Dragostea niciunuia dintre noi

n-ar trebui să se oprească

după luna de miere

care nici nu e lună plină

ci mai degrabă una nouă.

De ce să transformăm totul în automatism

când am putea duce stindardul iubirii

până pe muntele bătrâneţii

unde ne aşteptă arca despărţirii.

Desigur…

apoi a venit orașul ca o închisoare

și a tras zăvoarele peste mine

curge sânge pe eșafoade

călăul îmi cere capul pentru a învăța iertarea

îi spun mai lasă-mă puțin să mor

să simt cum timpul trăiește în mine,

să-mi plâng părul care șterge picioarele corbilor

și viața luată cu forța

am văzut apa, săream de pe un cerc pe altul

nu aveam barcă, nici pământ sub picioare

doar echilibrul perfect

eram chip, tu erai doar culoare

candela se…

Mărţişor 2015 să vă aducă, tuturor angajatelor şi colaboratoarelor

Reţelei literare:

 Sănătate şi iubire, Mult noroc şi fericire!

în lumea ta ţi se închid ochid ochii, 

coboară o nouă seară obosită peste tine,

crezi că visezi când un sărut îţi mângâie pleoapele, 

nu vrei să le deschizi, ţi-e frică de ce ai să descoperi:

pe lumea cealaltă începeţi împreună o nouă dimineaţă

împărţiţi un dormitor albastru şi aceeaşi pilotă,

gelul de dus orchid wild, aceiaşi stropi,

cafeau cu lapte şi fumul ţigărilor…

Lacrimă gata să zboare
din ochiul lui Dumnezeu
România-i taina care
vindecă poporul meu

Din ochiul lui Dumnezeu
coboară iată cuvântul
şi de-aceea poate eu
întrerup ziua cu gândul

Coboară iată cuvântul
România-i taina care
nu tace vecii de-a rândul
lacrimă gata să zboare

Din ochiul lui Dumnezeu
taman în cuvântul meu

Costel Zăgan, CEZEISME II

Glasul inimii

Prin desprindere tot mai înalte ziduri se înalţă,…

EPISTOLĂ - răspuns la intervenţiile domnului Liviu - Ioan Mureşan pe Reţeaua literară

Gheorghe Apetroae, Sibiu

   - Ei, vedeţi?.. ” errare humanum est sed perseverare diabolicum” spunea marele înţelept Seneca... Audi alteram partem  or, mai mult, “ audiatur et altera pars” este  un alt dicton latin… Sunt fraze lemă, de principiu, care ne îndeamnă la multă  îngăduinţă şi clemenţă, aşa…

niciodată nu v-am povestit

despre râul ce trece

prin faţa casei mele

cu un susur ce cheamă

într-un clinchet îmbietor

el e pacea liniştea şi binecuvântarea

deschid fereastra sau ies în grădină

îi aud chemarea şi-o urmez

câte pietre spală zilnic

câte lacrimi culege

câte glasuri ascultă

numai el ştie

calc desculţă lespedea caldă

simt fiorul binecuvântării

umplu căuşul palmelor cu iubirea…

mi-a zâmbit primăvara dintr-un ram de cais,

pământul miroase a dulce și-a doruri,

cercelușul din geam îmi pătrunde în iris,

ni se colorează în roz și sânge... și zboruri...

începe un freamăt între cer și pământ,

sevele curg prin vene deodată prea strâmte,

un microb juvenil îmi cotropește un gând...

prin inimă curg izvoarele unui suflet…

- Azi mă saluţi distant şi sângerează

Retina unui cer imaculat,

Vezi, fără tine nici nu mai contează

Ce zile sunt, abia am învăţat

Să supravieţuiesc acestor vremuri

Deconectând în grabă tot ce-a fost,

Dar cum să-ţi spun că viaţa fără tine

E-un blestem amar, lipsit de rost.

Eu te-am iubit cum nu poţi înţelege

Şi mai iubit şi tu,…

vine primăvara, iubito

vine primăvara, iubito,

cum vine aminul

 prin psalmi,

ce miere-i veninul

când sorb lumina

din ochii tăi calmi,

senină ni-i…

PRIMITIVA   ICOANĂ

Gheorghe Apetroae, Sibiu

 Ca s-o subjugi, îi răstigneşti

fiinţa pe-o…

  (Foto de aici)

– Mamăăăă!

– Ce-ai, fată?! Uită-te la ea, a rămas prostită uitându-se la un tip. Ha, ha, ha!

– Măi, lăsați miștoul! Voi vedeți ce văd și eu?

– Ce să spun? Un tip mai acătării. Mare brânză!

Nu, nu era…

 Ofer tuturor frumoaselor din Rețeaua literară un…

viaţa mea vine din “existență”.

nu e o iuluzie,

existenţa rămâne pentru totdeauna:

că a fost, este, şi va fii...

nu poate să dispară.

dar, viaţa mea, mă plimbă ca într-un joc.

uneori mi se pare că se ascunde de mine !

mă lasă singură,

n-o mai văd... cu ochii inocenţei

văd inima aruncată pe jos...

nu mai văd nimic în jurul meu :

lumea, societatea, sistemele de valori !!!

accept tăcerea,…

A apărut ce născoceam

Și s-a ivit ce nu visam

Cu ochiul obosit priveam

Când am primit ce aruncam

Și când renunți, tu zici că pierzi

Și-atunci când pierzi, zici că-i sfârșitul

Dar uneori, când pierzi, câștigi

Și când renunți, câștigi turnirul

Cum e-amețit al vieții labirint

Și cum o cale, nu știi unde apucă

Iar vești prea bune vin succint

De necrezut,…

Îmbrăţişez ivirile din visul

Cu arătări și spaime de coșmar,

Iscat din funduri negre de Tartar

Și zugrăvesc doar sfinți în Paradisul

Cu șubrede zidiri din lut și var,

Deoarece oricum voi fi proscrisul

Pe care pasu-l duce spre abisul

Pândind la ceas de noapte, tutelar.

Și-n zori de zi se vor porni convoaie

De străluciri, de fauni și menade

Și când lumina vie va da roade

Sânge martir va curge în…

A.I. BRUMARU: „Rostiri lirice” în ASTRA, Serie nouă, II (XLI), Nr. 5, Aprilie, 2007, pagina 12, Brașov

Un mai vechi colaborator (prin anii 80, dacă nu mă înșel) al „Astrei” și al „Brașovului Literar și Artistic”, Raul (Romulus) Constantinescu, este astăzi  (după un debut în volumul colectiv, la Dacia, „Alpha ’85) autorul a nu mai puțin de cinci cărți de versuri. „Rostirea lui Zalmoxis” (Editura Emia, Deva, 2005) e prefațată entuziast, fiindcă era afin de viziune cu poetul, dar și…