cântecul lebedei

 mă va legăna rotund

ca o împlinire



cine-mi ești

să mă dai afară din mine

și de ce m-ai renaște

 din pântecul tău?





pe străzi obosite de pași

mirosul iubirii tale 

plutește flegamtic

 în fiecare colţ de cartier

e ora nouă sute

 de când mor fără oprire



te bâjbâi surd

prin toate paturile

aruncate la tomberon

într-un un joc pervers

cu ași…

te-aş mai deschide şi astăzi

floare

uitare

scrisoare

mirare

iubito

paradis e numele tău

la cinci ani mi-am dorit un mânz

văzusem eu la televizor

o prietenie minunată

alb negru

dintre un puști și un căluț

la șase ani am înțeles

că tata nu-mi va cumpăra niciodată

vreunul

iar căluțul meu a devenit inorog

apoi nu mi-am mai dorit nimic

înțelesesem cumva

care-i treaba cu lumea

un an am mai fost trist

dar mi-am șters toți caii verzi

am demolat chiar și…

aşteaptă trenuri 

spre nord 

spre sud 

către oriunde

diminețile

mi s-au șlefuit cumva

singure

sau poate vara asta atipică

a inventat pentru mine

un fel de copilărie primordială

în care am devenit

un Alice androgin

în propria curte

a minunilor oglindite

chiar dacă zidurile minții

mi-au crescut imoral

până în nori

fiecare respirație

arde în mine artificii nirvanice

luminând cerul gurii

acolo unde…