Ce poate fi mai frumos , decît un zîmbet caligrafic aşternut cu precauţie pe chipul ei?
Da, e ea, aşa cum ai sculptat-o în suflet, ţi-a intersectat privirea lăsînd un autograf în ochii tăi . Te-a dezarmat , ai urmat-o şi în vis, acolo perfecţiunea ei , era mai profundă. Te-ai ivit intr-un mod familial în gîndurile ei dorind să încrustezi imaginea ta în amintiri, ai izbutit.Ai încercat să-i citeşti chipul fragil însă ai ezitat să-i descifrezi universul, un univers învelit în inocenţă şi plin de candoare. Ea e cea ce posedă o forţă fragmentată de sensibilitate , o descoperi în fiecare zi. Ţi-a ornamentat estetic sufletul , pe zi ce trece descoperi sentimente altoite. Cu o privire devoratoare o admiri tot mai mult, dezvălui amprente fidele în gîndurile ei şi zîmbeşti, ciudată e concepţia ei de viaţă, cel puţin aşa ţi se pare ţie, puţin naivă.Ai reuşit fără să vrei să-i dezbraci zîmbetul, fiecare lacrimă reliefa pe obrazul ei simboluri triste , dar şi atunci o admirai. A căzut nu doar odată împiedicîndu-se de priviri destrămate şi de cuvinte necioplite, ai fost acolo,alături de ea. S-a ridicat de fiecare dată mai echilibrată, mai puternică.Au rămas doar cicatrice, mascate graţios cum doar ea poate. Au trecut multe zile pîna i-ai cucerit un zîmbet rafinat, observai cum se proiectează pe chipul ei emoţii esenţiale, ai descoperit o altă lume prin ochii ei mari, realizezi că respiră mai staruitor unele valori , devii invincibil alături de ea. Nu reuşeşti să o explorezi pînă la capăt , ca un manuscris nedescifrat rămîne întipărită pentru totdeauna în sufletul tau
Panou de comentarii (13 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară
TRISTETEA ESTE CEA MAI CURATA SURSA DE POEZIE ! CONTINUA SA FI ,,TRISTA,,
Am intrat azi în sufletul
tău şi-am aflat
că ieri te-ai născut
şi-o să mori mâine.
Avem atât de puţin timp
să ne cunoaştem, şi nu cred să
ajungem vreodată să
ne iubim, dar oricum
o să-ţi spun că
te iubesc ,
şi tu o să te araţi
încântată,
iar eu o să te cred
când o sa-mi spui
că mă adori.
Şi-uite-aşa mâine
spre seară,
o să putem spune
că ne-am iubit
toată viaţa.
Ca pecetea de ceară
pe vechiul răvaş
rămas nedeschis în
scrinul mâncat de carii,
uitat în colţul acela
de iarnă,
a fost sărutul tău.
N-a murit nimeni, n-a-nviat
nimeni.
Cu cine vorbeşti MERSI FLORI UN CADOU PT TINE!
în singurătatea
ta Odir?
Te-aud plângând
cuvinte neştiute
şi mă răpune
dorul pentru trecutul
tău în care
eu
nu pot nici gândul
sa-mi trimit.
Lasă totul uitării,
Odir, eu sunt ultimul
tău vis.
Vizualizarea Tuturor Comentariilor