Un prinţ al nopţii-nvăluit în tainice mistere,
cu ochi de onix şlefuit pe lamă de hangere,
domn al deşertului pierdut, uitat de toţi şi toate,
lângă-o fântână coborâse, calul să-şi adape....
Pe fruntea lui tălăzuiau atâtea gânduri frânte,
iar ochii-i aruncau scântei sortite să-nspăimânte!
Şi printre falduri de veşmânt ţesut din vânt şi şoapte,
pe chipul lui citeai genuni născute într-o noapte.
Privind spre vălu-ntunecat al apei din…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:45pm —
Nu sunt comentarii
De sub clopote de sticlă,
razele dintâi născute, mă străpung...
dezmorţind picuri de rouă,
lacrimile-ncremenite-n cerul ciung.
Fruntea ta, mister de vise,
gândurile îşi ascunde dup’un nor...
sfâşiind abrupt tăcerea,
amintiri se-nfig în carne... şi mă dor.
Îţi mai simt pe buze gustul,
val de mare în talazuri sigilat...
te respir, pulsăm alături,
contopiţi într-un trecut de mult uitat.
Buzele-mi te mai…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:45pm —
Nu sunt comentarii
Din faldurile grele de catifea barocă,
se desprind încet, gândurile mele...
Unul câte unul, se lasă tăcut,
cuprins de visări de mătase foşnitoare,
de dantele lasciv atârnînd de câte un sâmbure de adevăr.
Broderii încărcate de mister îl învăluie,
acoperindu-l cu perle din lacrima mării şi valuri argintii.
Iar visele o iau înainte, printre mistice pandantive,
dansând un ritual păgân, al timpului încremenit de şoapte!
Să prindă din urmă clipa... e…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:44pm —
Nu sunt comentarii
Te-am pierdut pe vremea
când încă nici nu mă gândeam la tine…
Te-am pierdut…
atunci când mi-am pierdut toate visele,
pe care le adunasem în bolul meu de cristal…
S-a spart…
S-a spart atunci… în înghesuiala sufletului meu,
Când toate dorinţele-mi
s-au repezitit să iasă la lumină.
S-a spart, iar visele mele s-au rostogolit
şi-au pierit prin grilajul unei rigole…
Cine ştie până unde s-au dus???
Cine ştie dacă le-a găsit cineva???
Şi…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:43pm —
Nu sunt comentarii
Atunci când ne vom întâlni,
Te voi recunoaşte...
Voi închide ochii şi voi simţi
Mireasma florilor
Din gradina sufletului tău.
O cunosc atât de bine...
Sunt florile pe care eu ţi le-am dăruit
Înainte de început...
Pe când erau doar seminţe în găoacea lor.
Atunci când ne vom întâlni,
Te voi recunoaşte...
Voi închide ochii şi inima mea va tresări
la auzul paşilor tăi.
Îmi recunosc bătăile inimii
În fiecare pas al…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:43pm —
Nu sunt comentarii
Încă un pas pe Via Dolorosa...
Genunchiul se îndoaie sub povară...
Arsura unui bici..o lovitură...
Cine spunea de cruce, că-i uşoară?
Încă un pas...o rană...o durere...
O lacrimă strivită pe obraz...
Cine credea că drumul spre Golgota
Ducea spre biruinţă...prin necaz?!!!
Am tot făcut un pas...şi încă unul...
Satan privea rânjind la chinul meu!
El nu ştia că fiecare rană
M-apropia mai mult de Dumnezeu!!!
Habar n-avea!…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:42pm —
Nu sunt comentarii
Eu ştiu că pot păşi pe ape,
când ochii mei privesc spre Tine..
Nu am puterea să înfrunt furtuna,
nici să mă-mpotrivesc când valul vine...
Dar nu mă uit la slaba mea făptură,
la pumnul de ţărână care sânt,
Şi nici la hăul care se despică
sub pasul tremurat, împins de vânt.
Eu ştiu că pot păşi pe ape
cînd ochii mei privesc spre Tine!
Tu-mi eşti puterea şi tăria
când din adânc, furtuna vine!
De braţul Tău mă las…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:41pm —
Nu sunt comentarii
Ca stropii deşi de ploaie-n miezul verii,
Ce răcoresc pământul însetat,
Sunt binecuvântările ce-n suflet
Mi le reverşi, o, Doamne, ne’ncetat.
Păstrează-mă, de Tine, mai aproape,
Ca pe un pom sădit lîngă izvor:
Să fiu udat mereu de-a Tale ape,
Iar roada să mi-o dărui, tuturor!
M-ai zămislit cu-atîta dor în suflet,
Şi mai apoi pe nume m-ai strigat.
Mi-ai pus în palmă vise şi speranţe,
Un duh de viaţă nouă Tu mi-ai…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:38pm —
Nu sunt comentarii
La-nceput, atunci cînd Eva a-ntins mîna şi a luat
Fructul interzis de Domnul, tu Adame, unde-ai stat?
N-ai primit-o-atunci în grijă, să îţi fie de-ajutor,
Ca să nu mai simţi în pieptu-ţi, cum te mistuie un dor?
Domnul te-a făcut, Adame, doar pe tine, la-nceput,
Iar pe Eva dintr-o coastă, un vas slab El l-a făcut.
Tu ai fost creat puternic, să conduci, să schimbi destine,
Nu ştiai că soarta lumii, depindea atunci de tine?
Dar, cînd prin neascultare, Eva…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:35pm —
Nu sunt comentarii
mi-am deschis pământul arid către Tine
ploaia mea cu stropi de viaţă
m-a pustiit arşiţa nopţii
cu pumnale de ghiaţă
înfipte la rădăcină
acum, doar suspină
în colţul ascuns al tăcerii
lacrima durerii
zâmbind a neputinţă
am păşit în nefiinţă
depărtându-mă de Tine
pe drumuri străine
în noapte
lupi urlând la lună
m-au luat în dansul lor sălbatic
eu rosteam şoapte
neştiute cabale
de mâini mă purtau…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:33pm —
Nu sunt comentarii
Eu te-am vândut pe treizeci de arginţi
Cu-n sărut pe-obraz, crunt, te-am trădat
am plâns lacrimi amare şi fierbinţi
când te-am privit şi-am înţeles
că m-ai iertat!
M-a osândit a nopţilor genune,
rob al pierzării, zămislind păcat,
am plâns nădăjduind într-o minune
când te-am privit şi-am înţeles
că m-ai iertat!
De trei ori a cântat cocoşu-n noapte
şi de trei ori de Tin' m-am lepădat
am plâns rostindu-Ţi Numele în şoapte
când te-am…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:33pm —
Nu sunt comentarii
M-ai învăţat
să privesc zorii-n miez de noapte,
văd razele soarelui de dincolo de nori,
aud liniştea în mijlocul furtunii,
desluşesc şoaptele tăcerii
din cuvinte nerostite,
păşesc pe cărări promise
ce prind contur sub tălpile goale,
beau din izvoare ne-ncepute încă,
ce dorm în căuşuri de stâncă,
mi-e masa întinsă pe verdele crud
mustind lângă ape de-odihnă
nu duc lipsă de nimic
căci Tu eşti cu mine
în toate zilele vieţii…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:32pm —
Nu sunt comentarii
E atâta pace în sufletul meu
când ochii mei privesc spre Tine
deşi mă-nconjoară furtuna
iar norii sunt tot mai grei,
Te privesc... şi flori de tei
îmi ningi printre pleoape
eşti tot mai aproape
sunt valuri ce-nghit tot ce-ntâlnesc
în spume ar vrea să mă frângă
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit şi îmi spui „locuiesc
în inima ta, ca nicicând
să n-o las să plângă!”
ştiu că se poate
cu Tine…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:31pm —
Nu sunt comentarii
Din adâncul nopţii negre
când tenebre mă-nconjor,
cu aripile frânte
genunchii înfipţi în noroi,
cu spaima în suflet
şi niciun ciot de care
să m-agăţ...
ochii îmi ridic
privesc către Tine!
