Eseu:

În simbolismul corpului

de Dan Hăulică

Oricît s-ar voi radicală, dispusă a se rosti fără tăgadă, la modul tranşant al manifestelor, operaţia artistică, atunci cînd ambiţionează o anume anvergură, implică întîlniri între versante; şi complementarităţi active, de imprevizibil impact.

Astfel, domenii aparent distante nu-şi refuză alianţe nesperate, paradoxal prielnice pentru propria lor adîncire identitară. Antiteza, chiar şi ea, poate arunca punţi între maluri…

Colocviu "Zoe Dumitrescu-Buşulenga":

Epifaniile cugetului

de Dan Hăulică

Un loc unde operează fără greş harul unei eficienţe care a fost a istoriei, bizuită pe braţul neînduplecat al lui Ştefan cel Mare, dar şi, deopotrivă, aparţinând unei continuităţi intangibile, de imaginar şi creaţie. Căci răsare acolo, parcă la fiece pas, intens proteguitoare, amintirea luminoasă a lui Eminescu. El, poetul nepereche, îi numise vocaţia spirituală cu o pregnanţă vizionară, designînd…

Eseu:

Miracolul păsărilor

de Dan Hăulică

Peste continente

Maliţie, un grăunte sprinten, dar şi comuniune încorporîndu-ne firesc vieţii umile, fără vreun dizgraţios, – asemenea componente sufleteşti se aflaseră puse laolaltă, voluntar proiectate într-o emblematică întruchipare ce devenise sigla favorită a lui Max Ernst. Laplop, aşadar, – cum îi plăcuse meşterului să-şi numească ficţiunea – concentra culminant lumea lui inventivă, exercita o magică preeminenţă. În…

Eseu:

Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU

de Dan Hăulică

Între Mircea Spătaru şi al său Bălcescu – imaginea care i-a însoţit vizionar, obsesiv, anii cei mai vrednici dintr-o exigentă carieră de sculptor –, se instalase un raport interşanjabil, o legitimă potrivire, operînd în rostul adînc al tiparelor ce hotărăsc identitatea. Fără poze romantice, făurarul de efigii fulgurante, demn să ne asalteze pentru totdeauna memoria, părea să nu recuze, în propria lui…

Eveniment:

Jurnalismul, inerenţă culturală

de Dan Hăulică

Vreau să mulţumesc tuturor participanţilor la această reuniune, mă bucur să vă avem printre noi, să ne găsim împreună într-un moment important al existenţei Dumneavoastră. Pentru că sunteţi în ajunul unei aniversări care contează, pentru că vă pregătiţi să sărbătoriţi 50 de ani de viaţă ai Asociaţiei.

Nu e puţin lucru, în raport cu durata, agitată şi de atîtea ori ameninţată, a asociaţiilor internaţionale. Am…

Evocări:

Exuberantă, neconvenţională, IOANA

de Dan Hăulică

Cînd întîlnisem pentru întîia oară designaţia ei ca autor, vestind deschis, în litere deloc retractile, amplu proiectate, o expunere personală de pictură, nu mă putusem împiedica să relev modul eliptic în care artista îşi declina identitatea: Ioana, prenumele doar, pe frontispiciul oricăreia din manifestările ei, închipuia o marcă singulară, candid vulnerabilă, mai mult decît orgolioasă. Aşa aveam s-o înţeleg tot…

Actualitatea:

Dor de înalt şi zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA

de Dan Hăulică

Caut un sunet, ca un vaier ce s-ar potrivi împrejurării, aprig şi totuşi respectuos faţă de inexorabilul rostindu-se într-o atare dispariţie. Cum oare, înalt şi vrednic de privit, cum se aşternuse dintr-odată, fără apărare, sub secerea nemiloasă?

La cele 9 capitole cîte îmi plăcuse a-i dedica, într-un mănunchi de Limpezimi, pe care, nu-s nici doi ani de atunci, i le atîrnam în cunună, se…

Evocări:

O exemplară intransigenţă

de Dan Hăulică

Ne-a părăsit, şi-a aflat de curînd repaos, în cimitirul de la Cernica, o fiinţă de o exemplară intransigenţă, Nicole Borteş, pentru care etica nu era un cuvînt, căci stăruia în plămada ultimă a visului ei de frumuseţe.

Întîmpinase cu drag, cu aleasă inteligenţă, atîtea suflete viteze păşind înfiorate pe urmele bătrînului care sfinţeşte de-a pururi locurile, – Carola Giedion-Welcker bunăoară, semnatara primei cărţi cu…

Eseu:

O flacără, dincolo de proza reuşitei pragmatice

de Dan Hăulică

Cultură şi economie – ecuaţia, în această ordine formulată, servea pentru a designa un capitol de preocupări în cursul dezbaterilor de la Snagov din 1995, care au proclamat adeziunea tuturor partidelor politice din România, şi a societăţii civile, la principiile şi structurile Uniunii Europene.

Responsabil al Comisiei ce a pregătit consensul acestei decisive opţiuni, profesorul T. Postolache a…

Evocări:

Visul lui Adrian

de Dan Hăulică

O stranie meteorologie dictează spiritelor să se încingă fără de măsură, scuturate de izbucniri unde nesăbuinţa îşi dă liber frîu, înjositoare ca orice abuz ireparabil. Un literat american, propotipul personajului ce susţine cunoscutul roman Herzog, al lui Saul Bellow, credea că s-ar putea vorbi – precară invenţie! – despre o „critică de vară”.

