dacă aş fi femeie... durea-m-ar capul!

mamă, ce ravagii aş face!

m-aş păstra blondă, dacă aş semăna cu mama

ori m-aş boi, dacă aş semăna cu tata,

cu o fiertură de frunze de nuc,

că n-aş vrea să fiu decât ecologică,

cică.

dar unghiile nu mi le-aş băga în oja aia spurcată

fiindcă vreau cu degetele mele să-ţi sfârtec inima,

ca o hienă, să-ţi smotocesc carnea ta de mascul indiferent,

când trec strada adormită şi tu nu-mi arunci măcar o…

toamna;

singurul anotimp care rimează cu doamna.

poţi să răsfoieşti toate dicţionarele scrise şi nescrise,

să dai serch pe google până te vei infecta cu cel mai de temut troian

şi să-ţi provoci o tragedie greacă în software-ul tău fără licenţă,

dar nu vei găsi niciun cuvânt care să rimeze cu toamna,

decât… doamna.

fiindcă numai ea, adică doamna,

este atât…

măi, dragă doamnă,

de-ai să fii

singurică şi la toamnă,

ca în acest pârjol de vară,

să mă aştepţi în seri târzii

cu mere dulci

pe prisp-afară.

voi veni

cam tot la fel,

cum săream gardul în armată,

dar nu mai sunt azi subţirel,

ci mult mai alb şi-o ţâră chel

şi de cumva o să ne doară,

te-oi strânge, cu regret, în braţe,

că prea cuminţi am stat... o vară.

măi, dragă doamnă,

de-o să vin...…

eu nu-ţi mai spun că eşti frumoasă,

e destul cum întorc toţi capul după tine;

ei!, câte unul îşi mai bagă câte ceva, undeva,

când, zbang!…

Enigmatică petală,

Cu parfum de poezie,

Măreţia ta, regală,

Toarnă-n sânge algezie!

Talisman plin de magie,

Descânţi ochii cu mireasmă;

Nu-ţi ajunge-o trilogie,

Mă îneci într-o fantasmă!

Diademă de petale,

Venerând cerul cu stele,

Pe altarele vestale,

Arzi în visurile mele.

Te deschizi ca o fereastră

Să mângâi raza de soare;

Înfloreşti cu dor în glastră,

Roua ochilor te doare.

Enigmatică…