la baie lumina se aprinde

de afară

cuvintele pătrund

o dată  cu zgomotul apei

ce se zbate în vasul de porțelan

lipsa pudorii a lăsat

pe pereți urme de urină

glasul timid al conceperii

în stropi de spermă

ejaculați peste vopseaua

decojită din care iese

chipul unui sfânt năclăit de neputință

gata să plângă în ridicole acorduri

cu revoluția apei în țevi ruginite

de aici

tanti Vera o femeie…