ele stau agăţate de pereţi

tu cânţi afară

nimeni nu fluieră înauntru

crezi că minunea se arată în patru colţuri

când îţi zgândări cu unghia rana de deasupra cotului

astăzi nimeni nu udă florile pentru tine

astăzi nimeni nu udă florile

astăzi nu ai flori

astăzi nu există flori

ele dau din cap către tine

nu le vezi

dinafară înăuntru nu pătrunde nimic

dinăuntru in afară doar ochii lor pot…

mestec cu sos de lacrimi fiecare înghițitură

oricum la cina mea de taină

doar un fulger face pe meseanul

iar eu mă visez dansând cu…

am aderat la o singură mişcare

a pământului

sălbatic

aşa ca papura

să caut sau nu…

şi totuşi cineva

mai caută femeia calitativ

şi totuşi ea trăieşte

sclavagismul modern…

dumnezeul tău nu de pomană
a zis
trimit femeia aceasta la tine
vezi de citeşte-i chipul şi încrede-te în
cuvântul ei nu minte nu huleşte nu
suspină
când îşi pune mâna pe umărul tău lasă
greutatea cumpănirii sale
să simţi omule că nu degeaba femeia
te strigă demon
şi dumnezeu

priveai la umbra ce se înfășoară în jurul piciorului

și strigai

tu ești umbră, tu ești umbră

stânjen al întrebării

alergai prin sărutul mării cu ochii la urma de picior

care apasă nisipul

si strigai

tu ești fluierul colților tu esti fluierul colților

cosaș al înserării

fugeai prin aerul întins prin vântul răvășit de ploi

speriată de atingerea lui

și strigai

tu nu ești chip tu nu ești chip

te-ai oprit în fața mea …

atâtea lumi

mişcă

pământul

trasează drumul

dimensiuni…

SCRIITORI DIN HUNEDOARA -CLICK AICI

SCRIITORI DIN HUNEDOARA CARE SUNT ÎNSERAŢI ÎN CARTE

• GLIGOR HAŞA: UN DOR DIN ALTE LUMI
• GBRIEL PETRIC: TRAGICUL ŞI…

azi-noapte au coborât cerurile.



albastre le-am văzut peste umărul tău

strivind timpul pe sticla ferestrei.



m-au găsit nepregătită pentru aşa lacrimi,

nu am învăţat niciodată

cum să-mi aştern picurii în suflet,

în palme, în linişte, peste mine.



noi, noi ne iubim în mansarde înalte,

măsurăm asimetric palmele pe spatele gol

al orelor rămase în viaţă.



întotdeauna o mână este în plus

când numărăm…

mă apropii de margini

marginile acelea deşirate

precum pozele roase la colţuri



nu mă mai tem de plecări

de întoarceri mă tem cel mai tare



mă mai tem uneori noaptea

de pietrele acelea pe care scrie ceva

n-ai să mă vezi nici azi sau nu te voi uita nicicând



las iubirea desculţă să-şi facă de cap

pe cealaltă jumătate de lună

aici pe pământ s-ar pierde între margini



ca şi cum aş avea aripi încerc trecerea de porţi

pe…

ce singuri sunt fulgii cu care ne naştem

când tu când eu

din aceeaşi poveste



priveşte iarna ce va să treacă prin mine

între poli undeva s-a scris viitorul

în lipsa mea

iar eu am înţeles

că iubeam doar închipuirea în care ninge

cu fulgi atât de singuri



nu a mai rămas decât luna spartă

să adune cioburi sub pleoape

eu nu mai închid ochiii

sunt sigură că pe altă lume

răsare rotundă o vară

din ceva bobi de…

- Te-am căutat prin constelaţii, zeci,

Din Orion spre Hidra Australă,

La braţ cu aurora boreală

Prin galaxii îndepărtate, reci

Și te-am găsit pe-o margine de cer,

Un curcubeu te mângâia pe faţă,

În ochii tăi senini, spre dimineață

Calea Lactee se scălda-n mister.

Când mi-ai surâs de pe un colţ de stea,

Din Carul Mare până-n Andromeda

(S-a scris, iubito, despre noi și-n…

leonard oprea

Forever Masterpiece Film of  LIVING THE LORD  - “INTO GREAT SILENCE”

(a documentary by Philip Gröning,…

Raza de speranța

O, Doamne, asta este ora

Noastră pentru rugaciune.

Când soare nou strălucește,…

        TESTAMENT...

     (Model de urmat pentru toţi parlamentarii şi nu numai...)                        

            Subsemnatul, Gore C. Gore, prin grija lui Dumnezeu, pensionar la termen, domiciliat în cea mai frumoasă ţară de pe pământ, fiul domnului Gore D. Gore  de profesie fără, şi al doamnei Gore G. Floarea, fostă ţăran cooperator, lipsită de orice urmă de avere, dar plină de demnitate personală, în deplinătatea facultăţilor mele mintale şi în deplină cunoştinţă de cauză,…

stricat cuibul

de coţofană

bântuia via

bradul

acum troiţă…

cât timp mai poţi refuza

mâna întinsă ca o închipuire de ape în somn

revărsate peste pietrele din suflet

pietrele acelea ciudate

lustruite de curgerea sunetelor în cuvinte

cu fiecare bucurie oferindu-ţi-se

ca o ultimă jertfă de seară

când omul din tine se pregăteşte să-şi cearnă

întunericul o făină peste prăpăstii

cât timp mai poţi abandona prada din unghii

înainte să-i fluture steagul umbrei în sânge

stema rostogolită ca un soare…

Toată ziua lumea -i cu ochii şi urechile

pe mine Să nu care cumva să sar gar

dul condiţiei umane Să nu care cumva

să tac mai tare decât ceilalţi Să nu care

cumva una Să nu care cumva cealaltă

Însă eu îmi văd liniştit de treabă

În ferma mea de cuvinte şi fantome

Şi nu mă pot abţine

Şi noaptea-s fericit că-s român…

Toată ziua lumea -i cu ochii şi urechile

pe mine Să nu care cumva să sar gar

dul condiţiei umane Să nu care cumva

să tac mai tare decât ceilalţi Să nu care

cumva una Să nu care cumva cealaltă

Însă eu îmi văd liniştit de treabă

În ferma mea de cuvinte şi fantome

Şi nu mă pot abţine

Şi noaptea-s fericit că-s român…

A apărut romanul "Revoluţia borfaşilor", autor Cristian Meleşteu, editura Tracus Arte 2013

Hoti, cersetori, sarlatani, batausi, împatimii ai jocurilor de noroc, abrutizati de alcool convietuiesc firesc într-o lume cu reguli proprii, dura, în care forta fizica decide deseori ierarhia, dar o lume cu poezie proprie, din care razbat timid, deseori, duiosia si…