Fierbinţeala care chicoteşte şi suduie tot mai vehement agresivă, în zilele…

Arte:

În magnetismul imaginarului

de Dan Hăulică

Se numea Pytheas, Grecul din Massalia, colonia fundată de Phoceeni, în veacul VI dinainte de era creştină, cel care ne aţine acum calea dezinvolt, la o răscruce de neevitat, între realul mensurabil şi divinaţiile imaginarului. Îl susţinuse un imbold norocos, înfruntase temerar noianul de ape scăldînd în enigmă ţărmurii Europei, la miază-noapte. Lansat oarecum să pipăie marginile de sus ale capacului de neguri ce pogoară…

Locuri care ne iubesc

de Dan Hăulică

I-am desluşit demult o valoare de epigraf – definitivă, în candoarea ei aparentă –, unei mărturisiri neaşteptate, aparţinîndu- i lui Ştefan Luchian. Se ivea amical, într-o scrisoare trimisă de la Moineşti, unde pictorul, la zenitul acuităţii sale, nu-şi cruţa puterile, se aşternea într-un umblet epuizant pe cît de rodnic. Smulgea acolo suferinţei şi bolii, condiţiei lui precare, cununi de strălucire intactă, de ferice izbîndă. „Ai să rîzi,…

Dezbatere pe marginea unor cărţi:

de Dan Hăulică

Garant al unui elan prin care să ne recunoaştem solidari în profunzime, peste dezbinări trăite dureros şi peste zavistii nevolnice, i-a fost dat lui Eminescu să ne străjuie superb, încă de foarte tînăr, într-o atare inspirată încordare. La Putna, unde, în primul rînd prin osîrdia poetului, visul, lucid trăit, devenea temei de organizare, făcînd posibilă, în 1871, o nesperată convergenţă de cuget românesc, de la personalităţi ca…

Evocări:

Cadenţe pentru o elegie

de Dan Hăulică

Mai degrabă decît să creadă fanatic în viaţă, le este dat unor fiinţe cu o fibră specială, să o înfrunte viteaz, cu o putere tăcută, ce nu-şi caută înşelări şi refugii debile. O neîmpăcată droiture susţine astfel de suflete, faţă de orice prigoană a destinului. Nu se lasă îngenuncheate, stau vrednic sub loviri nemiloase. Cînd moartea le-a răpus totuşi împotrivirea, rămîn sub pecetea unei inuzabile virtuţi, de a mărturisi…

Actualitatea:

Sub tropotul rinocerilor

de Dan Hăulică

Vă amintiţi, cînd, peste obişnuinţele unei aşezări tihnite, îşi fac apariţia, brutal, rinocerii, în piesa lui Ionesco, răspunsurile, pe care le stîrneşte monstruoasa epidemie de metamorfoze, răsfrîng, mai toate, o stupefiantă inadecvare. „Absurde de s’affoler”, găseşte un intelectual incredul, Dudard; care, sceptic inveterat, va sfîrşi totuşi prin a ceda conformismului sinistru. Rinocerita care ne izbeşte astăzi se…

Evocări:

PENTRU MIHAI OROVEANU O izbăvitoare comuniune

de Dan Hăulică

Prea proaspăt doliul, care a lovit de curînd lumea noastră, a celor trăind intens bucuriile şi înţelesurile văzului, prea brutală percepţia acestei pierderi, ca să-i poţi lua ordonat măsura. Mă năpădesc, parcă de pretutindeni, amintiri ce-şi tremură lumina lor de adevăr trăit, neştiutoare de vreo precaută stilizare. Nu era un om lesne acomodabil, acela răsărindune acum în faţă, – de pe catafalcul lui,…

efigii:

GRIGORE ILISEI şi Moldova lui inepuizabilă de Dan Hăulică

Maria de Mangop, o paradigmă a patrimoniului medieval, broderia păstrată la Mînăstirea Putna, unde Grigore Ilisei sărbătoritul nostru la 70 de ani, este vice-preşedinte al Fundaţiei Culturale „Credinţă şi Creaţie”.

Cu primele puteri recuperate, după o sumbră atingere cu boala, îndrăznesc să mă alătur omagiului, pe care vîrsta şi aleasa competenţă culturală a lui Grigore Ilisei îl reclamă astăzi, de la…

F L O N D O R - Sărbătorescul prieteniei

de Dan Hăulică

Buna Vestire îşi despletea mîngîietor efluviile, plutea în văzduh şi în suflete o aşteptare sfinţind orizontul. Erau zile care chemau şi un sărbătoresc al prieteniei, peste distanţe de vîrstă şi praguri convenite. Un calendar neştiutor de calcule precare a vrut să marcheze aproape echinoxial această concordie de bun augur pentru practica noastră artistică, între un profesor cu har şi tinerii de el formaţi,…

Dan Hăulică

.

Cine chiamă pe cine?

.

Silvia! – suna tonic şi brusc, în ultimele ei luni, apelul telefonic pe care-l adresa Cristina, la ore neconvenţionale, cîteodată spre miezul nopţii. Silvia Radu tresare şi acum, emoţionată, la amintirea acestei cordiale urgenţe, parcă voind s-o trezească, fără greş, din vreo delăsare placidă.

Tot ea, artistă plină de elan şi prietenă statornică, mi-a prilejuit, zilele trecute, surpriza unor fotografii ce ne reunesc la Roma, la…

Comunitatea, societatea, oamenii în general, noi cei în tranzit pe pământ, avem nevoie de ordine pentru a viețui și supraviețui. Ordinea implică urmărirea unui fir logic în acțiunile noastre la nivel micro cât și macrostructural. Mersul dealungul unei traiectorii care poate chiar transforma viitorul într-o sferă temporară predictibilă. Altfel, suntem doar molecule în mișcare brauniană, haotică precum elementele constitutive ale unui fluid dintr-un oarecare recipient. Ne batem unul de…