În miez de noapte cînd luna bate

o liniste eternă, într-o umbră se așterne.

Doi necunoscuți de mînă

stau la fîntîna suspinelor.

Doi necunoscuți în univers

sub un covor de mii de stele,

lîngă apa ce dă viată

din fîntîna suspinelor.

Nu se cunosc ei cine sunt.

Nu stiu ei, cum au ajuns.

Sunt pe-o margine de drum

la fîntîna suspinelor, acum .

La fîntîna suspinelor bătrînă

Se tot uită ei în urmă, întrebați

de ce oare sunt… Continuare

Mă cheamă dorul

și mă cheamă insistînd

cu o voce tăietoare

parcă,i s-a terminat răbdarea.

Nu stiu ce o fi avînd cu mine

că se tot ține lanț,

lanț de parcă suntem frați.

Frați din ăia,

din câinii cei jîmbați.

Plină-i lumea si de stînci

la fel cu chip de oameni,

măi dorule,

și cu ei să te-n frățești

că au inima la fel ca tine

doar din pietre împărătești,

Dorule!

Măi dorule ce ar fi să…

Continuare

Si un gind departe care tot o poarta.



Continuare

Sa respiri de rind cu un vint usor.... undeva... departe... in sinul naturii asezata pe o banca  "drept" pe malul  unui lac.

Continuare