Postări de blog Mai 2012 (901)

COPILĂRIE

Mamă,

deschide-ţi palmele încet,

în formă de floare,

către soare…

Din zbor,

în căuşul lor, azi prinde,

ce cuprinde vântul,

în cuvântul -

COPILĂRIE!

Mamă,

îndreaptă-ţi…

- Tremură carnea pe tine!Ia pastila asta!Poftim! Doamna Hapsin își frământa mâinile, vădit stingherită. Ultimul cuvânt fusese destul de încărcat și Filip privea discul alb, cretos ca pe ceva malefic. Își implantă în doxă ideea că dacă o să înghită așa ceva nu numai că frisoanele sale nu vor înceta dar exista pericolul iminent ca viața lui să dispară. O ura pe bătrână. Mirosul ei jilav încă îi mai persifla nările într-o continuă contracție. Nu-și putu abține privirea să nu atârne de carnea…

eu sunt o frunza

tu esti o carte

m-a purtat vantul pe filele ei

imi esti patul

in care dorm ganduri

iar eu nu stiu sa le citesc

mai am doar noaptea

noaptea si visul

de-as putea vreodata

sa te rasfoiesc

fara ca tu sa  te temi

c-am sa te parasesc

ma rog vantului

sa ma poarte in zbor

intre filele tale

m-aseze usor

sa ma strangi

atata sublim

timpul meu langa tine-i…

ieri cânta.

azi nu.

nu mai cântă un greier

în fulgul de ureche

pus de doi

lângă roua dimineţii.

s-a făcut deodată linişte.

liniştea ca o bucurie a iernii

aşezată peste pleoapele gândului.

liniştea care rupe ochii

din ochi,

sărbătorind, pe din dosul lacrimii,

victoria castelelor de nisip.

e linişte!

atât de linişte încât se aud,

pe sub firele de lumină,

paşii singurătăţii

cum îşi urlă…

- Cineva l-a întrebat odată pe viţel: Ce vrei să faci tu când oi fi mare? Şi el a răspuns plin de nonşalanţă: Vreau să ajung bou ca tata!

- La munte pe vârful unei prăpastii soţia spune: Vai ce frumos e aici! Păcat că e aşa de cald. Şi soţul i-a făcut vânt.

- Nu vă supăraţi, serviti şi mormoloci in restaurantul dvs?

- Da domnule, luaţi loc.

- Costele, dacă o să mor înaintea ta, promite-mi că la înmormântare ai…

dragul meu,

la morgă coletele de oase au confirmare

păpuşi voodoo recondiţionate de licheni

ţintuite la zidul amăgirii

distribuite-n sânge îngheţat/ per kiloremuşcări

la categoria resigilate

ieftini trimişi în războiul neştirii

umflaţi de ace unse cu amnezii

quo vadis?

să-ţi smulgă pielea ultimei ploi

schelet de urechelniţă

sunt bine, am ajuns.

caută-mă în coşul de cumpărături

miroase a rânced

în împrejur

tăcerea se răzvrăteşte

nici fluturii nu mai zboară

în acest decor de întuneric

îmi joc ultima reprezentaţie

cineva îmi şopteşte că-s

prea bătrân să mai…

VOCILE

La telefon sunt atât de aproape de vocea ta, mă uimeşte cum ni se împletesc vocile cum se suprapun cu scrisul, câmpia e plină de alb recalcitrant ca şi cum te-aş vizita 2 zile la rând, ultima, erai dincolo de o masă, la un fel de întâlnire cu multă lume care te privea, eu nu, încă nu mă născusem, apoi am dansat într-o gelozie singulară un tango fără muzică, bluza ta era un decolteu transparent cu buze şi strofe scrise de un mare poet al eroticului…

Editura Herg Benet vă invită sâmbătă, 2 iunie, de la ora 17.00, la Bookfest, pentru o lectură din romanul "Pervertirea", întâlnire și discuții cu autoarea Cristina Nemerovschi, urmată de o sesiune de autografe. Evenimentul va avea loc la standul Herg Benet.



„Mărturisesc că am început să citesc cu emoţii manuscrisul celui de-al doilea roman al Cristinei Nemerovschi. Îmi plăcuse foarte mult Sînge satanic, despre care am vorbit cu…

Neguri

E noaptea asta cea mai lungă,

Din câte-au fost în viaţa mea.

