miros a ars iar carnea mea ursuză
s-a sfârtecat de ieri şi-i risipită
ca un talaz în pielea sa difuză
precum nisipul strecurat prin sită
ascuns timid de tainice refugii
sunt orb vremelnic într-o haină veche
aceleaşi mincinoase subterfugii
despart cotidianul în pereche
m-am închegat imberb din răzvrătire
de jur în jur destinu-i ca un abur
în labirint se pierde-o amintire
cu-n ghem albastru şi un minotaur
cum se frământă trupul ros de joacă
pe suprafeţele primordiale
din degetul rănit ieşit din…
Continuare
Adăugat de Florin I. Cernat la Noiembrie 23, 2009 la 11:30pm —
Nu sunt comentarii
Maux d'amour
Mais voilà d’où viennent-ils, tous les maux de l’amour:
La source des disputes qui noircissent plusieurs jours,
La source des souffrances et de tout abandon
Qui nous frappent tout d’un coup sans le moindre pardon ...
…Toutes les âmes ont des coeurs mais si bien différents
Nos raisons sont tranquilles ou parfois dévorantes ,
Tous les corps ont des gestes mais d’un but si divers
Qu’on ne comprend pas toujours; ou l'on s'en sert à l’envers…
Tous les gens sont jolis , tous les gens o…
Continuare
Adăugat de Mariana Dima - Bendou la Noiembrie 23, 2009 la 11:27pm —
Nu sunt comentarii
Vino,
Ţi-am adus imperii-n
Buzunarul de la haină
De te chem
De noaptea-ţi sperii,
E un semn,
De mare taină.
Vino,
S-aruncăm din cale
Toate spaimele trecute,
Să ne spunem pe-ndelete,
Cele multe,
Neştiute.
Vino,
Să-mi rămîi,
În minte te-am zidit
Eternitate.
Să te-adun,
Să mi te darui
Dorurilor mele
Toate.
Vino sigur,
Fără preget
Bogată-s, ca un maur,
Ţin comori în virf
De deget,
Fără nume
Şi contur.
Continuare
Adăugat de Delia Staniloiu la Noiembrie 23, 2009 la 10:24pm —
Nu sunt comentarii

Nu vă cer
decât să existaţi !
Eu nu vă caut
ca să vă dăruiesc zâmbete false
ci doar visuri despre
ce ar putea exista
dincolo de voi.
Eu nu vă chem
decât să aflaţi
cum este parfumul zilelor de mai,
gustul de cireşe amare
prelins
pe buze coapte
de dor.
Eu nu vorbesc
cu vorbe despr…
Continuare
Adăugat de Lelia Mossora la Noiembrie 23, 2009 la 10:00pm —
Nu sunt comentarii
Ning amintiri păşind azi printre cruci,
Of Doamne, dealu-i plin şi încă tu mai chemi
Se înnegriră crucile de lemn
De-atâtea lacrimi ochii mi-i usuci.
Umplui trăistuţa azi cu nuci si mere
Şi cozonac am pus că ştiu că lor le place,
Şi-n lumea asta de nespusă pace
Am să le cânt încet colindele acele
Ce-n vremi trecute cu drag mă învăţară
Cei ce aici îşi dorm azi somnul dulce
Drept pază au alături sfânta cruce
Demult nu le mai pasă de gerul de afară;
Cum dor mi-e să-i revăd aceasta fie-mi plata
P…
Continuare
Adăugat de valeria la Noiembrie 23, 2009 la 9:01pm —
Nu sunt comentarii
Cad păduri, cenuşă-s munţii
Auru-i în galantare
Au rămas săraci băieşii
Să se stingă pe picioare.
Pustie-i vatra străbună
În loc de suflete-s linii
Câmpu-i plin de mătrăgună
Iar în loc de case-s spinii.
Peste sat cerul se-mburdă,
Munţi bătrâni stau într-o rână,
Vântu-n piatră scrie ruga
Domnul să le-ntindă-o mână.
Pocnind biciul cu-ntristare
Singuri ce mai trec pe glie-s
Peste lumea care moare
Caii sfântului Ilie.
N-am nici cui să cer iertare
Bunul, buna, sunt ţărână,
Mama, tata-s albă floar…
Continuare
Adăugat de valeria la Noiembrie 23, 2009 la 8:40pm —
Nu sunt comentarii
Eu Si Tu...Locul unde suntem amandoi...unde sigur o sa vorbim despre orice vrem...locul la care am visat o viata intreaga si care in acest moment e mai aproape ca oricand....Doar eu si cu tine putem avea totul...putem visa ...spera....si ne putem imagina si apoi sa spargem toate barierele ce ne opresc din a fi noi ceea ce ne dorim...e clar ca restul vine de la sine ...Stii, nu? Mai mult ca .....oricind!
Continuare
Adăugat de Razvan Popescu la Noiembrie 23, 2009 la 8:17pm —
Nu sunt comentarii
În faptul stins al înserării,
Doi trandafiri și-alătură angelic
petala parfumată,
Șoptindu-și tainic
șoaptele visării,
Îndurerați de spinii
înfipți cu patimi
în firea lor nemângâiată..
Cu lacrimi dulci
din suflet,
Își ostoiesc azi setea,
Ce veșnic reînviază.
O rază a lunii, rătăcită,
Le umbrește chipul,
Și trandafirii lăcrimează...
La orizont
se albăstrește zarea,
Aud suavul lor oftat...
O lacrimă revarsă mare,
Peste sărutul
de-a pururea
îmbrățișat... Continuare
Adăugat de adela neculce la Noiembrie 23, 2009 la 8:10pm —
Nu sunt comentarii
Am atins din nou o struna
Si vibreaza si-mi atinge
Un Suflet de catifea
Ce e trist ce nu inteleg
Avem timp sa ne intristam
N-avem timp sa ne iertam
Sa privim la cer mai des
Sa zambim si sa visam
Continuare
Adăugat de Dina Avram la Noiembrie 23, 2009 la 7:24pm —
Nu sunt comentarii
Tu es parti avec mon coeur,
Mon petit aux yeux d'azur ;
Rends-le -moi et tout bonheur,
Redonne-moi ton chaud amour!
En quel pays étranger
Veux-tu emporter mon coeur?
Où veux-tu abandonner
Mes désires, mes rêves, mes pleurs?
Quoi faire moi si dépouillée,
Mendiante à la main tendue,
Après tant avoir aimé ?
Me voilà au coin d'une rue…

Ai plecat cu inima mea,
Micuţul meu cu ochi de azur,
Dã-…
Continuare
Adăugat de Mariana Dima - Bendou la Noiembrie 23, 2009 la 6:32pm —
Nu sunt comentarii
Un ceas
mai puţin, aruncat în portofel printre bancnote uzate –
ceasul în care universul s-a mai născut o dată şi a murit neştiut,
aceeaşi moarte, aceeaşi naştere, acelaşi gest scurt,
dintr-o zvâcnire a braţului,
cu încheietura uşor îndoită spre locul în care fusese cândva inimă.
O inimă
întâmplător astăzi a mea, murdărită de cocleala monedelor,
desculţă ca mine, totuşi mirându-se că nu mai încape ca înainte în miocard,
strivită de golul prea strâmt,
alungată prea repede
din singurul înveliş…
Continuare
Adăugat de Alina Dora la Noiembrie 23, 2009 la 5:58pm —
Nu sunt comentarii
NAŞTEREA DE SINE-N CUVÂNT - UN AUTOGRAF PE LUMINĂ
-VIGNETE LIRICE-
*Spaţiul târziu dintre cuvintele mele durute – foc sacru jucând fascinant pe dinaintea privirii.
*Astăzi eu însămi fiind, - moartea mea ce-a murit – e o legendă, un mit…
*Sufletele noastre, iluminându-se unul spre celălalt se rotesc, devorând aerul înălţat dinadins…
*De cealaltă parte a zidului – Absoluta Lumină…
*Sângele nu mai intră în panică şi e gata oricând să primească duhul alb şi tremurător al transfuziei de Lumin…
Continuare
Adăugat de adamescu cezarina victoria la Noiembrie 23, 2009 la 5:44pm —
Nu sunt comentarii
de Ciprian Cioiulescu
http://www.cioiulescu.ro
În ziua alegerilor am fost cuprins de cum m-am trezit de o profundă stânjeneală vizavi de secvența în care urma, după un drum de 170 de km, vânzoleala și agitație, să depun lozul evident necâștigător în urnă - fie cu o atitudine demn-ipocrită, fie cu un zâmbet tâmp-încurcat. După aceea, cu sufletul senin, obștește mulțumit că mi-am făcut - nu-i așa ? - datoria față de patria noastră și a copiilor noștri, s-o i…
Continuare
Adăugat de Ciprian Cioiulescu la Noiembrie 23, 2009 la 5:39pm —
Nu sunt comentarii

Pentru gândurile ce nu se mai pot spune,
pentru strângeri de mână –
pentru tine…
Îndreaptă-ţi paşii, când soarele apune,
călătorule, spre lumină –
spre mine
apleacă-ţi privirea, trecătorule!
