sunt lucruri pe care n-am vrut să le dezgrop din mine

muriseră demult

la scurt timp după naștere

nici nu avuseră timp să tragă o gură de aer în piept

să scoată un țipăt

și-n locul lor s-a așezat liniștea

confortul…

n-ai vrea decât să ajungi cât ma repede acasă

aventura ziliei printre atâtea lucruri lipsite de sens

e pe sfârșite

întrebările nepuse

ochii holbați

goliți de umoarea vitroasă

rămân fără răspunsuri și fără reacții

îmi…

Am luat cerul în palmă și m-am colorat cu zori, 

am văzut că marea-i calmă și m-am pus pe-un pat de flori.

Am văzut că e furtună și m-am cufundat în nori,

am strâns razele de lună și-am simțit mii de fiori.

.

M-am împiedicat de soartă, am căzut, m-am ridicat

și din gând am făcut artă... Am simțit cu-adevărat.

Voi deschide altă poartă, voi avea oare alt…

vagonul de tren se târâie gâfâind cu luminile stinse

femeia doarme cu jumătate de trup pe umărul meu drept

spune ceva prin somn despre o întâmplare mai veche

neinteligibil

câteva becuri de pe marginea căii ferate

ne-mproșcă în față c-un galben…

decorul

un graffiti întins pe un perete întreg

reprezintă o pânză uriașă de păianjen

piesa de teatru nu are nume

nici text

actrița

o femeie în vârstă

ridată ca o stafidă uitată la Soare

îmbrăcată…

În perioada 5 - 30 iunie 2019 are loc la Muzeul de Artă din Piatra Neamț (adresa: Piața Curtea Domnească, Nr. 1) expoziția "Identități vizuale", ce aduce în atenția publicului nemțean cinci personalități ale artei bucureștene, Mircea Roman (sculptură), Valeriu Mladin (pictură), Mirela Trăistaru (pictură), Daniel Crăciun (pictură) și Matei Enric…

Prietenia sau apropierea sufletelor

Un prieten reprezintă un stâlp viu al unor credințe comune, un om la care vii cu toată încrederea, în fața căruia te despoi sufletește, te descompui fără teamă, e cel care nu te tratează cu indiferență și nu îți servește lecții de viață pentru că nu ai fost în permanență lângă el, fiindcă asemănători fiind, are profunzimea legăturii, o apreciază și este recunoscător…

Când păși vara prin lanuri,

Macii s-au îmbujorat

Și sfioși s-au scuturat,…

există riscul ca într-o zi oglinda mea să se spargă

și să nu-mi mai regăsesc chipul dimineața

în zori

ar fi cumplit

mi-ar fi foarte greu să mă recompun din o mie de chipuri

deformate grotesc

într-unul…

dialogul dintre mine și femeia din Sao Tome și Principe

se rupe ca o bucată de sârmă ghimpată

se aud „machetele” din oțel rece în tulpinile trestiei de zahăr

foșnetul pădurilor tropicale și a nisipurilor albe

pierdut în ecourile vulcanilor…

din ochii tăi trişti

curge nefericirea

umanităţii.

aleasă doamnă,

ochii tăi sunt ca un lac

cu nuferi galbeni.

soarele arde

speranţa zilei de azi

închide ochii

speranţa creşte

când firul încolţeşte

în primăvară.

cu un noroc chior

dus pe apa sâmbetei

pagubă-n ciuperci.

 MdRaesculum

n-ai cum să nu vorbești despre acel echilibru fragil

la limită

al omului care merge cu tălpile goale pe cioburi de sticlă

artistul din mine ar putea reprezenta această imagine izbitoare

 într-un tablou suprarealist cu accente pe culoarea verde a…

o vreme te-am tot căutat prin ganguri

mi-am zgârâiat retina de întuneric

am inhalat mirosul  neplăcut al țigărilor de contrabandă

Cernobîl

și al prostituatelor îndopate cu hot dog și maioneză stricată

din rulotele de pe margini

întrebam…

toată ziua se învârtise în jurul grădinii cu meri înfloriți

e fratele meu vitreg. mâine face o sută de ani

și e mai mic decât mine

nu știu cum s-a întâmplat

el s-a născut când eu împlinisem douăzeci de ani

iar de atunci n-a părăsit niciodată…

            Trăia la Chișinău în perioada interbelică familia Ciobanu, prima familie întemeiată după unirea Basarabiei cu România. Ion era inginer la căile ferate, iar Ana era profesoară de muzică. Și împreună aveau o fată pe care o chema Maria, ce moștenise talentul muzical al mamei și care de mică era chemată să cânte la pian la diverse evenimente culturale organizate de oficialitățile orașului. Când regele României a vizitat Chișinăul, Maria – ce tocmai împlinise 18 ani – a  fost invitată…

nu mai am cui să-i scriu

toată viața am scris unor ființe abstracte

dintr-o carte de telefon

până când am epuizat toate numele în ordine alfabetică

ceva mă îndeamnă acum să inversez ordinea

însă ezit

.

pentru literele de…

Sala de-așteptare se scufundă-n mine,

Printre uși tăcerea își așterne pașii, 

Pe peron pulsează frunți pe sub rugine 

Și-n sfiala nopții dorm iubiri și aștri.