Într-una din zile
la masa tăcerii
s-a aşezat Dumnezeu şi medita îndelung
la a doua venire.

Obosit
şi-a strâns toate gândurile
şi a plecat acasă
nevăzut.

De-atunci în lume
cerurile rămân deschise
pentru copii şi sufletele curate...

Zbor în dor! Dor în zbor! Beat de dor!
Beat de dor, în zbor! Beat în zbor, de dor!
Beat de soare!
Un suflet - petală! Alt suflet - petală!
Două suflete! Două petale...zboară în spirală.

 Personajele (în ordinea intrării în scenă):

 Carmen – 30 ani

 Filo – 25 ani

(Acţiunea se petrece în zilele noastre, la începutul toamnei, într-un bar modest, dintr-un cartier bucureştean, după-amiaza devreme. Carmen – singurul client, în aceste momente -  e aşezată la masă şi îşi pune zahăr în cafea. Pe urmă, îşi aranjează cu nervozitate sacoul elegant, privind disperată spre uşa de la intrare. Apoi, se…

Fruntea mea e ca un stâlp infam,

mă înalță înfigându-mă

ca-n rug vrăjitoare Torquemada

și nu mă pot smulge căci

fiecare gând – încă un lanț, mai strâns,

ce m-ar vărsa de trup până-n oasele goale.

Pe frunte rătăcind, o pădure,

cu frunze, ca toate pădurile, uscate,

cu gânduri băltind de mistreți,

cu toate lucrurile împrăștiate sau la locul lor.

Cât de albă o purtam peste toate,

ca o ceață de-asupra orașului.

Am…

- Desfid un anotimp și mă revolt 

Când înfloresc, obraznic, lângă tine, 

Mi-e ramul greu de flori și dezinvolt

Te-ntâmpin iar pe pragul unei rime

Și îndrăznesc să-i contrazic din nou 

Pe cei care-mi măsoară sentimentul. 

Poemul meu romantic e-un cadou,

Pe suflet mi-am dorit să pun accentul.

Am înflorit năvalnic, timpuriu, 

Sfidez zâmbind hazardul... Ce dezastru

Mi-ar demonstra că azi e prea…

Precum un crin de munte,

Dragostea crește printre pietre.

Parfumu-i suav se-așterne printre plete,

Pe tȃmple și pe frunte în adieri vetuste

De rime-mperecheate-n iubirile tȃrzii

Ce-și caută aleea-n versurile unei poezii.

Atmosfera vibrează la sunetul iubirii:

Cine cu visele sale îi cere nopțile?

Cine cu brațele sale cuprinde nemărginirile?

În valurile brizei poznașe și ale mării

E chipul ei candid în calea…

E timpul...

E timpul să laşi, în urmă, totul!…

ecoul psalmilor din tǎcerile tale îmi trece peste piele

tandru

se apleacǎ sǎ-mi strângǎ pietrele la piept

în rest

fluieri câteva raze de soare

și mi le așezi pe fruntea drumului

vindeci luna de graba nopții

șlefuiești colțurile stelelor ca și cum într-o zi

mǎ voi izbi de ele

de-ți vor crește grǎdini verticale pe buze

sǎ-mi vorbești și sǎ-mi cânți din ele

mi-e greu în rochia asta de…

http://en.calameo.com/read/00107378733cbabd46238

A fi sub Trandafir



În illo tempore zeul Tăcerii se chema Harpocrate. Chiar şi atunci venea înadins o zi în care Cupidon, inspiratorul iubirii, îi dăruia un Trandafir ca recompensă  pentru muţenia sa şi a-i…

în miez de noapte

văd cum luna

modelează

chipul

din oglinda mea

tăcere…

mugurul speranţei

creşte în visul

din sufletul meu

chipul tău

are culorile primăverii

cântecul ierbii

plăcerea ciripitului

răsfăţul soarelui

blândeţea câmpului

aştept alintul

valsului promis

pe coama orizontului…

http://en.calameo.com/read/001073787e34df33d04e9

Revista ASILR in noul sau format .

Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace

Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie,

Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt

Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet,

Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet

Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti

Cea mai frumoasă de pe Pământ,

Tu luminezi cale de o mie de leghe,

Precum penajul de aur al unei păsări de munte,

Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă înserarea,…

Cântecul toboșarului - Dorin Liviu Zaharia

Toate fetele se duc

La umbra de nuc.

Numai eu nu mă mai duc

La umbra de nuc,

Căci pe mine nu mă lasă

Bade-al meu de-acasă

Că i-e frică, că mă pierde

Prin pădurea...verde...

Se duc fetele cu drag

La umbra de fag,

Dar pe mine nu mă lasă

Bade-al meu de-acasă,

Că i-e frică lup să iasă

Din pădurea...deasă...

Că i-e frică de-o mireasă

Pierdută de-acasă...

Fetele…

Dorin Liviu Zaharia - Ziua Bradului de Noapte



Cartea s-a deschis la primul rând; erai mâzgălit şi puţin tuns, de formă hazliu şi trist în fond…

Bună dimineaţa, brad ascuns!

După-atâta pădure şi gând, am pus piua şi nu ne-am mai plâns; îţi vom şterge bruma în curând!

În aceeaşi scorbură am pătruns, eram dulci şi-aveam un aer frond…

N-am fost niciodată fulg de-ajuns!

Pâinea ultimului vagabond cu dulceaţă de noroc am uns; ne-am văpsit şi sufletul în…

erai

ca atunci când mi-am luat un cal în schimbul unui loc de veci

moartea era plină de apă de ploaie

și venea o moară

pe șira spinării treceau câmpii migratoare și fluturi inventau flori

iar pe cărare trecea cu urechile ciulite…

cerşetor e omul

de timp

de pământ

de cer

de noroc

de culoare

el trece prin vremi

cu dureri

cu nevoi

rugăminţi

cere iertare

cântând

plângând

iubind

şi strigând

înalţă la cer

privire

gând

rugă

şi crez

primind

mângâiere

linişte

lumină

botez

 …

 in noaptea aceea in care

cerbul isi cauta coarnele ratacite

pietrele se bateau cap in cap

iar eu ma rugam la dovleac caleasca

aurita sa-mi devii iar zbatere de pleoapa sa-ti fiu eu

nu vrei cumva acesti pantofi striga mortul

eu nu am ce sa fac acum cu ei

iar tigva lui in noapte stralucea

pantofii ii intinde iar palma sa avea un chip livid

caci palma sa chiar moartea mortii mele reflecta

si-n noaptea ceea ciuful fluiera

aureola noptii se…

Satul în care m-am născut își punea haine noi în perioada Paștelui. Casele se primeneau, varul alb sau galben strălucea pe pereți plin de prospețime, pe garduri stăteau la aerisit mândrele covoare bătute la furculiță cu motive naționale, perdelele erau apretate și călcate așteptând să fie agățate din nou la geamuri. Grădinile fuseseră și ele sub lupa harnicelor gospodine care scoseseră dintre straturi…

Vei schimba numele lucrurilor de mine puse

şi nu te vor asculta.

Se vor prelinge din ochii tăi cuvinte de ceară

peste venele deschise cu inflorescenţe

în buchetul sângelui cât flacăra lemnului.

Nu vor mai fi ploi de stele false.

Se vor săpa fântâni în grădinile cântecului,

copacii ascultă-n urechile frunzelor…

Altar al Templului meu,

ce porti in tine Maretia cunoasterii umane,

incerci sa imi raspunzi astazi

dincolo de limitele Tmpului omenesc

la intrebari Pamantene.



Inchisa in Eternitatea Timpului,

Iulia incearca sa scape de frica

de a fi Suflet neintrupat.

Arhanghelii,veniti…