Se sărutau, în sfârșit, într-un colț

Ea îi atingea gâtul cu mâna

El îi cuprindea trupul

Fiind înconjurați de aprecierile

Tagurile și dislikeurile

Bifate într-un chestionar electronic

Și care aterizau ca niște păsărele roșiatice

Pe ecranul fericirii lor

Protejat cu folie transparentă

Iar ea i-a cuprins obrajii cu palmele

Să îi vadă chipul în lumină

În restaurantul cu feluri principale

Servite cu lingura direct din tablete

El o…

eu am fost făcută pentru lucruri și tu

ai fost făcut pentru cuvinte

cîteodată ne întîlnim prin cifrele ceasurilor

și prin distanța dintre pașii unor cerșetori

cu picioarele simțind asfaltul prin tălpi,

ei cer să fie toamnă blîndă

și iarnă care să îi adoarmă frumos cînd cad fulgii pe gene

e rece de toamnă tîrzie,

iubirea mea e măsura tuturor lucrurilor

și tu ai fost făcut pentru cuvinte

ne taie lumina pe plete, pe umeri, ne cade o pleoapă…

- Nu te mâhni că viața ta începe

Cu răstignirea mea. Să nu-ncetezi

S-alergi cu herghelii de mânji prin stepe,

Și uneori, revino, să mă vezi.

Voi fi-n răscrucea dintre două vânturi

O lespede uitată, ce cândva,

Gonită din străvechile-i pământuri,

A folosit drept prag la poarta…

Vreau să fiu mică, nu mare,

să țopăi în parc la plimbare,

și-n rest să merg pe drum o săptămînă

cu pas mic și încet, ca o doamnă bătrînă.

- Simt cum m-apasă vremea cea zăludă

Pe fiecare coastă, ca un ghimp,

Și ora curge-anapoda, e ludă

De parcă s-a drogat... În contratimp

Cad fulgi de nea când soarele inspiră

Prin nările bombate din livezi

Parfumuri tari și totuși nu se miră

Că iarna-și lasă primele…

Cristina Vlasin wurde im Jahr 1980 in Bistrita, Rumänien geboren und lebt seit zwei Jahren in Madrid. Bereits im Kindesalter begann sie ihre musikalische Laufbahn und schloss im Jahr 2005 ihr Studium an der Musikakademie Gheorghe Dima in Cluj-Napoca, Rumänien ab. Sie arbeitete an der Seite der berühmten rumänischen…

ne-am ridicat din ape și miroseam frumos

prin noi curgeau oglinzile lumii în aval

era tăcere în prundul cuvintelor, o stea își primenea pletele,

timpul nostru era subțire de la izvor către mare

și ce luminoși și puri eram cînd ștergeam de pe noi

celelalte chipuri

un suflet de om frumos m-a întrebat ce sînt cuvintele

și de ce sîngele și sevele înfloresc

după regulile sintaxei unor neamuri vechi

de ce trebuie ca oamenii să iubească și să…

 În fața Domnului ești înalt dacă te apleci. Păcătosul are o mare șansă datorită sufletului din el, suflet ca mediu propice divinității. Virtuosul are un mare risc datorită trupului, care e atât cât se vede, incompatibil cu pogorârea harului. Păcătosul aleargă spre lumină pe când virtuosul fuge de întuneric. Păcătosul luptă pentru ceea ce merită să moară și să trăiască. Virtuosul luptă împotriva a ceea ce merită să moară luptând, dar nu merită viața lui. Orizontul păcătosului…

- Știi tu, lună, știi ce-aș vrea?

Să te-ascund în palma mea

Ca pe-un măr furat din rai,

Dar mi-e teamă c-o să stai

Mult prea mult în preajma mea.

Știi tu, toamnă, știi c-aș vrea?

