reţeaua literară / la red literaria

poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente

Postări bloguri personale (59,769)

love me, love you

Se aude un pas pe scară

Ce urcă uşor

Promisiunea începutului

Tu imi baţi la uşa cu zăvor

Şi se vorbeşte depre ultimul val ,

De…

Continuare

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la August 23, 2005 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

când chipul tău îmi tulburau universul

Şi acum îmi amintesc un contopit gheţar de stele ce nu se văd de a ta apă tulbure.

Piptul tău nu va degera în vis ci ud se vor scurge prin mine când sunt preşul din baie.

Mă ascund în coji de alune să nu te văd dimineaţa când eşti tu.

Ochii tai, două stele neînţelese printre atâtea forme fixe.
Pereţii plâng după oglinda ta.

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la August 18, 2005 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

CHIAR DACĂ VIAŢA NE ÎNCEARCĂ

Chiar dacă încercări te prăpădesc

Şi simţi că n-ai scăpare,

Nu uita că te iubesc!

Ştii, iubirea nu moare.

Chiar dacă simţi că eşti pierdut

Şi uneori ţi-e greu;

Tu să ştii că nu te uit,

Te voi iubi mereu!

Chiar dacă soarta e mai crudă

Decât crezi c-ar merita,

Nu uita că viaţa-i scurtă,…

Continuare

Adăugat de Lohmuller Beatrice la Iulie 25, 2005 la 12:00am — Nu sunt comentarii

când şi îngerii mai dorm…

O umbră a zilei se târeşte prin nisipul fin al minţii mele, oarbă de miraje…

În noapte visul e un sărut de înger.

Îmi arată unde am greşit, unde am ezitat şi pe cine am uitat în mine să lovesc.

Desenele de pe mână, arsuri de soare, surâd ironic vârfurilor degetelor.

Îmi place să mă descompun uşor pe căldură, să-mi simt oasele putrede, pielea prea fragilă, dar totuşi să mi-o rup cu unghiile.

Ochii mi-au secat şi mă dor în lumina monitorului;

albul mai…

Continuare

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la Iunie 23, 2004 la 6:00am — Nu sunt comentarii

i-reversibil

mă scald în ape tulburi

te desenez în rânduri

confund cu nemurirea

păcatul meu – iubirea

…

Continuare

Adăugat de Maia Cristina Moroşanu la Mai 18, 2003 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

C-ÂNT/ÂND

dorm vibrând

cu tine-n gând

curg arzând

și ard visând

cânt…

Continuare

Adăugat de Maia Cristina Moroşanu la Martie 17, 2003 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

căutoatrea de hrană

Degeaba zâmbesc, buzele-mi sunt căzute din nastere .

Confund pielea ta cu un miez de pâine, întărit, în care nu-mi pot înfige degetele.
Şi dinţii îmi sunt prea slabi.

Am rămas cerşetorul tristeţii, flămândă după puţină hrană a sufletului.
Un sărut de mai apuc, trăiesc şi până maine…

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la Noiembrie 5, 2002 la 3:30am — Nu sunt comentarii

lecţia

Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent trăim împreună…

Viaţa va găsi mereu un mod original de a te surprinde. De multe ori va fi şi neplăcut.

Oamenii sunt oameni şi nimic mai mult.

Orice decizie vei lua, va fi una greşită. Doar din teama de a nu greşi.

Nu există pedepse, ci doar consecinţe.

Prietenii sunt călători fără bilet în trenul vieţii. Doar tu mergi până la capăt…

Atunci când îţi merge bine, pregăteşte-te pentru ce-i mai rău.

Sunt…

Continuare

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la August 14, 2002 la 5:00am — Nu sunt comentarii

dragostea

Lacrimile sfâşie ochiul unui trandafir, dar sângele umple mâna celui ce îndrăzneşte să-l aibă…

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la Martie 2, 2002 la 7:00am — Nu sunt comentarii

Tăcere

Suferi în tăcere atunci când nu vrei să tulburi apele din jurul tău cu furtuna visului…

Globul de cristal în care îţi păstrai castelul este acum deshumat printre fulgii de zăpadă, de plastic şi frigul apei ce-i animă.

Suferi în tăcere când laşi paharul nevărsat şi îţi spargi mintea în cioburi ce te dor, te zgârie…

Ca dintr-o ţigară tragi vorbe cu venin şi le ţii în piept…

fumul gros prin piele vrea să-ţi iasă.

Nu respiri, doar mori puţin în cancer de oase…

Continuare

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la Aprilie 29, 2001 la 8:00am — Nu sunt comentarii

PIONUL

Sunetul de lemn lovit m-a pătruns şi eram doar un corp lipsit de viaţă.