Soare în apus – lumină se-nalţă spre cer,
iar când soare răsare,
se întinde
lumină pe pământul efemer…
apri…
Continuare
Adăugat de Lola la Noiembrie 23, 2009 la 5:16pm —
3 Comentarii
în loc de o altă zi
m-a găsit fericirea aşa în mijlocul băii
fără să ştiu ce să fac
am dat de robineţi
în stânga
în dreapta
apa nu curgea
apa nu se oprea
unde dracului e apa
de spaimă am început să vorbesc
apoi am luat săpunul
m-am frecat cu el
avea pielea mea
am vorbit şi mai mult
mi-am adus aminte că la puşcărie nu se face aritmetica
pe ăia nu-i apucă aşa
am dat cu săpunul în uşă
m-a durut de m-am căcat pe mine
am urlat
şi mi-a intrat în gură
credeam că o să mor
că o să ajung în iad
în cea mai…
Continuare
Adăugat de Victor Marinescu la Noiembrie 23, 2009 la 4:30pm —
Nu sunt comentarii
Calea Lactee e un loc din care privesc cerul
mărul de la drum pădurea eu pot oricând să ajung până acolo
nimeni nu mă întreabă unde plec de acasă
cât timp pielea mea are un tatuaj
cu o iguană
am dormit într-o frunză de măr trei luni
toamna m-a găsit acolo şi nu mi-a spus nimic
în liniştea satului nimeni nu spune nimic
picurii de lapte se împrăştie dimineaţa pe drum
dacă nu-i linge nicio pisică se transformă în stele
de asta la bunicul cerul era plin
mai multe ca la oraş şi mai aurii
bunicul îmi…
Continuare
Adăugat de Tincuţa Horonceanu Bernevic la Noiembrie 23, 2009 la 4:14pm —
Nu sunt comentarii

La peste 200 de kilometri de New Delhi se află Agra (în statul Uttar Pradesh), locul care adăposteşte simbolul Indiei, vechi de mai bine de patru secole, Taj Mahalul. Dacă vrei să îl vizitezi, trebuie să pleci din capitală dimineaţa devreme, pentru a evita pe cât se poate blocajele rutiere atât de frecvente…
Continuare
Adăugat de Ovidiu Ivancu la Noiembrie 23, 2009 la 4:09pm —
Nu sunt comentarii
ȘTIU BINE CĂ PE ASTĂ LUME
TOTUL I-ATÂT DE SCHIMBĂTOR
CHIAR ȘI AȘTRII LA PIEIRE
ȘI-AȘTEAPTĂ CALM DESTINUL LOR.
NEÎMPĂCÂNDU-MĂ CU GÂNDUL
NATURII DOAR ATÂTA-I CER
O ROG CA SUFLETU-MI FIERBINTE
SĂ NU IL IA SĂ-L DUCĂ-N CER.
AȘ VREA MAI BINE SĂ IL LASE
AICI LA OAMENI PE PĂMÂNT
SĂ POATĂ SCÂNTEIA ÎN CUGET
ÎN SUFLET, FAPTĂ ȘI CUVÂNT.
VOR DĂINUI ACESTE RÂNDURI
SAU SE VOR PIERDE ÎN CURÂND
MĂ-NTREB ACUM ȘI CAD PE GÂNDURI
CUM VA FI DOAMNE ÎN MORMÂNT?
Continuare
Adăugat de Iulică ȚENEA la Noiembrie 23, 2009 la 3:57pm —
Nu sunt comentarii
Pe un deal venind
dulce-fredonand
vine cel ales
pe cap cu un fes.
Tot mereu zambind
pe dusmani sfidand
cu ochii vi deschisi
privind pe furis.
La a tarii carma
vrea sa dea de urma
domnilor corupti
si umflati in burti.
Eu sunt Traienel
ia mai stati nitel
sa va cercetez
de sunteti vanduti
si de tara rupti.
Am sa va oblig
sa stati voi in frig
pe masa s-aveti
paine si creveti.
Sa simtiti si voi
gustul de noroi
lipsurile toate
foamea de dreptate.
Eu sunt Traienel
rad de voi nitel
tepele-s prea s…
Continuare
Adăugat de Iulică ȚENEA la Noiembrie 23, 2009 la 3:41pm —
1 Comentariu
VIAŢĂ
Cuvintele trăiesc.
Ele se nasc şi cresc singure,
nu noi le facem
ci ele se folosesc de noi
ca de nişte cărămizi
cu care construiesc case,
oraşe,
în care stăm agăţaţi
aşa cum ne-a prins mortarul
pus de cuvinte.
Ele, cuvintele trăiesc mult,
mult mai mult decât noi.
Rareori auzi
că un cuvânt s-a îmbolnăvit,
mai rar că a murit.
De obicei îmbătrânesc
şi lumea uită de ele,
uită tot mai mult
până nu se mai aude nimic
de cuvântul acela:
nici măcar cum ÎL chemau
cei din jurul lui.
ÎNCRÂNCENAREA…
Continuare
Adăugat de Stefan GHIOC la Noiembrie 23, 2009 la 3:01pm —
Nu sunt comentarii