în toamnă se nasc revoluții 

Nero pândește din umbra azilului de nebuni 

străzile țipă prin gurile de canal la oameni 

aurolacii odihnesc pe caldarâmul încins de tălpile bocancilor unei generații noi de soldați 

marșul spre Valhalla începe odată cu trezirea speranței în frunzele amânate de la cădere încă o zi 

orașul asediat își păstrează echilibrul pe spinarea fiarei cu 9 capete 

între noi și abis…

plouă peste prunii bunicului 

ograda părăsită se năruie sub pomii împovărați de ani 

zidul casei se cască printr-o crăpătură uriașă spre râpa din dreapta 

tinda păstrează în lemn urmele bătrânului 

la fântâna de peste drum cumpăna scârție în bătaia vântului molcom al serii 

razele apusului luminează o clipă orizontul 

apoi bezna se lasă ca o plapumă groasă peste…

scuipam sânge în ligheanul străveziu de sub pat 

la căpătâi o umbră mă veghea de câteva zile 

captiv în mijlocul acestui lan de singurătate 

seceram snopii tăcerii de oameni 

se înnopta

departe se auzea un urlet lugubru de câine 

scuipasem ADN-ul tuturor viețuitoarelor din arca lui Noe 

și totuși nimeni nu culegea sângele ultimului om într-o eprubetă 

cine să-l mai recreeze pe Adam din…