Ce poate fi mai frumos , decît un zîmbet caligrafic aşternut cu precauţie pe chipul ei?
Da, e ea, aşa cum ai sculptat-o în suflet, ţi-a intersectat privirea lăsînd un autograf în ochii tăi . Te-a dezarmat , ai urmat-o şi în vis, acolo perfecţiunea ei , era mai profundă. Te-ai ivit intr-un mod familial în gîndurile ei dorind să încrustezi imaginea ta în amintiri, ai izbutit.Ai încercat să-i citeşti chipul fragil însă ai ezitat să-i descifrezi universul, un univers învelit în inocenţă şi plin de candoare. Ea e cea ce posedă o forţă fragmentată de sensibilitate , o descoperi în fiecare zi. Ţi-a ornamentat estetic sufletul , pe zi ce trece descoperi sentimente altoite. Cu o privire devoratoare o admiri tot mai mult, dezvălui amprente fidele în gîndurile ei şi zîmbeşti, ciudată e concepţia ei de viaţă, cel puţin aşa ţi se pare ţie, puţin naivă.Ai reuşit fără să vrei să-i dezbraci zîmbetul, fiecare lacrimă reliefa pe obrazul ei simboluri triste , dar şi atunci o admirai. A căzut nu doar odată împiedicîndu-se de priviri destrămate şi de cuvinte necioplite, ai fost acolo,alături de ea. S-a ridicat de fiecare dată mai echilibrată, mai puternică.Au rămas doar cicatrice, mascate graţios cum doar ea poate. Au trecut multe zile pîna i-ai cucerit un zîmbet rafinat, observai cum se proiectează pe chipul ei emoţii esenţiale, ai descoperit o altă lume prin ochii ei mari, realizezi că respiră mai staruitor unele valori , devii invincibil alături de ea. Nu reuşeşti să o explorezi pînă la capăt , ca un manuscris nedescifrat rămîne întipărită pentru totdeauna în sufletul tau