L-am avut.
Mi-a stat pe buze ca un fluture, hrănindu-şi setea din dorul pentru tine…

L-am pierdut unui necunoscut pe stradă.

L-am găsit undeva în mine, strâns într-un colţ, ferindu-se de celelalte gânduri.

L-am zâmbit.

NOI NU NE DESPĂRŢIM

De va fi vreodată rău să fie,

Noi nu ne-om despărţi!

Aşa la greu, precum la bine,

Alături mereu tu mie şi eu ţie îţi voi fi.

Atunci când soarta ne încearcă,

Spre izbutire să ne-ndreptăm!

Lăsând tot răul ca să treacă,

Să fim uniţi să încercăm!

De-ar fi la greu ca tu să cazi,

Luptă dârz, nu te opri!

Să…

DOAR O LACRIMĂ

Obrazu-mi este rece şi uscat

Şi demult nemângâiat;

Doar o lacrimă mai rece

Sufletul vrea să-mi înnece.

Scurgându-se pe-al meu obraz-

Se plânge de-al meu necaz;

Obrazul meu l-a umezit

Drum spre suflet şi-a croit!

In zadar eu mă abţin-

Că lacrimile tot mai vin.

Dorul greu încă m-apasă

Şi tristeţea nu mă…

DE DORUL TĂU

De dorul tău şi plâng şi râd

Şi nu ştiu ce-i cu mine;

Nu te-am văzut nici ieri, nici azi,

Nu ştiu dacă ţi-e bine

Când nu vorbim şi nu te aud

Un dor greu mă cuprinde

Şi mă gândesc mai mult la noi,

Iubire, îţi este bine?

Nu ţi-am vorbit, nu mi-ai şoptit

De când? De-atâtea zile!

De dorul tău am înnebunit;…

Tablou de toamnă sumbră –

Persist în amnezie;

Amorul meu din umbră…

A fost răceala cuţitului în dimineţile cu ceai şi unt.

Umblu cusut între degete prin iarbă.
Nu am voie să te ridic gândurilor.
Mă vor rupe într-unul mai bun.

Şi gustul e rece…

Cu o privire mi-ai schimbat anotimpul şi picăturile de ploaie miroseau iar a vară.
Cu o mână îmi ţineai umbrela şi cu cealaltă încă pe mine.
Am vrut să-ţi mai spun ceva dar stropii au spus deja prea multe…

Am vrut să-ţi spun că nu te plouă…

Şi acum îmi amintesc un contopit gheţar de stele ce nu se văd de a ta apă tulbure.

Piptul tău nu va degera în vis ci ud se vor scurge prin mine când sunt preşul din baie.

Mă ascund în coji de alune să nu te văd dimineaţa când eşti tu.

Ochii tai, două stele neînţelese printre atâtea forme fixe.
Pereţii plâng după oglinda ta.

CHIAR DACĂ VIAŢA NE ÎNCEARCĂ

Chiar dacă încercări te prăpădesc

Şi simţi că n-ai scăpare,

Nu uita că te iubesc!

Ştii, iubirea nu moare.

Chiar dacă simţi că eşti pierdut

Şi uneori ţi-e greu;

Tu să ştii că nu te uit,

Te voi iubi mereu!

Chiar dacă soarta e mai crudă

Decât crezi c-ar merita,

Nu uita că viaţa-i scurtă,…

O umbră a zilei se târeşte prin nisipul fin al minţii mele, oarbă de miraje…

În noapte visul e un sărut de înger.

Îmi arată unde am greşit, unde am ezitat şi pe cine am uitat în mine să lovesc.

Desenele de pe mână, arsuri de soare, surâd ironic vârfurilor degetelor.

Îmi place să mă descompun uşor pe căldură, să-mi simt oasele putrede, pielea prea fragilă, dar totuşi să mi-o rup cu unghiile.

Ochii mi-au secat şi mă dor în lumina monitorului;

albul mai…

mă scald în ape tulburi

te desenez în rânduri

confund cu nemurirea

păcatul meu – iubirea

 …

dorm vibrând

cu tine-n gând

curg arzând

și ard visând

cânt…

Degeaba zâmbesc, buzele-mi sunt căzute din nastere .

Confund pielea ta cu un miez de pâine, întărit, în care nu-mi pot înfige degetele.
Şi dinţii îmi sunt prea slabi.

Am rămas cerşetorul tristeţii, flămândă după puţină hrană a sufletului.
Un sărut de mai apuc, trăiesc şi până maine…

Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent trăim împreună…

Viaţa va găsi mereu un mod original de a te surprinde. De multe ori va fi şi neplăcut.

Oamenii sunt oameni şi nimic mai mult.

Orice decizie vei lua, va fi una greşită. Doar din teama de a nu greşi.

Nu există pedepse, ci doar consecinţe.

Prietenii sunt călători fără bilet în trenul vieţii. Doar tu mergi până la capăt…

Atunci când îţi merge bine, pregăteşte-te pentru ce-i mai rău.

Sunt…

Lacrimile sfâşie ochiul unui trandafir, dar sângele umple mâna celui ce îndrăzneşte să-l aibă…

Suferi în tăcere atunci când nu vrei să tulburi apele din jurul tău cu furtuna visului…

Globul de cristal în care îţi păstrai castelul este acum deshumat printre fulgii de zăpadă, de plastic şi frigul apei ce-i animă.

Suferi în tăcere când laşi paharul nevărsat şi îţi spargi mintea în cioburi ce te dor, te zgârie…

Ca dintr-o ţigară tragi vorbe cu venin şi le ţii în piept…

fumul gros prin piele vrea să-ţi iasă.

Nu respiri, doar mori puţin în cancer de oase…

Sunetul de lemn lovit m-a pătruns şi eram doar un corp lipsit de viaţă.

Alţii ca mine se ridicau, dar eu eram prea absent să mai joc.

Duceam dorul cutiilor închise…

Fără voie păşeam timid pe e4.

Deschiderea regelui, soarta mea difuză.

Azi am fost un pion căzut pe o tablă prea uzată.

Alunecând uşor mă bucuram că scap de toate problemele.

Eram purtat de degetele unei mâini divine şi aruncat pe canapea.

Nu mi-a părut rău că am pierdut, of dulce…

Încă de când am cunoscut-o, nevastă-mea avea nişte apucături ciudate: îi vedea pe toţi oamenii hidoşi şi cu ticuri. Şi nu se sfia să le spună în faţă aceste lucruri: „nu vezi ce cap uriaş ai?”, „ce te bălăngăni toată ziua?”, „vai ce diform eşti!” – le spunea când la unul, când la altul. La început am crezut că se purta într-adins aşa, ca să-mi încerce răbdarea. Dar după nuntă acuzele la adresa celor din jur n-au contenit, aşa încât m-am trezit curând părăsit de toţi prietenii, rudele şi…