Să negociem și noi

Puțin soare printre ploi

Și senin din când în…

Cortul era undeva, în suspensie pe o creastă

Și gura lui ovală, deschisă

Înghițea hulpav munți cu pete de zăpadă

Și nu încăpea de emoțiile noastre sfielnice

Iar picioarele noastre cuminți, paralele

Se întindeau către hăul prăpastiei

Și între ele era o distanță

O distanță caldă și atât de plăcută

Deși am mai văzut, mai demult, mici șanțuri

Adânci cât o prăpastie

Acum era dimineața cu cafeaua

Ce nu revigora cât aerul și fiorul nostru…

pe cînd era măceșul în floare, cu glezne subțiri

alergam căutîndu-te

și pașii mei vălureau pămîntul, tu erai ascuns

într-o zare mai albă, mai înaltă, unde ninsoarea strălucea

și vorbele mureau neauzite

la început toate erau la fel –

zboruri, tristețe, lumină,

doar sorii se schimbau, se nășteau alții din miazănoaptea lumii,

doar oamenii triști erau altfel și păsările învățau altă limbă

da, toate se rupeau în două, în patru, în opt, ca merele…

Ai vrut să pleci!

Să te conving să rămâi,

mai apoi să te conving să te-ntorci,

aş fi fost în stare să retez

vârfurile munților,

să le mut sub soare, altundeva,

să forez în minele diavolilor,

să scot la lumină pietre întunecate,

ori diamante strălucitoare,

aş fi fost în stare să ucid,

ori să ridic muribunzii din boală.

Dar…

Cine suntem, unde mergem şi de ce?

Ben Todică

Cultura comercială orchestrează alienarea maselor, singurătatea, nefericirea, un sens de nepotrivire, că nu mai aparţinem acestei lumi şi ne promite că dacă investim în această cultură atât financiar cât şi personal, o cultură care are la baza cultul…

- Mai mult decât atât nici că se poate...

Mai poți s-adaugi nopții încă o zi

În care să-i ceri orei să-și dilate

Minutele? Dar, totuși, mi-aș dori

Să amânăm o vreme nesfârșită

Povestea ăstei toamne... În hambar

Să așezăm păcat lângă ispită

Și să gustăm siropul…

Acum pe aceștia doi

Îi aștepta o cutie mare de carton

În care să își pună poveștile

Și două scaune

Lângă o fereastră deschisă spre mare

Unde să se așeze în viitor

Ca să privească bila mare de foc

Cum tremură și se prăbușește în zare

Ea încă își ținea pe ochi

Câte două degete terapeutice

Într-un spațiu alb-negru

Iar dimineața se scălda

În apa liniștită a luminii crude de vară

Ea seara își alinta obrazul

În raza roșie a…

 Doar prin cifre, doar așezându-le în diferite relații una cu alta poți ajunge la zero, îl poți demonstra pe zero. Așa că ateul nu trebuie să-și facă griji, e pe calea cea bună, să stăruie, să demonstreze existența lui Nimic pentru că pe parcursul acestui demers este cu Dumnezeu în minte, în inimă, în suflet, în putere și în cuget. Ori, exact asta vrea Dumnezeu: să-l purtăm cu noi și în noi în permanență. Pe urmă, ateul ajuns la marele zero va spune: cum am reușit eu oare să…

           O recentă construcție a secolului XXI, o construcție prin coproducție, a apărut ca majoritară, pe scena minoritară media. Mai precis, a apărut "noul om", altul decât ceilalți vechi oameni noi pe care-i știm, a apărut "intelectualul android zombificat"(netelectualul). Acesta, culmea, de fațadă, se opune de multe ori intelectualului de tip marxist-cultural, printr-un heirupism, dar nu de tip heirupism comunist, ce uneori mai avea vână prin remanența vechilor obiceiuri sănătoase…

Ești blândă noapte, ești senină,

Domnește liniștea și pacea,

Adorm fără vre-un sentiment de vină,

Privesc pisoii luându-și cina în tihnă,

Iubesc în totul armonia și seninătatea.

Ești blândă noapte, ești odihnă,

A trupului și sufletului prea încercate în toate,

Avem nevoie de lumină,

Chiar și…