Alţii ca mine se ridicau, dar eu eram prea absent să mai joc.

Duceam dorul cutiilor închise…

Fără voie păşeam timid pe e4.

Deschiderea regelui, soarta mea difuză.

Azi am fost un pion căzut pe o tablă prea uzată.

Alunecând uşor mă bucuram că scap de toate problemele.

Eram purtat de degetele unei mâini divine şi aruncat pe canapea.

Nu mi-a părut rău că am pierdut, of dulce…

Continuare

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la Octombrie 13, 2000 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

Ochelarii

Încă de când am cunoscut-o, nevastă-mea avea nişte apucături ciudate: îi vedea pe toţi oamenii hidoşi şi cu ticuri. Şi nu se sfia să le spună în faţă aceste lucruri: „nu vezi ce cap uriaş ai?”, „ce te bălăngăni toată ziua?”, „vai ce diform eşti!” – le spunea când la unul, când la altul. La început am crezut că se purta într-adins aşa, ca să-mi încerce răbdarea. Dar după nuntă acuzele la adresa celor din jur n-au contenit, aşa încât m-am trezit curând părăsit de toţi prietenii, rudele şi…

Continuare

Adăugat de Bruno Stefan la Iulie 26, 2000 la 8:30pm — Nu sunt comentarii

Pantofii

De câtva timp stau în faţa Templului Miresei aşteptând să descopăr înaintea peţitorilor coreeni care femeie mi-a fost aleasă pentru nunta colectivă de pe stadion. Mă întreb de multe ori cum am avut curajul să păşesc în aventura asta. Acasă, în România am o nevastă ce habar nu are că aici, în Coreea, eu mă mai însor odată. Am crezut multă vreme că sunt un om raţional, că judec şi cântăresc de multe ori lucrurile înainte de a lua o decizie. Iar acum nu pot să-mi explic de ce m-am angrenat cu…

Continuare

Adăugat de Bruno Stefan la Iulie 26, 2000 la 8:30pm — Nu sunt comentarii

fara noi

Glas de lună ce-mi apasă alb pe piele, rece timp pierdut ale noastre ore-n stele…

În aşa frig de lume te-am găsit pe-un pat de rouă, aduci căldură alor mele priviri lungi…

Un sărut de amintire am să-l uit căci nu ţi-am dat

o stea căzătoare să mă vezi cum pier…

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la Iulie 12, 2000 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Cu Omul deşert

Pe o foaie de hârtie era el, punctul negru din deşert. Un om lovit la pământ care îşi deschidea pleoapele timid, confuz parcă de ceea ce vede. Se zvârcolea ca-ntr-un pat, fără să-şi dea seama că nu e un coşmar. Realitatea îl omora încet… degetele îi erau zdrobite şi ţipătul de durere la mişcarea lor amuţea, pierdut parcă în vasta lume, fără ecou în minţile lui de om normal.

Un om solid, impunător prin simpla sa privire. Tipul de soldat , cu mâinile pe lângă corp şi degetele ferme,…

Continuare

Adăugat de mihaela (salavastru )ursu la Februarie 13, 2000 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Continuare

Adăugat de Caracas Mircea Florin la Noiembrie 30, 1999 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Gustave Caillebotte (1848 -1894) - Ochiul pictorului.

Gustave Caillebotte (1848 -1894) - Ochiul pictorului.

În Istoria…

Continuare

Adăugat de Adrian Grauenfels la Noiembrie 30, 1999 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

NU AM INTELES,DE CE UN TEXT PUBLICAT IN 2015,APARE CA FIIND SCRIS IN 1999....SI UITE SI EXPLICATIA!

Comentariu publicat de Corina Gabriela Ciobanu

NU AM INTELES,DE CE UN TEXT PUBLICAT IN 2015,APARE /PE POSTATE/CA FIIND SCRIS IN 1999

....SI UITE SI EXPLICATIA!Untwine: Este adevărat că Terra a…

Continuare

Adăugat de Corina Gabriela Ciobanu la Noiembrie 30, 1999 la 12:00pm — 7 Comentarii

Portretul chitaristului

Himeră plată-n trăire,nu te dor polii divergenţi ai sufletului când laşi în urma -ţi nimic şi nimeni şi neîntâmplări?

Chitaristul meu are basme cu plopi vechi printre cozi de comete efemere-n mersul lor,crescute-n vârful degetelor.Şi ce basme frumoase,cu balauri tibetani părăsiţi în diagonale de guri înfometate…

Continuare

Adăugat de Lxi la Noiembrie 30, 1999 la 12:00pm — Nu sunt comentarii