dumnezeu mult mai inzestrat. Cateodata tind sa cred ca-i purul adevar! Altfel cum ar putea sa te atraga catre el atat de repede si de usor? Noaptea a imbrobodit universul, poate si mintea mea! Aveam de facut multe, am reusit sa asez cate ceva, si maine e o zi!..."nu lasa pe maine ce poti face azi"...nici sa mananc nu m-am indurat: timpul cade peste noi prea repede si prea nemilos!...poezia lui Labis imi trezeste in memorie durere si...foame, nu de caprioare! E cazul sa merg catre masa, "Masa tacerii" a lui Brancusi, ori catre ...masa necesara mie, omului. Ma hranesc- Trebuie sa traiesc!PS. Pofta buna, tuturor noctambulilor!
... s-a terminat! Mintea e limpede, ceata s-a rarefiat: fii atent la omul de langa tine, poate deveni uimitor de agresiv! Nu trebuie decat foarte putin ca ceea ce ii spui tu sa fie putin" tradus", " transformat"...dupa puterea mintii sale: E RAZBOI! Razboi la cel mai inalt nivel, uitand pana si ca suntem oameni, avem o demnitate, respectam criterii de ...socializare, avem legi care ne apara! MIZERII. Mizeriile sunt la putere; ai putea fi pocnit cu pumnul..., i-e FRICA. Te pocneste cu" documentul"- are stampila!
... e toamna, noiembrie, superba zi inaintea celei de maine cand: cerul isi va "rupe baierele"( asa anunta la meteo!). Ne bucuram de azi gandindu-ne la maine!...cu toate acestea, lacrimile cerului ar putea sa nu starneasca lacrimile...sufletului?! Sa incercam sa ne imaginam alaturi de stramosi: ploaia este bunatate, rodnicie...benefic! Nucul batran mangaie cu inaltul crengilor norul cerului. Crizantemele se incapataneaza sa ne bucure: CULOARE( auriu, ruginiu, vanat, galben- toamna!). Soarele ne lumineaza si azi. Va incerca si maine: reuseste, nu reuseste? Suntem datori sa speram: suntem oameni. Putem gresi...in sperantele noastre: am putea rani pe ale celor de langa( le cerem prea mult/ prea putin?). Deja se intuneca. Un crepuscul protector: atentie la OMUL de langa tine! Noiembrie...
*Soarele isi rastoarna din tolba ultimele sageti: au ramas cele neascutite...lipsite de caldura, dar...au ramas! Dimineata da semne ca ...ar urma o zi buna: pacaleala!? Zilele ni le "facem" si noi!...degetele de gheata, firave, deseneaza ferestrele: gerul isi arata coltii, argintul brumei transforma necuprinsul intr-o lume de basm. asa sa fie?...aparenta? Sa alegem incat basmul sa nu fie aparenta 100%! Cate ceva trebuie sa ramana, tine...tot de noi(!?) sa ramana!!! E inca dimineata, ce va urma: vom trai si vom afla!
*Cer înlăcrimat...decembrie! Un trandafir încăpăţânat se chinuie să încropească un...bobocel!? Geana tresare în aşteptarea visului: un fulg, un singur fulg. Cu siguranţă vor urma puzderie! Mă-ntorc agale, privesc cerul...câlţi cenuşii mă privesc pe mine. Căldura, nespecifică momentului, îngrijorează. Închid ochii: mă visez copil, rostogolindu-mă prin nămeţi de zăpadă, alunecând, pe tălpici de sănioară: o dată, încă o dată...luna şi-a aprins felinarul, stele scânteie obligând nemărginitul să reverse lumină, glas de copii, veselie...Privesc alături: nu sunt Eu copilul! Visează. Fluturii albi se vor îndura să sosească? Mă cufund în lumina "felinarului" de peste drum: odinioară mi-am dorit cu atâta ardoare încât s-a întâmplat! Cerul cernea stele de gheaţă, în suflete se cernea bucurie...decembrie. Peste puţin timp un an se va stinge, altul se va naşte în pocnet de şampanie ...şi timpul, timpul se grăbeşte.
Sfarsit de decembrie.
