Nu mor caii când vor câinii!...

zice-o vorbă din bătrâni.

Îmbucând din miezul pâinii

ținem lacrimile-n mâini

căci strămoșii ne lăsară

câmp întins, mare-nspumată,

vârf de munte, vânturi, fiară

și cântare fermecată.

Noi ne pierdem demnitatea

și lăsăm capul plecat

pentru fiecare vorbă

spusă de vreun împărat, 

pentru fiecare pală 

care vine din apus...

N-avem dragoste sau fală...

Nu-i iubim pe cei ce…

Lumea versurilor mele

a ajuns până la stele,

a zburat până la nori

c-am părinții călători

printre visuri și suspine...

Părți din ei le am în mine.

Lumea versurilor mele

s-a umplut de zmei și iele,

căpcăuni, furtuni, ciulini,

ape tulburi și...lumini.

Lumea versurilor mele

are zori, copaci, mărgele,

are păsări călătoare,

zâmbet, primăvară, soare.

........................................

La taifas mai stau cu mine

de mi-e…

Când zidul visului se sparse

și cântul a pătruns prin el

au mai trecut trei clipe arse

căci mi-am făcut din ele țel.

În zidul visului pătrunse

o clipă doar din infinit,

și pala vântului se-ascunse

într-un album fără sfârșit.

În zidul visului uitarea

s-a cuibărit, dar n-a rămas.

Am stins un foc, dar parcă marea

m-a mângâiat... Mai fac un pas.

Și zidul visurilor mele

m-a îngrădit, căci nu mai pot

să mă înalț azi către stele

și…

Primăvara cântă din vioară

și trezește lumea fremătând.

Vântul suflă, păsările zboară,

eu mă zbat ninsoarea lepădând.

Vara a trecut pe nesimțite,

a adus lumină și culori,

a-mbrăcat pădurile-nverzite

cu lumină, cântece și flori.

Toamna ruginie, mai șireată, 

înroșește frunza-n cânt de nai,

iar câmpia, încă fermecată,

se îmbracă-n mărăcini și-n scai.

Iarna vine iarăși pe…