Sunt singur.Cerul stă să plângă

Şi nu mă vede nimenea.

E-o atmosferă aşa-ncărcată,

Şi-afară umblă doar stihii,

Mă uit la foc cum joacă-n vatră,

Şi astăzi ştiu că n-ai să vii...!

Sunt numai eu cu soarta mea,

Stăm astăzi faţă-n faţă,

Şi ştiu că mă va întreba,

Ce-am făcut eu din viaţă.

Ah...simt cum negura cea rece,

Inundă trupul meu stricat !

Şi…

nu mi-e teamă de-ale mele dorinţi,

ci de-ale tale acele mici neputinţi,

prea pure, prea blânde...

pentru a fi viitoare osânde!

de aurul ce-l transformi în argint,

în fire atât de cărunţite-n alint.

de-acea mărginire în zbor,

macularea cuvântului dor...

nu mă tem de umbra…

ţine floarea asta mi-ai zis
şi toate petalele ei catifelate
s-au făcut fluturi

de câte ori te văd
ce plăcere nebună au
să roiască prin pântecele meu

mă strigi floare
deschid aripă cu aripă
fâlfâiri albastre şi pulbere
de iubire

ferestre ferestre ferestre

şapte creioane colorate

şi o gumă de şters

şapte ceruri şi un curcubeu

şapte zile şi un nume

clopotele bat

muezinii strigă

ierburile se apleacă

ferestrele scot un prelung dangăt

o apă dulce sărată tulbure limpede

caldă rece şi curgătoare

un geamăt

o mamă născând în întuneric

un copil un soare

o lună şi un pământ

şapte creioane

şapte zile

şapte ceruri

ferestre ferestre

ferestre şi…

ţi-am lăsat parfumul impregnat într-o pernă

când răsăritul de soare a eclipsat luna,

te-am învelit lin pentru o iubire aternă,

cum şi-ar acoperi vântul de vuiete struna.

ţi-am atins genele cu un sărut pentru zei,

sub ele albastrul tresărind în adânc,

un fior ţi l-am prins într-o flore de tei,

iar nectarul l-am presărat într-un crâng.

am strâns un braţ din miresmele lunii

scurse în aurul plâns peste…

scările negre sunt ude

am nevoie de timp ca să ajung pe acoperiş.

Ioana ţipă şi urletele ei închid cu mâini mincinoase

uşile de la ultimul etaj.

văd şerpi încolăciţi de balustradă

nu ştiu dacă e un reflex de teamă sau e doza zilnică de incertitudine.



Ioana e goală

vreau să îi acopăr cuvintele

ascunde-te în sufletul meu, îi strig

nu e prea târziu să îţi negi naşterea.…

adeseori coboară pe pământ
îmbracă straie umile
decupează aripi
le împrumută zâmbind muritorilor
peticesc suflete
cu fâșii de lumină

uneori au ochii albaștri
în lacrima lor te pierzi
fără teama de întuneric

am întâlnit unul
se prostitua pe la răscruci
de timp
pentru hrana spirituală
a omenirii

în piaţa cu trotuare fericite

dalele devin plante

se văd umbrele înlănţuite

ale zidurilor gotice ciuruite de neliniştea clopotelor

în spatele lor

mă zbat în arborele întunecos

pe crucea lui să-mi vindeci rănile

neîmblînzite ale destinului

te scuturi de frunze să-mi faci pat.



caietul nopţilor păstrează

cu sfintenile

întîlnirea noastră tainică

nu bate toba precum ploaia

luna cade peste tîrgul scăldat

de lumina licuricilor

şi…

Închisă sunt între un DA și NU

Iar din neant apasă NU ȘTIU!

De-a fi sau a nu fi iar m-am pierdut

Iluzii alb și negru, un nimic!

Gânduri m-nțeapă ca spini de mărăcini

Și îndoilele cad ploaie peste mine,

Lumină vreau, dar nu știu calea

Și nici s-not prin întrebări nu știu.

 …

Linii paralele inegale

definesc drumuri

permisive sau nu.

zebră necălcată încă de lei

rumegând viață și moarte

în dungi verzi înclinate în sus.

eternitatea e început de infinit.

izvorul din sânge de miel

inundă fierbinte linie de cuțit

gâlgâind roșu șiroaie dulci

de sfârșit necesar.

dungă…