conu marius viorel
  • Masculin
Partajare pe Facebook
Partajare

Conu marius viorel's Prieteni

  • Doina Lupu
  • moraru mihai
  • Editura Vremea
  • Mihaela Popa
  • Roxanescu
  • DAN HELCIUG
  • Aurelia-Georgeta Paunescu
  • Darvas Tunde
  • Ana Stănescu
  • Andra Iordache
  • Valentina Ioana Pirlog
  • GHEORGHE OANA
  • Miclea Valentyna
  • Burghelea Daniela
  • Diana C

Conţinut

Se încarcă... Se încarcă feed-ul

 

conu marius viorel

Activitatea Recentă

Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog oare si bucurestenii pot sa se manifeste civic?...sau doar in club si pe site?.... a lui conu marius viorel
Feb 3, 2014
conu marius viorel a postat o stare
Nov 17, 2013
LILIANA BERTEA şi conu marius viorel sunt acum prieteni
Oct 21, 2013
Utilizatorului Agafia Dragan îi place postarea pe blog Fără titlu a lui conu marius viorel
Iul 7, 2013
Utilizatorului Moldovan V. Dorin îi place postarea pe blog Fără titlu a lui conu marius viorel
Iul 5, 2013
Dumitru Nicusoara a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog „Fără titlu” a utilizatorului conu marius viorel
"M-a impresionat foarte mult! Clipe sfasietoare  prin care cu siguranta am trecut sau vom trece  toti in aceasta viata. Da, de multe ori  iti vine sa-l ei la intrebari pe Dumnezeu.Felicitari!!!!"
Iul 2, 2013
Vizaris Fulvia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog „Fără titlu” a utilizatorului conu marius viorel
"Un poem interesant cu momente dramatice in paroxisme sangeroase ce evoca suferinta si insingurare."
Iul 2, 2013
Utilizatorului Roxana Vlasceanu îi place postarea pe blog Fără titlu a lui conu marius viorel
Iul 2, 2013
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Fără titlu a lui conu marius viorel
Iul 1, 2013
conu marius viorel a partajat un profil pe Twitter
Iul 1, 2013
conu marius viorel a postat fotografii
încă 4...
Iul 1, 2013
Postare de log efectuată de conu marius viorel

26 iunie   vreau si eu o bucata un fragmet , o mirare... din chipul acela  uitat pe pervaz... o secunda...de zambet... o ura... da-mi te rog putina nostalgie si un pescarus  in aer.... o vina si …

26 iunie vreau si eu o bucata un fragmet , o mirare... din chipul acela  uitat pe pervaz... o secunda...de zambet... o ura... da-mi te rog putina nostalgie si un pescarus  in aer.... o vina si putina uitare...      in arcada inalta a casei toride este liniste... intre doua fire de iarba o pasire... astept o multime de prieteni hranindu-se optimist din clavicule de soare si amintire....   cine arde atat de intens  in sangele mee?... ce clipa ma doare? acum intre multimi anonime pulsand…Vezi mai mult
Iul 1, 2013
conu marius viorel a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog „NICU COVACI: Scrisoare către opinia publică” a utilizatorului Miron Manega
"cred ca domnul covaci nu intelege un lucru simplu...fantomele sunt fantome...banii respectivi au fost rulati demult...intr-un alt sistem social...si daca printr-un miracol nespus va castiga vreunul din procese , statul roman ii va plati o oarecare…"
Iun 4, 2013
conu marius viorel a postat fotografii
încă 7...
Iun 4, 2013
conu marius viorel a postat o stare
"libertatea este o suma a deprinderilor personale...si a vointei de la le transfera in praxis..."
Ian 11, 2012
conu marius viorel a postat fotografii
încă 6...
Ian 11, 2012
conu marius viorel a postat o stare
Ian 11, 2012
conu marius viorel a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog „sura1” a utilizatorului Djamal Mahmoud
"foarte fain...:-)"
Nov 28, 2011
conu marius viorel a postat o stare
Nov 18, 2011
Postare de log efectuată de conu marius viorel

oare si bucurestenii pot sa se manifeste civic?...sau doar in club si pe site?....

ART. 3 Nu trebuie declarate, in prealabil, adunarile publice al caror scop il constituie manifestarile cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale ori care se desfasoara in incinta sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. In cazul in care organizatorii unor astfel de adunari publice detin indicii sau date ca desfasurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori ar putea sa duca la manifestari violente, au…Vezi mai mult
Nov 9, 2011

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, poet, critic, pictor, grafician, editor, promotor cultural, fotograf, jurnalist, artist
Website / Blog :
http://blogspot/singur printre voi

Prezentare cartilor Conu Marius in cadrul festivalului Carte si Arte , Bucuresti , Palatul Sutu ,


Cuvânt înainte
despre dragoste şi poezie

„Sunt orbit de buzele tale, de zâmbetul tău, de fiinţa ta, inutilă victimă la marele carnagiu al privirii.”

Sunt claustrat, prizionier absurd al formei şi materiei…
Îmi doresc o fiinţă de apă, un trup lichid inter-schimbabil…
Sufăr mereu despărţirile de tine…
Ca pe cele din urmă despărţiri…
Nu poţi iubi cu jumătate de măsură, nu poţi iubi doar ceea ce îţi aminteşti, nu poţi iubi o nostalgie doar, cel mult te poţi amăgi cu umbra abia memorată a unui sentiment. Trăim într-un secol al depravării simţirii, un univers al înstrăinării continue, al neputinţei de a participa cu adevărat la sentimentul acesta total, înrobitor şi miraculos.
Într-o lume stranie şi străină a experimentului afectiv, al evadării fiinţelor din sine înspre un alter-geist exterior şi artificial, tainic şi secret al reţelelor virtuale.
Îţi spun deşi sunt singurul care te poate iubi tu nu mă cunoşti.
Îţi spun deşi sunt singurul care este cu adevărat interesat de tine tu nu mă vezi.
Îţi spun deşi sunt singurul care te visează, tu priveşti lumea aceasta blândă, a unui marketing virulent, fascinată şi în egală măsură anesteziată de uimitorul drog al nevoilor artificiale.
Cum poţi convinge pe cineva de dragostea ta?
Într-o lume a destrămării infinite prin şi în imagine, sub miresmele fermecate ale noului Hd-tv.
Într-o societate a violului colectiv al simţirii.
Între oameni mereu mirosind a frică şi fascinaţie.
În îndepărtarea aceasta a fiinţei de către fiinţe.
Dragostea este percepută acum în societatea aceasta hedonistă şi superficială ca un comportament deviant, este un act de infracţionalitate asupra celuilalt.
Să revenim atunci la miezul adânc al fiinţei, cel încă nepervertit de zeul tehnologic şi surogatele electronice ale fiinţei.

Confesiunile Raului Ganditor



Tema pe care o tratează Marius Conu este mai mult decât „psihologică” şi „filosofică”, căci lăuntrul omului în faţa morţii şi trecerea „dincolo” sunt mai degrabă probleme de ordin religios ori iniţiatic, „misteric”. Dar, cu toate că aceste versuri compun experienţa morţii, din volumul privit în întregul său transpare bucuria de viaţă, bucuria de a trăi pur şi simplu, de a fi trupesc. Cititorul rămâne la final cu impresia că autorul nu ar da pe nimic simpla plăcere a mirosului, a gustului, a respiraţiei, bucuria de a privi răsăritul soarelui, de a-şi vedea şi auzi părinţii şi prietenii, de a-şi aminti ambianţa copilăriei. Însă nu este vorba aici de „existenţialism”, „vitalism” sau „materialism”; pentru că „existenţialismul” sfârşeşte în egoism, în complezenţă faţă de sine, pentru că „materie” înseamnă diviziune, separaţie, în timp ce aceste versuri au răsărit din bucuria de a comunica, de a împărtăşi. Pentru M.C. viaţa – în sensul ei concret, senzorial, „trupesc” – este frumoasă pentru comuniunea cu „exteriorul”, cu „aproapele”. Dacă în curentele „vitaliste” sufletul este în realitate acaparat de plăcerile senzoriale, în această lucrare distingem un suflet care, cernând totul într-un exerciţiu „de-a moartea”, descoperă „iubirea de aproapele”, dar nu în sensul moral, ci prin toţi porii – o iubire „senzorială” de aproapele, dacă se poate spune. „Prietenii mei/Mă sorb însetaţi/Şi veseli…/Vă spun lumea este/Ca o foame/De celălalt…”. Poate că acest resort îl îndeamnă să compună şi un „timp al naşterii”, al „revenirii în lume” a sufletului, „Acelaşi/Şi totuşi/Întru câtva diferit….”.
Ni se sugerează că, dintr-o anumită perspectivă, experienţa senzorială este superioară gândirii; pentru simplul fapt că gândirea nu îşi atinge niciodată „obiectul”, ci doar îl aproximează, îl deduce din aproape în aproape, în vreme ce prin simţuri ne unim direct cu ceea ce percepem, trăim experienţa comuniunii. Aş spune că pentru M.C. cea mai înaltă idee despre Dumnezeu păleşte pe lângă clipa în care îşi priveşte iubita, pentru că într-o astfel de clipă răsare bucuria împărtăşirii. Poate de aceea, ceea ce îi dă sufletului consistenţă după survenirea morţii, „prin tunelul albastru”, este o introspecţie prin care creează o lume din el însuşi, din propria lui „materie” acumulată în timpul vieţii. Este o lume aidoma lumii corporale, dar în realitate este subtilă, născută din suflet, ca în starea de vis. „O altă lume/Este populată de alte/Şi totuşi întru câtva aceleaşi/Fiinţe canibale…”. Închipuirea unei lumi subtile aidoma lumii corporale este realizată cu artă, căci sufletul care o produce chiar crede în realitatea ei, aşa cum în vis avem impresia că fiinţele visate există obiectiv; un „neobişnuit tramvai”, mişcarea fără oprire, sunt „pete” subtile ce sugerează că este altceva, „Un ton straniu/Al lumii…/Lumea înconjurând.”
Prin această optică M.C. se desparte de gândirea modernă şi se apropie de gândirea „tradiţională”, pentru care adevărata cunoaştere constă în unirea „subiectului” cu „obiectul”, fiind directă şi nu „discursivă”, indirectă, precum cunoaşterea raţională. Iar o astfel de unire presupune un sacrificiu, o „lepădare de sine”; paradoxal, ne împărtăşim, iubim, în măsura în care reuşim să renunţăm la noi şi să scăpăm cât de puţin de tirania „eului”, acela pentru care gândirea modernă a făcut un cult, dar pe care îl condamnă toate tradiţiile („Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică” – Matei, 12, 25). Iar strigătul poetului în împotriva morţii şi împotriva lumii este tocmai acesta: „odată am fost/de carne/şi am iubit!”. Prin aceasta poate fi smuls boldul morţii; ce mai ia moartea de la cel care, prin sacrificiu, nu mai are nimic, care nu-şi mai aparţine pentru că s-a dăruit, s-a împărtăşit?!
S-ar putea spune însă că unele versuri asudă angoasă; mai cu seamă versurile ce compun ultimele douăzeci de secunde de viaţă. Este aici angoasa sufletului care a realizat că s-a ataşat de ceea ce este limitat, contingent, trecător, că s-a lăsat iluzionat de o lume care poartă în sine sâmburele morţii. „Sfârşitul este aproape,/Pluteşte lent/În fiecare lucru (…) Spun:/Fie acesta sfârşitul ataşării voastre de lucruri…(…) Numai lumina aceasta îmi/Oferă exerciţiul cumplit/Şi gingaş/Al îndepărtării de lucruri…Urâţi voi soarele,/Aşa cum urăsc eu orice limitare?”. Cu acest argument împotriva morţii – „ura limitării” – suntem şi mai aproape de gândirea tradiţională; ce este această „ură” decât intuirea, presimţirea lumii de „dincolo”, a necondiţionatului?! Ne putem gândi în acest context la moartea „iniţiatică”; dacă pentru „profan”, pentru cel care şi-a iubit sufletul şi s-a identificat cu ceea ce este limitat, trecător, moartea este chiar sfârşitul, pentru „iniţiat”, pentru cel care „îşi urăşte sufletul în lumea aceasta”, moartea este doar sfârşitul unei iluzii, eliberarea de limite şi începutul (initium) dezvoltării unor posibilităţi dincolo de condiţionările acestei lumi. „Atât de liber eram în acea zi,/Imediat după părăsirea/Hoitului fiinţei mele (…) Sunt cerul eliberării voastre de lucruri (…).
Finalul lucrării inspiră teamă: sufletul nu se poate dezlipi de lumea de carne pe care a părăsit-o, pentru că a iubit-o, şi o reînchipuie, o recreează din el însuşi, dar nu se mai poate integra în ea: „doar te strecori/cu grijă/ca nu cumva să ucizi frumuseţea unei/lumi/ce nu-ţi mai aparţine”. Imaginea de final a şarpelui care „urlă mut” şi se „târâie” poartă un accent „infernal”. Ne întrebăm dacă nu cumva sufletul ce s-a iubit pe sine şi s-a identificat cu carnea e sortit să îmbrace o existenţă demonică.
Dacă „eul” este „subiectul”, este cel care suportă toate experienţele, trăirile, atunci moartea „eului” nu mai este o experienţă a lui; ci a celui care nu mai este acel „eu”. Iată cum cuvintele sună paradoxal, antinomic când redau tema „morţii”. Nu putem pătrunde aici prin gândirea discursivă, raţională; ca atare proza este inutilă. Este nevoie de poezie, de „confesiunile” unui „rău gânditor”, care nu este altul decât poetul, în sensul tradiţional al cuvântului. Era de regulă orb, adică nu vedea analitic, discursiv, iar ceea ce vedea nu provenea de la el, orb fiind, ci de la „muze”, adică într-un mod supra-raţional, direct, intuitiv. Rămâne să credem că şi „orbul” şi „răul gânditor” care se confesează aici, a reuşit să răzbată cu poezia „dincolo”, precum odinioară Homer, Vergiliu şi Dante, şi să culegem prin lectură măcar un strop din roua planurilor angelice percutate.




Malciu Denis




Conu Marius



În Regresia lui A…o imagine funcţionează tragând după ea un sentiment difuz, cu impresia de acţiune precisă, consumată sau pe cale să se consume. Clişeele sporesc veridicitatea trăirilor atunci când declamaţia s-ar vrea publică.
Ca un filtru intre univers şi imaginea universului despre sine, conu marius viorel promite dominaţia supraexpunerii, prăbuşirii violente în indiscreţia obiectivului inventariat uneori cu o percepţie suavă, alteori cu intensitatea unei apatii foarte bine disimulate.
Autorul nu acceptă cu uşurinţă tăcerea, trecerea, înghiţirea în sine a fiinţei sau pare că se împotriveşte doar de dragul păstrării unei dovezi a neputinţei omului în general, de a-şi trăi cu înţelepciune suferinţa ale cărei cauze le găseşte inexplicabile.
Din instinct, caută în poemele sale eliberarea, mărşăluind într-un cerc perfect închis, recunoaşte şi în consecinţă îşi asumă asta.

Daniela Micu



Abstractismul (intenţionat şi fundamental) lui Marius Conu duce poezia inspre o cunoaştere bizară a fiinţei , este mai inainte de a definii rostirea prin chiar rostire insăşi. Poezia lui Marius nu o citeşti pur si simplu, o auzi, o simţi. Şi cȃnd crezi că te-ai rătăcit in cuvinte ţi se şopteşte esenţa. Inainte de cuvȃnt exista şoapta,inapoi strigătul , iar poeziile lui Marius Conu se citesc numai in şoapte mirosind a strigăte. Poezia lui Marius are o putere aproape orgasmică, reuşind prin felul sacadat să exploreze orice sentiment. Faptul că autorul nu descrie şi nu scrie in cuvinte sau imagini clasice demonstrează că Marius este un artizan al cuvintelor.Meşteşug căutat , grefat firesc pe o angoasă exploratorie a exprimării.Explorarea dinamică a limitelor cuvȃntului.

Andreea Vraja

Fotografiile lui conu marius viorel

Se încarcă...
  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Conu marius viorel's Blog

26 iunie   vreau si eu o bucata un fragmet , o mirare... din chipul acela  uitat pe pervaz... o secunda...de zambet... o ura... da-mi te rog putina nostalgie si un pescarus  in aer.... o vina si …

Postat în Iulie 1, 2013 la 12:30pm 3 Comentarii

26 iunie

 

vreau si eu o bucata

un fragmet ,

o mirare...



din chipul acela 

uitat pe pervaz...



o secunda...de zambet...

o ura...



da-mi te rog

putina nostalgie

si un pescarus 

in aer....



o vina

si putina uitare...

 

 

 

 

 

 

in arcada inalta

a casei toride

este liniste...



intre doua fire de iarba

o pasire...…



Continuare

oare si bucurestenii pot sa se manifeste civic?...sau doar in club si pe site?....

Postat în Noiembrie 9, 2011 la 4:44pm 0 Comentarii

ART. 3

Nu trebuie declarate, in prealabil, adunarile publice al caror scop il constituie manifestarile cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale ori care se desfasoara in incinta sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. In cazul in care organizatorii unor astfel de adunari publice detin indicii sau date ca desfasurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori ar putea sa duca la manifestari…

Continuare

L.D.S.

Postat în August 30, 2011 la 7:54pm 0 Comentarii

O sticla de gin

Si tu iubito intinsa

Pe asternutul murdar

Al parintilor mei ,

Ce mai fura iubirea

Unei oarecare si intarziate secunde…

 

Un sarut , iti spun ,

Sunt o terminatie a sarutului

Si a indecentei fiintei

De a se hranii

Din toate celelalte fiinte…

 

O gura de cafea

Si un ultim grafitti

Scris pe peretii din romana ,

Mai sunt.

Doisprezece , proiect Conu Marius

Postat în August 30, 2011 la 3:45pm 0 Comentarii

exista o camera...acolo in spatele privirii tale...unde barbatii adevarati , joaca un
fel de monopoly nocturn...al carui singur scop nu este acela de a castiga...ci de a nu pierde cat mai mult timp...si de a-i invata pe ceilalti sa planga si sa regrete....Doisprezece...

iPolitica prin iMpozitare...

Postat în August 30, 2011 la 3:30pm 0 Comentarii

Geniile politice bucurestene au gasit in sfarsit solutia deficitului bugetar: Impozitarea Diurnei!...:-))))))))))))))))...urmeaza aerul , fumul , apa ,mainile , picioarele , bunicii , umbrelele , pantofii scalciati , ecuatorul ,elefantul geodezic si restul....sfatul meu...Plecati Drakului Din Tara! (sfat adresat clasei politice desigur...:-P)

Panou de comentarii (7 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

La 5:25pm on Decembrie 20, 2010, Roxanescu i-a dăruit utilizatorului conu marius viorel un cadou...
La 4:07pm în Octombrie 8, 2010, Burghelea Daniela a spus...
buna,impresionant si captivant in acelasi timp stilul tau;fotografii sau radiografii de suflet,indiferent de conceptie impactul vizual este elocvent si graitor,cred ca ai pasit deja hotarat ,da,e drumul tau,succes!
La 12:50am în Octombrie 8, 2010, Aly a spus...
Salut Marius ...ma bucur sa te intalnesc,as vrea sa spui mai multe lumii despre Llosa...cu mult drag,Ally.
La 5:44pm în Octombrie 7, 2010, Lola a spus...
Invitatia dumneavoastra ma onoreaza.
... gânduri frumoase...

Lola
La 1:02am în Octombrie 1, 2009, SOLON VALENTINA-LILIANA a spus...

Multumesc pentru invitatie!Lucrarile dumneavoastra de grafica sunt foarte frumoase!Tematica e interesanta...voi reveni cu multa placere. Va doresc mult succes!
Cu pretuire,
Lily Solon
La 1:11pm în Iulie 11, 2009, Monica Mureşan a spus...
Dupa cum observ eu, ai si mesaj, si tematica, si emotie artistica... lasa ca si multa capacitate de expresie si tehnică. Ba chiar mi se pare ca esti mai
" motivat " ca expresie in grafica ta, decat in textele - puţine insa - pe care le-am citit sau pe care le-am auzit citite de tine.
Stii mult mai bine, adica, ce si cum sa exprimi plastic decat in scris. desigur, este propria mea parere, care nu e litera de lege!
Daca imi permiti o mica observatie, nerautacioasa ! - ma asteptam ca din acea vena strapunsa de ac sa picure altceva, nu stropi - convenţionalul, verosimilul -, de sange ori lacrimi, ci mai degraba ceva neasteptat...
Te imbratisez cu prietenie.
La 4:37pm în Iunie 12, 2009, Pena Gheorghe a spus...
Conu marius viorel,

N-o să mă supăr niciodată pe mine,
că locul meu s-a ocupat;
Când liniştea mă bântuie bine,
Admir plăsmuirea mea de bărbat;

Şi n-o să mă supăr niciodată pe voi
Că staţi în faţă, şi eu înaapoi.

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor