În viaţă ne stabilim un scop şi funcţie de structura psihică luptăm să-l atingem.

Poate cel mai important lucru e să ai un scop spre care să mergi; altfel eşti o frunză-n vânt, o corabie în derivă, în câmpul morţii, o sinucidere lentă în mentalul inferior.

Şi atunci când ai un scop, ai şi un «drum» pe care dacă îl urmezi, viaţa e viaţă şi nu doar bântuiala unui zombi prin tărâmul morţilor vii, cadavre zâmbitoare ce nu-şi percep descompunerea.

Dar nu suntem treji, unii ne urmăm drumul din instinct, duşi de mână, în vis, sau în cel mai fericit caz în stare de semitrezie. Uneori el intră în nebuloase, atunci nu mai eşti conştient, eşti dezorientat, nu vrei să gândeşti, nu poţi să vrei să gândeşti... şi după un timp îţi dai seama că ai ales bine, că eşti din nou pe Drum, că eşti Drumul mai exact. Şi cel mai crâncen e atunci când crezi că totul merge bine şi într-o străfulgerare conştientizezi că mergi paralel cu Drumul.

Când te lovesc oamenii sau soarta, ori rezişti şi devii mai puternic, ori cazi : o cădere lungă dezumanizantă, infinită, dar pe care o simţi, eşti conştient.

Dar te ridici pentru că eşti Om şi nimic nu poate egala bucuria Înălţării şi atunci mulţumeşti Adevăratului Dumnezeu Universul viu, unic, necreat pentru cădere şi pentru înălţare.

Este mai greu atunci când simţi o sfâşiere în suflet, o durere inumană, când simţi cum te spargi în mii de bucăţi şi niciuna dintre fragmente nu eşti tu şi acolo unde ar trebui să fii tu nu mai e nimic... şi eşti conştient de asta.

Dar totul trece şi în trupul mort găoacea sufletului - Există. Un fior venit de dincolo, nu din moarte ci din viaţă… te naşti tu însuţi din tine, şi suferinţa devine bucurie.

Nu suferinţa e rea, ci rău e atunci când nu poţi să suferi... nu poţi să te bucuri...

Renăscut ca un Phoenix, cu o precizie uimitoare cauţi din nou... moartea.

Dar sunt şi acele stări în care nu eşti conştient de căderea ta, nu simţi durerea căderii pentru că indefinibilul : esenţa ta s-a scindat de creierul şi inima ta, şi cu atât mai mult nu poţi reface totul când eşti jos, şi atunci eşti mort viu şi numai Adevăratul Dumnezeu te mai poate aduce în stadiul de om... nu mai are rost, morţii vii nu vor înţelege, oamenii oricum ştiau.