Stele de gheaţă s-au revărsat însoţite de ger! Bucuria a fost scurtă: sclipirile nocturne au fost insuficiente pentru a ...ţese covorul, acel necesar rostogolirii prin imaculat, alunecării! Clepsidra timpului, răsturnată, anunţă sfârşitul/ începutul...timpul, întotdeauna timpul!!! Curge lin, tumultuos: permanentă vâltoare. Abia păşeşti într-un an că...te şi trezeşti în altul! Bucuria vine şi pleacă. Clopoţei şi glasuri de copii! Sfârşim spre a începe...începem spre a sfârşi: perspective? Fiecare cu visul/ idealul său, cu speranţa atingerii...Curgerea semnifică îmbătrânire, cumul de experienţă: orice ar însemna, inevitabil, ne cuprinde, ne forţează la participare. Nu poţi rămâne spectator! Acesta e jocul, viaţa- joc: murim spre a (re)naşte...un an dispare, un altul se grăbeşte să-l înlocuiască. Nu se poate altfel: LA MULŢI ANI...sănătoşi!
*** Meditatie...
Ianuarie- început de an! Crepuscul: nu al momentului, ci al norilor! Brusc s-a întunecat...fulgi, picături, gheaţă? La ce ne putem aştepta. Ne e dor de steluţe, ne temem de ...picătură, ce va să vie? Cârduri de ciori tulbură pacea universală, acea pace firească, pace a pasului în noul an, pace a sufletului...concentrarea e perspectivă: drept, strâmb: omeneşte!? Privesc. Acoperişul casei vecine, bătrânul nuc- preferatul negrelor, gălăgioaselor păsări, norii cenuşii...un alt început! Totul se pregăteşte pentru normalitate, cotidian, rutină. Liniştea, odihna a fost benefică: te-am recuperat pe Tine, m-am recuperat pe Mine, am fost şi suntem alături de...Noi! Totul e bine, e aşezat: putem (re)începe! Succes!E...IANUARIE!!!
. Februarie! A mai curs timp peste noi. Am mai căpătat experienţe, prietenii,...hrana sufletească şi spirituală! Închid ochii:totul se decantează...figuri, peisaje, albastru Voroneţului mă învăluie. Am păşit de două luni într-un nou an şi în...Bucovina! Ninge blând, ninge aşezat. Trenul mai fluieră o dată înainte de a se îndepărta în noapte. Rămasă singură, grăbesc într-un tărâm străin- totuşi tărâm al ţării mele. Atâta nerăbdare avea să culmineze acum, aşa. Ajunsă eram bolnavă de curiozitate, dealtfel curiozitatea e "zăcerea" mea preferată!? Un nou an dă năvală peste fiinţa mea, în curând...Trăiesc din plin, trăiesc maxim totul, mă minunez de ceea ce-mi oferă clipa şi nu cercetez prea mult, " nu caut neînţelesul" acolo unde poate că nici nu există! O nouă lecţie, buuună! Sunt EU, ştiu ce vreau şi ştiu ce pot! Am să reuşesc...ningea frumos şi blând, trenul fluiera în gară: îşi lua "La revedere!" de la mine. De trei zile m-am întors!
*** Alb. Cerul grăbeşte către aproape într-o albă, diafană îmbraţişare: ninge ca-n copilărie!!! Dantela fulguită împodobeşte noroiul...natural, noroiul din noi... Privesc! Redevin copil, mă rostogolesc, ating pământul. Alb nesfârşit, alb curat...februarie.Bucuria umple sufletul, fluture cuprins în danţul albilor fluturi de gheaţă. Ninge ca-n copilărie! Îmi simt obrazul mângâiat de degete reci, totuşi plăcute: mă rostogolesc prin zăpadă, las albul să mă cuprindă...devenim fiinţă. Sunt ...fluture alb, pe obraz de copil, în februarie. Bucurie!
***Adiere. Clopoţei diafani scutură pulberi către miezul pământului: e semnalul! sevele gâlgâie către tulpiniţe, muguri, bobocei...Primăvară, zbor, albastru...iar!
Luni aleargă către duminică. Marţi soseşte grăbit, miercuri nu-i dă răgaz! Joi e-n poartă. Deja se anunţă vineri: bucurie! Sâmbătă dă voie răsuflării-n tihnă pentru că: vine Duminică! Fără veste te-ai prins în caruselul vieţii! Totul devine secvenţă, amintire- secvenţă, un film ţi se derulează: îţi pare cunoscut şi totuşi...câteodată nu se potriveşte!? Primăvară, culoare, roz, albastru...viaţă! Acum ...sunt în ton cu albinele sprinţare din floare în floare!

Fotografiile lui alinaileana

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Panou de comentarii (1 comentariu)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 3:55pm în Aprilie 24, 2009, ioan lila a spus...
O prozatoare interesanta. O urmarim cu placere!

ioan lila
ioan17lila@yahoo.com

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor