csv74ro
  • Masculin
  • Bacau
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Csv74ro's Prieteni

  • ciuvica
  • Bianca C. Dan
  • Liviu-Ioan Muresan
  • mirela nicoleta tonita
  • anahita
 

csv74ro

Cadouri primite (1)

De la 17pnxmioesor8

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
interesat de cultura, pasionat de lectura

Substantiv

Partea 1- Rostuiri

substantiv : masca;
verb : a (ritmic)...
adjective : n-are !
Noptiera rămânea sprijin serilor în care singurătatea îl îmboldea să mai arunce o privire fugară, fără conţinut, ultimei rămăşiţe din viaţa în care crezuse. Asta era doar în primul plan existenţial...Pe al doilea era prezentă o masă de ruletă pe care cărţile de tarot stăteau în pachet. Pe cel din urmă era vocea.
1 Substantivul îşi acoperea din nou faţa. Ştia ca florile nu-i fac bine , dar nu se chinui să le acopere - îşi acoperi faţa, mâinile, ghinionul, speranţa! Auzea clocotul cailor de a purcede în ceţurile sub care se întindea zarea...asta era alta lume. Oglinda reflecta în interiorul semiîntunecat valurile de dorinţa acerbă, izbucnite din izolarea la care masca se supuse. Nu mai plângea, nu mai râdea, o făceau atîţi alţi subiecţi...Citi : "coeficient de fericire 175%" şi îşi privi culoarea cenuşie a încheieturii eliberate din strînsoarea uniformei. Şi-o acoperi repede, cu scârbă, de parcă pofta de libertate ar fi ieşit prin porii neacoperiţi şi , sprijinit de noptieră, îşi alese din nou tipul de somn - urma schimbul trei...

2 Trecuse încă un ciclu de eternitaţi peste somnul care , deşi programat, nu vroia să apară. Pielea aceea roz-trandafirie chinuia substantivul. Era mai ales o întrebare care presupunea răspuns cu da sau nu: laitmotivul răspunsului zăcea, însă, în zeci de ipoteze pe care nu le acoperise. Pur şi simplu nu avea cîte o mască pentru fiecare.
Şi-l mai deranjau caii...Masa de joc era deja desfăşurată, cărţile stăteau cuminţi în locul ales de ...destin? De ...Dumnezeu?
Făcuse jocul în tropotul obositor al copitelor, care ritmau în respiraţia sacadată, în zgomotul bilei rostogolindu-se pe verde. Iar acum urma să extraga întîia carte...

3 Analogia rămânea singurul punct din care putea pleca pe o alee nu tocmai lină. Împletitura decibelilor nu lăsa nimic la voia întâmplării...aceeaşi voce era situată pe un ton baritonal, pe unul de soprană, aaa, mai era si unul comun. Dar situaţia trăgătorilor la caleaşca somnului, deţinătorul pielii albe care-şi îndrepta sistematic - din reflex, poate- privirea spre soarele de dincolo de ceţuri, cititul panopliei de deasupra uşii care acum arăta: "coeficient de fericire - 14%", lipsa acerbă a atingerii directe cu suprafeţele înconjurătoare, duceau la aceeaşi carte - prima extrasa. Gândea, poate pentru prima oara. Asta durea. Şi durerea îi făcea plăcere!
Ştia asta, aşa cum ştia că e drept! Poate din această cauză avea buzunare doar pe stînga ...


Partea 2- Reverii

Caii albi îşi scuturaseră ceramica opulentă şi plecaseră pe drumul visului. Aruncă o privire grăbită asupra urmei aburinde, asupra caleştii negre, hotărîndu-se dacă să participe, parcă, apoi intră în trăsură. Frapat, descoperi masca, iar sub ea pielea gri care-i aparţinea!
Nu-i rămase decît să-şi câştige locul în propriul trup.
Priveliştea era încîntătoare...Cînd zburau peste o pădure care-şi agăţa copacii negri de vîrful norilor albi, prin care un pârâu uitat îşi cânta trecerea printre pietre cu sunete molcome, romantice, cînd părăseau uscatul avântându-se în întinderi cu valuri curgătoare, cu delfinii care-i conduceau cu spinarile în aer, suplinind , parcă, lipsa unei cărări bătătorite...Şi toate astea nu le văzuse vreodată...
La un moment dat avu sentimentul trezirii...Ba nu! Era încă acolo, în trăsura, doar mâneca îi era trasă sistematic de cineva...Copilul!
Recunoştea în acest copil anii tinereţii care trecuseră ca un vifor şi se terminaseră prea devreme...Apoi începu şirul întrebărilor. Scurte, cu o multidunine de înţelesuri , mai ales personale, întrebarile veneau fulger de parcă gânditul răspunsului nu era necesar. Răspunsurile, adesea bâlbâite, se mutaseră pe canapeaua albă, moale pe care era întins. Copilul , cu ochelari cu ramă groasă, părea o caricatură severă a subiectului...aşa...aşezat pe fotoliul care nu-i lăsa nici o portiţă de scăpare.
Nu-şi dădu seama cînd părăsise trăsura, unde dispărusera caii, auzea doar tirul întrebărilor obositoare- mai ales- prin dependenţa de ele...Îl mira şi mai tare pielea alb-trandafirie a copilului...a lui!

Partea 3- Revelatii

În faptul trezirii îi apăru din nou masa, cu bila care se tot învârtea. Aşternutul boţit nu-i liniştea cu nimic fruntea chinuită încă de întrebările la care nu găsea răspuns. Din tot visul alb-negru asta rămase, încreţind şi mai mult fruntea transpirată. Deasupra uşii, panoplia arăta ultima legătură cu ce se întamplase : "coeficient de fericire -54%"
Pe fereastră, dimineaţa îşi făcea loc - ca de atîtea ori. Dar ceaţa dispăruse! Era atât de senin , încat corola roşie a soarelui se vedea în toata plinătatea sa. Substantivul scoase din buzunarul - care bineînţeles era pe partea stîngă- o batistă şi-şi şterse transpiraţia de deasupra ochilor...Apoi , se aşeză în faţa ferestrei cu o bucurie copilărească, molipsitoare. Răsăritul îi aducea răspunsurile! Răsăritul, soarele, îl umplea de atâta dorinţa! Aruncă masca, mănuşile, acoperământul! Pipaia geamul cu degete tremurânde, găsind în rugozitatea aproape perfectă rostul , esenţa atingerii...
Cercul roşu nu-i rănea ochii...Îl privea lăcrimând, înduioşat de ceea ce-i putea transmite.
La început, pielea lua o culoare albastră, nefirească. Dupa un timp în care soarele îşi reflecta puterea asupra corpului, aceasta deveni de un roşu incandescent. Parcă razele intrau în corpul amorţit şi nu mai vroiau să plece...rămâneau prizoniere împrumutând din culoarea lor pielii obosite...Iar în mijlocul incandescenţei bila îşi continua traseul pe masa verde în volute din ce in ce mai închise... Asta până când substantivul, obosit de atâta frumos, începu o plimbare forţată în interiorul căruia îi cunoştea fiecare pată, fiecare colţ! Le pipăia pe toate , pe rând, bucurând simţurile. Ataşând sentimente lucrurilor care în seară le cunoştea insuficient - reci, străine... Aşa, pielea lua culoarea alb-trandafirie!
Înţelese!
Aflase!

Partea 4 - Retuş

Se îmbrăcă ştiind că tebuie să iasă, să vadă! Aruncă o ultimă privire în oglinda şi - stupoare! Se opri să observe îndelung pielea ce devenise trandafirie..."Asta rămâne doar pentru mine" gândi, şi-şi acoperi faţa cu masca, mâinile cu mănuşi...
Se opri în parcul din apropiere uimit de frunzele căzute anul trecut. Începu febril să le culeagă, întâi pe cele mari care-şi păstraseră codiţa, apoi pe celelalte...
Revenit în încapere, împrastie frunzele pe pat, pe noptiera -de pe care culese grăbit singurul ornament - bibeloul cu trasura neagră şi caii albi, pe care o depuse ca pe o ofrandă pe birou. Se aseză apoi în scaunul acela ...
Bila îşi terminase ultima rotaţie şi se izbi cu putere în pătrăţelul negru în care numarul 13, pictat în alb, aducea o domolire a culorii transformînd-o într-un gri şters. Doar masa îşi continua rotaţiile...Alături, era cartea extrasă. O intoarse cu oarecare teamă : reprezenta "Bufonul" !
Se desfacu din strânsoarea hainelor fără a părăsi scaunul. Apoi, mâinile dezgolite le înfundă în pieptul care aştepta asta. Îşi scoase sufletul şi-l aseză în fata, pe masă. Începu să-l împartă : întâi în două, apoi în patru, apoi din ce în ce mai mic pînă se transformă într-o sumedenie de atomi jucăuşi.
Ca să-i liniştească, îi aranjă în litere...
Apoi se întinse în patul plin de frunze veştede, sperând la un ultim vis.

Partea 5 - Rest

După ani, un copil se apleca să aşeze floarea pe mormântul cu dale gri...
Nuuuu, nuuu... Nu floare! Florile îi fac rău!
Florile..., nu-i mai făceau nimic!

Csv74ro's Blog

la deal

Postat în August 31, 2009 la 8:05pm 0 Comentarii

trec mame prin umbre de cruci

si trec tinand in brate prunci

prin muzici de talangi ce suna iar

al soaptelor un nesfarsit hotar



e rosu si doare durere-n zadar

trec clipe si chipuri primite in dar

sunt punti pentru robii ce-n soapta isi spun

ca bine s-a dus, azi e un alt drum

colina ca leagan sa-i fie tinut

si prisonul nostru un alt legamant

sa-i fie vecie, e mama cu prunc

si singura sade sum ast vast pamant...



ce bine ca… Continuare

Panou de comentarii (1 comentariu)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 8:08am în Octombrie 14, 2008, Iordache Dan a spus...
nenica, esti coolminant in preocuparile tale!
smile
 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor