Sibilele n-au dispărut,

ele s-au contopit

în oglinzile munţilor

şi în pădurile lumii

şi de atunci,

oracolele au amuţit.

Acum se întorc

în primul cerc

al vetrei primordiale,

unde vestalele

pregătesc renaşterea,

iar ursitoarele

se întrec în daruri.

În peştera ascunsă

Se tânguie cascada

Bolboroseşte tainic

Descântec, să deschidă,

Tezaurul păstrat

Sub glia ceruită.

Portalul de intrare

Unde odoare aşteaptă

Să rupă iar sigiliul

Pecetluit în soartă.

Înţelepciunea alege

Pe cel crescut în lume

Să-mbogăţească omul

Ce-n Cartea Vieţii are

Desaga nemuririi

Şi-i însemnat cu soare.

Să ascultaţi în voi

Ce vă va spune…

N-am înviat niciodată
pentru că n-am murit niciodată,
de fiecare dată am intrat
în dressig-ul Naturii Creatoare
şi mi-am căutat un veşmânt
potrivit al manifestării.