Adrian Paunescu - Nasterea lui EminescuCiudata noapte simt ca o sa fiesi-o sa trazneasca în dictionar,la noapte, în Moldova mijlocie,se naste Eminescul nostru iar.A fost sortit sa vina-n cea mai dulcesi-n cea mai sfâsiata dintre tari,pleca-vor toti ai zilei sa se culcesi-l vor primi stramosii lui calari.Asa firesc se-ntâmpla nefirescul,pamântul nostru sufera adânc,la Ipotesti se naste Eminescusi-n toata România mame plâng.La noapte, dintr-un pântec si o slova,se naste steaua celor ce-au tacut,îngenunchez, în fata ta, Moldova,si mâna mult lovita ti-o sarut.De-atâtea ori, în vremuri, sfâsiataai fost, Moldova, cum sa spun nu pot,dar Eminescu ce se naste, iata,în Doina lui, o sa cuprinda tot.Ciudata noapte, noaptea noastra mare,o noapte cum a fost la început,si, de la Cernauti si pân’ la Mare,pâraiele se-aud plângând în Prut.În el tresare trist Moldova toata,toti fratii-nstrainati se regasesc,în el o inima va sti sa bataacum si vesnic, dorul românesc.În Voronet s-a rasculat albastrul,ca dintr-un cer frematator de frati,la noapte-n tara va urca un astru,se naste El, Români, va închinati!

"Dacă am putea închide timpul într-o clepsidră, doar să o întoarcem din când în când…, dar viaţa nu e un joc pe care să-l încerci din nou după ce s-a sfârşit repriza,..."

 să mai stăm împreună “atât cât se mai poate, /cât ni se mai cuvine(…) şi să săpăm în urmă,/până vom da de noi.”" Timpul se masoara in batai de inima si numai tu il poti opri o clipa in loc. Tu poti face o clipa sa dureze ore si orele apasatoare de asteptare sa dispara in clipe."