Rygett

Chipul tău astăzi mamă,  pare cioplit în piatră

filigran crenelat în vârful dălții fine

de anii mulți trecuți,  de lacrimi diamantine

brăzdând chip de zeiță ce îmi zâmbea  odată

doar ochii tăi albaștri sunt la fel de vioi

și încă pot fiori în mine să…

E timpul, albă crăiasă

să-ți fluturi zdrențuita broboadă

în semn de bun rămas



știi...

la următoarea stație

așteaptă sora ta, primăvara



ici-colo, degetele-n culori

frang crusta alb-negru-amortita

și-aproape imperceptibil

noaptea cedează luminii

câte un strop din năframa-i întunecată



primii copaci își saltă din rănile dulci

mugurii verzi,

și florile dalbe,

 snada de rod pârguit

sub mângâieri de…

Lacrima Toamnei

Șoptind printre ramuri se gudură vântul

mai cade o frunză  pe șoapte valsând,

în vârf de copac, domolitu-și-au cântul

păsărele ce-ascultă o toamnă curgând



când ultimii bulbi trandafirii-și desfac

sub globul de aur torcand diademe

când seara se lasă și greierii tac

ascunși în mireasma de crizanteme



când bobul din viță parfumuri descarcă

și-aroma de must în ogrăzi răspândește

pe trena ei toamna ne-adulmecă parcă…

 Privesc tăcut în toamna asta frunze ce se desprind de  ram tot mai golașă-i azi fereastra nici vrăbiuțe nu-s la geam un vânt nebun cu chef de joacă risipind izul amărui de crizanteme ce vor să întreacă suplețea trandafirului e toamnă iar, pe câte-un stâlp cuiburi de berze, părăsite și caii rup pe câmpul sterp smocuri de iarbă ofilite și rodul câmpului este acum pus la păstrare în hambare copiii-n sat se joacă-n drum până aproape de-nserare. e toamnă iar.