alunec pe o frunza si ma gindesc la tine
care plutesti... tu esti doar o iluzie...
te vad iesind din valuri...
asa voiam sa-i scriu iubitei mele mai acum un secol
dar ea plecase ca un val de mare
care se stinge in nisipul verii..
frumoasa doamna, cintul mingierii
pe frunte ma atinge ca un vis...
nimic din toate astea nu i-am zis
iubitei mele de atunci... dintotdeauna...
azi o visez, stralucitoare... luna
caifelata ca o mingiiere
... mi-a mai ramas din amintiri o floare
nu ma uita... ba chiar te rog, ma uita
Eu sint secunda smulsa dintr-o nunta
de fluturi albi, care roiesc spre soare
arzindu-se timizi pe aripioqre...

2.
Mă petrecusem peste firul ierbii
Fîn devenind sub cerul deja copt
Albeam timid şi încă nu ştiam
De ce mă sting în visul cifrei opt...

O fi magia unei clipe doar -
Un cer topit în frunzele timide -
Voiam să-ţi spun că te-am visat şi ieri
Vag toropit cu gust de aguride...

Şi azi te mai iubesc, dar este toamnă,
Şi nu mai pot să ning, frumoasă doamnă

LE POEME DE GRIGNAN

Le Poeme de Grignan
L-am citit mai alt'an,
Erau florile coapte
Ma pierdusem in noapte

Iarba verde fosnea
Grea de visuri si ea,
Ce de ginduri aveam
Si ce tinar eram

Azi m-au nins ghiocei
Greu uitati sint si ei
Ce de visuri visam
Cind batrin nu eram

Eram tinar mai an
Le Poeme de Grignan
Te trageam de codite
Tu zimbeai cu gropite

Alergai sa te prind
Ca o apa pe grind
Si fugeam, mai visam
Cit de tinar eram

Cum rideai, ca un vis
Si atuncea ti-am zis:
Le Poeme de Grignan

Ioan LILA



mardi 22 juin 2010


1. Nici nu [tii ce mi-ai cerut


Nici nu [tii ce mi-ai cerut
Şi de-aceea m-a durut
Sufletul

Mi-ai cerut s` nu mai fiu
Şi nimic s` nu-]i mai scriu
Niciodat`

Dar nimicul e tîrziu
Cerul este ivoriu
Dintr-o dat`

Şi-o s` fim ca la-nceput
Doi str`ini ce n-au putut
Niciodat`

S`-[i g`seasc`-n via]`-un drum
Amintirea azi e scrum
A ars toat`

Pe alt drum tu o s` pleci
In iluzii dulci [i reci
De-alt`-dat`

2. Iubindu-ne

Iubindu-ne ca fructe coapte
Ne-am risipit, iubita mea, în noapte
Tu erai mîngîierea cea pur` [i calin`
Eu risipeam pe cer dulcea-]i lumin`
Tu m`-mbiai cu volupt`]i suave
Eu î]i d`deam din iarb` tonuri grave
Şi-am devenit într-un tîrziu un vis
Mai destramat ca cel din paradis
Dulcea]a ne-a-mb`tat pe amîndoi
Şi ne-am trezit tot singuri, reci [i goi

3. Iubindu-te

Iubindu-te, strîngîndu-te la piept
Zburînd pe cer ca norii singurateci
Eram îndr`gosti]i, eram nostalgici
Azi singur sînt din somn cînd m` de[tept

Şi tu pe undeva-]i înneci durerea
Sau poate c` e[ti înc` fericit`
Şi e[ti din nou de careva iubit`
Iar via]a ta e dulce cum e mierea

Dar visul nu-]i mai cerne între pleoape
Istorii vechi, anoste, prafuite
Acestea toate erau doar ispite
Ca florile de mai plutind pe ape

4. |n fine, m-ai iubit ce m-ai iubit


|n fine, m-ai iubit ce m-ai iubit
|n tine cerul s-ar fi risipit
Dar ai plecat ca fulgii de z`pad`
Topindu-te cînd te credeam monad`

Dar [i un vis e uneori pervers
Eu ]i-am cîntat iubirea într-un vers
Din care tu ai re]inut culoarea
Pe cînd bondarul r`v`[e[te floarea

Şi unicul regret e c` nu pot
S` î]i mai spun cît te iubesc [i tot
Ce am tr`it cu tine n-ar fi fost
Dac` iubirea ar avea vre-un rost

5. Cînd ai fugit


Eram atît de fericit
Cînd ai fugit
A mai r`mas în urma ta
O rochie de catifea
Şi o agraf` colorat`
Cum poart`-n p`r oricare fat`
Eu am gre[it
Nu m-ai iubit
Şi-aici st` drama
|n n`frama
}esut`-n fir de borangic
C` nu s-a întîmplat nimic
Ce-a[ mai putea s`-]i spun ?
Nimic !

6. Mici suspine, vagi regrete


Cînd dau fetele în floare
|n culori la cing`toare
|n n`frame transparente
Risipind din amulete
Mici suspine, vagi regrete
Dansuri sacre din buric
Mi se face toamn` frig
De paianjeni stînjeni]i
|n ferestre surghiuni]i
Mi se face de poveste
|ntre por]ile celeste
Şi-n poienele cu iele
Culcate în alb`strele
Şoapte dulci [i mîngîieri
De-alea dulci, de la muieri

7. Femeie

Femeie, fericirea mi-ai dat-o pe buic`]i
|ntoars`-n r`d`cina pe care tu o por]i
Ascuns` sub n`frama ce-]i in curge pe genunchi
|n timp ce gemi fierbinte din r`runchi
Şi-atunci mai iau [i eu o gur`, dou`
Din borc`nelul t`u umplut cu rou`
Şi-]i sorb dulcea]a beat de fericire
Lacom, hulpav cum sînt ades din fire

8. Eu vin ca zeul

Ce curbe lunecioase [i amare
Se-nscriu în trupul t`u cu miez de floare
Eu vin ca zeul s` m` risipesc
|n iarba ta cu iz de m`r ceresc

Şi vreau s` te cutreier ca un flutur
Polenul în adîncuri s` ]i-l scutur
Şi beat de fericire pot s` pier
Sînt îngerul c`zut iar`[i din cer

Ioan LILA

« Visages »

(Sartre)

(Un article moins connu paru en 1939 sous le titre « Visage »)

« Dans les sociétés d’hommes, les visages règnent. Le corps est serf, on
l’emmaillote, on le déguise, son rôle est de porter, comme un mulet, une relique cireuse. »


1

Te-ai îmbrăcat într-o rochie din spumă de mare
Şi ai plecat pe valuri la plimbare

2

Căzut în trup ca îngerii din cer
Sufletul meu curat s-a întinat
Şi tot ce pot acestei vieți să-i cer
Este să lăcrimez cu-adevărat

Să rîd cînd plouă, să mă bucur doar
Cînd nu mi-e greu să simt că fericirea
Nu-i doar un vis, ci e un colorar
Pe care mi l-a prins la piept iubirea

Şi-apoi ṣi îngerii cînd se înalță
Din nou la cer, ei duc cu ei păcate
Ce stau pe ei ca pe un trup o zdreanță
Dar, vai, ce dulci au fost ṣi minunate

Eu, ce am strîns în suflet doar un vis,
Că într-o zi mă voi simții ales,
Să trec rîul cel negru-n paradis -
Oricum, o altă cale n-am de-ales !

3

Şi te-am privit mult timp pînă cînd zarea
S-a risipit pe cer ṣi pe pămînt
Ce mîngîiere blîndă, înserarea,
Cu viața din iubire să facem legămînt