Uneori simt necesar pasul înapoi,

Reconversia, reiniţierea punctului şi a umbrei,

Vrea să fiu mortarul cărămizilor

De care umerii tăi îşi rezemau fecioria,

Vrea să mă aflu pământul podelei pe care tălpile de copilă

 Călcau uşor să nu sperie

Umbra greierilor.

Uneori poate chiar sunt incipientul vis din care

M-am recompus  

Ascultând inima mamei,

Angoasele ei până la limita acelui…

Chelnerul, un tip în vârstă adus de spate, aranjă farfuria cu profiterol, aruncând spre cei doi clienți o privire scurtă. Era o zi de marți și sala mare a restaurantului era goală, putea să zăbovească. ”Îhîm, își spuse, e clar că ăștia sărbătoresc ceva important, au comandat numai bunătăți. Frumoasă pereche.” Femeia, mică de înălțime și cu părul vopsit într-un roșu aprins - coafat în cârlionți dați din belșug cu fixativ, era îmbrăcată într-o rochie neagră din elastan care se mula pe trup,…

sub genunchii încărcaţi de timp
se scurg rugăciuni
dorinţe şi dor
chemări
amintiri
de părinţi
copii
şi nepoţi
îndurare îţi cer
să ai grijă
de toţi

Nu-i oare-ușor ironic să socoți că-i unic 
ceva ce nu se lasă, perfect, duplicat, 
fără credința că există lucruri, practic, 
ce nu-s imposibil, complet, de replicat?

- Cuvintele s-au prăbuşit deodată

Deşi din ele-am construit cândva

O lume cu metafore brodată,

Doi egocentrici. Cui îi mai păsa

Că n-avem timp şi nici măcar un spaţiu

Delimitat de zei sau de hazard,

L-am lecturat o vreme pe Horaţiu

Întinşi pe canapele de brocard.

Şi dragoste făceam în poezie,

Dar nu de-amorul artei, din…

Noaptea începe să se mişte

odată cu mine

îmbracă haina întunericului

şi eu pe a somnului.

Dintr-un subconştient adânc

se năpustesc visele tulburătoare,

golul interior se umple,

inima capătă trăiri abia cuprinse-n cuvinte,

mă zbat să scap dintr-o lume necunoscută,

trupul alternează între…

Topită  în  ultima silabă a râului,

voi purta pe umeri  doar o eșarfă suavă

cu monogramă la fiecare colț,

nu-mi trebuie podoabe când oceanul mă recunoaște,

când bucuros va mai naşte un val

din doru-i suspendat între ziua de azi

și-mbrățișările rămase la mal.

Îl voi ruga să-mi facă loc la fereastră,

tăcuţi să privim şi necronometrat

greu înțeleasa câmpie din amintiri,

dubiul, nesomnul,…

am pierdut amintiri

pentru un dram de tăcere

uneori şi oglinda uită...

orizontul s-a-nverzit

sub privirea dorului

un drob de cer

aduce liniştea

ce se plimbă-n voie

pe poteca sufletului

libertatea înfloreşte zilnic

până la toamnă

devine parc...

timpul învinge...…

- Ne-au obosit cuvintele, iubire,

Dar au brodat sub pleoapa mea subţire

Atâtea amintiri, că n-am regrete,

Le-adun buchet să le păstrez, poete!

Ne-au obosit cuvinte nerostite

Care-au săpat adânc în noi, iubite,

Vezi ridurile ce-mi tivesc privirea,

Am cunoscut dispreţul şi mărirea.

Ne-au obosit cuvintele, străine,

Poate cândva te-aş fi…

Lumina clipei

În mâini ţii o carte…

În perioada 17 – 26 iunie 2016 au avut loc în Spania la Castellon o serie de manifestări culturale organizate de Asociația Românilor din La Plana dedicate Zilei Universale a IEI românești. Coordonatoarea acestor evenimente a fost Adriana Puică, președinta asociației, cu sprijinul instituțiilor publice și private din zona Castellon și împrejurimi. Pe parcursul…

Viaţa zugrăvită pe dinăuntru

în culori de freamăt-verde-durere,

în culori cimitir şi paradis.

Între pictura rupestră şi cubism

mă tem uneori de asaltul

umbrelor sumbre, întunecate,

şi ele se înfioară de

de tainele mele nedescifrate.

Viaţa vopsită pe dinafară

în toate nuanţele suferinţei,

de zbârcite mâini davinciene,

cu şapte pensule neomologate.

Între galben autumnal şi violet…

- Ca un student în prima sesiune,

Restanțier la dragoste pe viață,

Aștept să-mi înflorești în pat, minune,

Să-mi dai din sânul tău o dimineață,

Să fac din ea un pardesiu de vise,

Din părul negru o eșarfă moale,

În pieptul tău să simt că sunt închise

Când armistiţii dulci şi când răscoale.

Să-ți desenez cu buzele-o romanţă

Din…

În inima ei zvâcnind la suprafaţă

sângele străluceşte ca o zmeură coaptă

strivită în palmă.

Trupul tămăduit de aşteptare

se-nfruptă din aaceeaşi pradă,

înlăuntru este o risipire de iubire

sub pielea fierbinte de miere.

Tăcerea se înveleşte în fibre de in

într-o ţesătură subţire de…