în căderea mea liberă
am uitat
Tu eşti Cel care
îmi risipeşte negurile,
Tu eşti tăria şi adăpostul meu,
eşti mâna mereu întinsă,
eşti ochiul mereu atent,
eşti mângâierea mea,
când toţi mă părăsesc,
eşti darul…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:30pm —
Nu sunt comentarii
Se-ntorc în pământ
sufletele mutilate ale durerii
căutându-şi rădăcinile...
şi-au pierdut veşnicia
printre degetele răsfirate
ale timpului.
n-au apucat să descifreze
semnele de pe frunte
şi de pe mâna dreaptă.
şi se pierd...
se pierd în eternitatea lui
„despărţit de Tine”.
bat clopotele
tânguind tristeţea
unei vieţi irosite...
o lacrimă...
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:30pm —
Nu sunt comentarii
Sunt stropi ce-alunecă tiptil
pe-obrazul supt al străzii...
Lacrimi mari, tristeţi adânci
ale norilor de ploaie,
uitate în noroaie...
Izbesc pe-acoperişuri
stropii grei
şi pe alei,
pleznesc în muguri uzi
şi frunze moarte
ce nu mai pot să poarte
povara-nlăcrimată.
Ce ciudată
e tânguirea stropilor pierduţi
din ochi neştiuţi...
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:30pm —
Nu sunt comentarii
Te iubesc cu tot ceea ce nu pot să fiu
decât în mijlocul furtunii,
atunci când valurile se reped nemiloase
să mă scufunde în abis.
Atunci când uit de mine
şi de tot ceea ce cred că sunt
şi mă văd cu ochii Tăi:
fărâmă de lut în mâinile Tale...
o coajă de nucă în mijlocul valurilor furioase...
dar mereu la adăpost, în palma Ta!
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:29pm —
Nu sunt comentarii
Când încercările ce vin, mă copleşesc,
Şi-mi încovoaie trupul sub povară,
Cînd simt că în adânc mă prăbuşesc
Iar cupa ce o beau, e prea amară,
Cind lacrimile grele-mi umplu ochii,
Iar trupu-mi de suspine se-nfioară,
Când simt că n-am putere ca să birui
Şi îndoiala-n suflet se strecoară,
Când colţi haini şi-arată viclenia,
Rîvnind să mă sfâşie la strîmtoare,
Când pasul mi-e la cumpănă de drumuri
Şi-abisul mi se-aşterne sub…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:28pm —
Nu sunt comentarii
Aş vrea să-Mi oglindesc în tine chipul,
ca într-o oglindă să-Mi văd faţa.
Mi-e dor de-acele clipe minunate
plimbându-ne-n grădină, dimineaţa:
tu ochii-ţi ridicai plin de mirare
şi de uimire-adâncă-erai cuprins,
când Eu din înălţimile celeste
o mâna către tine am întins.
Ţi-am pus întreg pământul la picioare
şi ţi l-am dat în stăpânire, ţie
iar ca să-ţi împlinesc desavârşirea,
din coasta ta ţi-am dăruit soţie.
Te-am pus stăpân pe…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:28pm —
Nu sunt comentarii
Aş vrea să-Ţi spun ce dor imi e să fiu
Un fulg în palma Ta ocrotitoare,
Când sufletul mi-e gol şi mi-e pustiu
Şi aripi n-au curajul ca să zboare!
Aş vrea să-ncap ca puiu’ntr-o găoace,
Ca să mă simt de toate, l-adapost !
Iar mângâierea Ta s-o simt, uşoară,
Spunându-mi:” Copilaş micuţ şi prost!”
Şi parcă-aş vrea să fiu un ochi de apă
În care chipul Tău să se-oglindească,
Un colţ de cer, un strop micuţ de rouă,
Ce-aşteaptă…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 10:25pm —
Nu sunt comentarii