"Cu busola-ntraripata-n coaste imi caut inceputurile -fara virgule- de comete ce gandesc a noiembrie tumultos."

1. Un om uriaş în Oraşul universal

– Oare de ce în Moldova s-au născut cei mai mari oameni ai neamului nostru, iar

în Banat să zicem, nu putem constata acest lucru ?

– Citesc în revista Cronica din Iaşi, într-un interviu cu Alexandru Călinescu, că şi

George Şerban este ieşean. Timişoara şi Iaşii, Moldova şi uriaşii, incaşii şi şiiţii fac

parte din patria noastră.

– Eminescu foloseşte cuvîntul „ţară”...

– De ce mă cobori în înălţimi solare înainte…

Nici gandul inca nu s-a desferecat... Alene sta cocotat pe-un colt de cuier... Popas, as zice, c-a facut cu doua seri in urma..., cand..., cu pasi domoli de obositi (sau plictisiti) ce erau..., l-am uitat la intrare..., insa si lui ii e putin lehamite sa ma mai bantuie... Pesemne ca stie ca are de ”muncit” cu mine peste inca doua zile...

Sa ingan poveste despre nefirescul zilelor..., sa zbucium intelesul cuvinelor pana acolo incat sa raspunda la intrebari inca nerostite...?... Nu...…

Fara gand, fara vointa zac, 

la cumpana dintre apoi si acum, 

intepenita intr-o umbra de copac, 

undeva la o margine de drum. 

Tipa cocori sub ceruri rasturnate 

visand rasarituri in ganduri alterate, 

sa stau nu pot, sa plec nu ma-ndemn, 

si caut nimic sau poate un semn. 

obosita de oboseala din mine, 

orchestra nu mai vine. 

Serpi de argint mocnesc in trupul de fum, 

devorati de corbii mei infometati de drum, 

un…

...Eu...? Un suflet..., prietene... Spirit și simț… Atât...

...Am palatul meu..., nu am nevoie de ce-mi poate oferi omul...

La fiecare popas al privirii, atât cât mi-e dat a privi și a vedea în fărâma de timp...

la fiecare popas al auzului... în care ascult... nefireasca uluire a liniștii...

la fiecare popas al inimii..., simțind și durere și împăcare…

la fiecare popas al tristeților sau bucuriilor...

În fiecare zâmbet din lacrimă...

acolo...este lumea…

Îndrăznește și crezi! Iubirea nu dispare niciodată de acolo (din inima) unde a fost sădită, la fel ca lumina, atunci când crezi în iubire și ai puterea să speri. Este adevărul meu în această viață. În tot ce este, în tot ce (îți) ești, poți afla armonie. Universul face totul posibil.

Despre mine...? Eu continui să cred cu toată ființa și neființa, dincolo de orice realitate, în puterea binelui și a iubirii, pentru că dincolo de orice durere, doar iubirea este adevărata lumină.

Și…

... ziua nationala a limbii romane?

Raspund simplu: prin intreaga mea activitate literara si stiintifica.

Asta e tot ce pot face.

La multi ani noua - tuturor!

Florin Contrea

I`m just

the businessman;

my life it`s money,

my money it`s lie,

my lies it`s life;

i`m just

the businessman

in the Romania;

my money -

my lies,

my lies -

my money;

i`m just

the…

Versete şi alte adevăruri

Arhivez uimirile tale…

Te iau de mâini…

și mă doare…

caut în priviri oarecare

o stare… o altă stare.

Am timp, am soare, am mare,

Am Mare…

Tot ce se poate dori… și visa

și mă doare iar… și mă doare

senzația de apăsare…

și una și alta… senzația mea…

aproape că Marea dispare…

rămâne o stare…

și mă simt datoare

să mă-ntorc la viață…

și la mâna ta…

P.S. … aiurind aiurea… asta-i starea mea

Valencia,…

Ce  noapte-n  plină…

Ce-ai vrea să-ți spun mereu la nesfârșit să-ți placă

Să stai cu gând pierdut în coate pe birou,

Să nu mai vezi nimic, să n-auzi... Eu ecou

Să-ți fiu de chip, de gesturi, prietenul de joacă?

Ce nuanță de culoare să-ți dau la chip, la păr,

S-o atingi pe obraz cu palma visând gânditoare?

Ce nuanțe să-mi fac sufletul; ți-ar place, care-s oare,

Să-ți colorez gând, vise, cum florile de măr?

Care-i parfumul clasic, monden sau…

am cazut si m-am ridicat,

am ridicat privirea si m-au ascultat,

am rupt tacerea si m-au judecat,

am privit stelele si m-au respectat,

am mangaiat pamantul si m-au vindecat,

am ascultat muzica zeilor si mi-au daruit,

o voce de neuitat,

am zgariat norii si au plans,

le-am aratat sufletul si au zambit,

liniste in suflet, liniste pe pamant

Limba noastră este sfântă.

O avem pe-acest pământ,

lăsată ca moştenire,

de la traci, neam de eroi,

peste timpuri şi nevoi.

Au venit multe popoare

şi-n zadar au încercat

să ne schimbe graiul dulce.

Noi am strâns ţărâna-n mâini,

şi-am rămas pe veci români.

Nimeni şi nimic pe…

pe când ofiţer al întâmplărilor caste

Imn

LIMBA NOASTRĂ ROM\NEASCĂ

      Muzica şi versurile Marin voican-Ghioroiu

Limbă dulce,…

- Hai să reducem la infim distanţa

Ce ne separă - stranii emisfere,

Şi-atunci când îşi va pierde importanţa

Nu vor mai curge râuri de tăcere.

Între noi doi refuză să pătrundă

Această noapte care se prelinge

Întunecând - aritmică secundă -

Pământul vast ca pe-o banală minge.

Să cartografiem, de vrei, iubirea

Ce mai uneşte puncte…