Postări bloguri personale (59,031)

Bartolomeu

Bartolomeu e-un taur de cireadă

negru şi mare cât o zi de post,

însă blajin şi bâlnd ca o mieluţă,

ba unii chiar spuneau că e cam...prost,



căci ziulica cât era de-ntreagă,

el se-aşeza-ntre flori, adulmecând

mirosul parfumat şi de îndată,

îl auzeai din toţi rărunchii-oftând.



Visa ca un viţel blajin şi tandru

şi nu-l mişcai din loc cu nici un preţ;

toţi îi ştiau meteahna şi-i ziceau

„Bartolomeu, boul cel nătăfleţ!”



Dar… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:37pm — Nu sunt comentarii

Pastreaza clipa...

Azi, este singura realitate

pe care daca nu o culegi cand inca mai este,

subit, va deveni un ieri... o amintire,

ce n-o mai poti schimba...

nu poti trai cu-adevarat din amintiri...



pe maine nu te poti baza,

caci s-ar putea sa nu mai vina niciodata...

iar de-l astepti, ca poate maine

in sfarsit, vei fi liber sa traiesti,

s-ar putea sa nu mai apuci,

fiindca singura viata reala,

este azi.



Azi ploaia mi-a plans pe umar,

in… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:36pm — Nu sunt comentarii

E clipa...

Iti amintesti? Atunci cand noi ne-am intalnit,

ti-am spus ca intr-o zi ma voi intoarce

de unde am venit....



ca sunt strain si calator

pe-acest meleag al patimilor frante...



si au venit troiene sa ma-ncante,

petale albe de cires... din palma ta...



si ploi

spalandu-mi trupul de osanda,

din lacrimile tale au curs suvoi,

fiindca stiai ca va veni si clipa

ce se-ntrepune intre noi...



E clipa...

Te simt tot mai… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:34pm — Nu sunt comentarii

Ireversibil

Demult, candva,
m-am asezat pe genunchii timpului
si privindu-l in ochi, am observat
lacrimi, de tristete.
L-am intrebat de ce plange
si mi-a pus usor, un deget, pe obraz
desenandu-mi
primul rid.

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:33pm — Nu sunt comentarii

Neputinta

Poate pamantul sa mai dea inapoi

mortii prefacuti in tarana?

Poate marea sa planga cu lacrimile

celor pe care i-a luat?

Sarea lor s-a amestecat cu cea a valurilor.



Nici eu nu te mai pot scoate din sufletul meu.

Trebuie doar sa inteleg si sa-ti fac loc

atat cat sa nu ma ranesti!



Sau sa ma bucur in durere, ca de un dar....

Si sa o numesc... dragoste!



Sarutul tau ma arde... ca un stigmat....

Mainile tale ma dor...

Totul… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:32pm — Nu sunt comentarii

Cenzură...

S-a adunat sinedriul
plin de ură
să-mi pună cenzură
pe inima-mi profană.

Pe foi de caiete,
secrete,
se-ascund discrete,
de cei ce le vor
arse pe rug.

Aceleaşi verbe conjug,
dar ei le pun la pasiv,
intuitiv,
iar eu, banal,
la conditional...
optativ...

Sărmana hârtie...
curată erezie
să mai poţi scrie...

devine teroare,
un vers ce te-ndeamnă
la visare...

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:22pm — Nu sunt comentarii

Teatru de vară... II

Cred că voi pleca...

şi nu vei şti

în nopţi târzii

unde voi fi.



Mă voi întoarce înapoi

şi pe scara de mătase,

nu-ncap doi,

deci doar eu,

subtil Prometeu,

furând focul-zeu,

-o scânteie de iubire-,

veşnic voi purta în sân o rană

a temerarei căi,

ce zorii îi destramă.



Mereu călători,

norii mă poartă

spre... mai târziu...

sau poate către ... niciodată.



Uitată,

Lumina m-aduce pe… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:21pm — Nu sunt comentarii

Te voi iubi... (II)

te voi iubi cu roua fiecărei dimineţi,

ca atunci când deschizi ochii

să ştii că eu sunt lângă tine...



te voi iubi cu fiecare rază de soare

să-mi simţi căldura trupului

cum te învăluie...



te voi iubi cu fiecare adiere de vânt...

răsfirându-mi degetele prin părul tău...

şoptindu-ţi la ureche...



te voi iubi cu chipul lunii

arătându-se şăgalnic printre nori...

de câte ori o vei vedea...

te vei gândi la… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:19pm — Nu sunt comentarii

Când mă vei iubi cu adevărat...

Atunci când mă vei iubi cu adevărat,

voi şti... voi simţi

cu fiecare fibră a fiinţei mele...



cerul va deveni mai albastru

iar stelele vor străluci

cu licăriri de taine...



buzele tale vor şopti...

cuvinte demult aşteptate

şi-atât de nerostite...



vor fi lavă din adâncuri,

topind mirarea

şi culegând sarea

din lacrimile mele...



vei picta cu sufletul tău

tapetul vechilor iubiri

ce vor rămâne… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:18pm — Nu sunt comentarii

Prevedere...

Ce ciudat
s-a-mbrăcat
in negru
mireasa timpului...
Se pare ca stie ceva
numai ea
si s-a-mbracat de azi
pentru mâine
caci nu va mai avea timp
sa se schimbe...

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:16pm — Nu sunt comentarii

Are rost?

Din tulburi ape timpul se-ncovoaie...
concentrice-amintiri se risipesc...
pământu-şi răscoleşte măruntaie
şi gânduri, râuri, râuri, se pornesc.
E prea târziu... pendula de hârtie
îşi scormoneşte clipele-n cenuşă...
e noapte-adânc în mine... cine ştie...
s-arunc sau nu, destinului, mănuşă?

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:15pm — Nu sunt comentarii

Proverb...

Mi-e timpul tot mai greu pe pleoape
şi-mi amintesc tot mai puţin,
de ochii tăi... adâncuri verzi de ape
ce oglindesc a cerului senin.

Şi parcă-ntreg pământul ne desparte,
căscând in mine cratere... prăpăd...
încerc să-mi amintesc... vai cum se uită,
ochii... ochii care nu se văd!

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:13pm — Nu sunt comentarii

Un înger călător...

Nici dacă... ai întoarce timpul înapoi...

curgându-l spre izvoare să cauţi ce n-a fost...

sau de-am rămâne-n lume doar noi doi...

şi-atâtea vorbe spuse fără rost...



Nici dac-ai prinde aripi să mă urmezi în zbor,

şi ţi-ai lăsa în urmă pământul şi menirea...

şi mi-ai şopti într-una c-atât îţi e de dor...

şi-atât îţi e de-adâncă... nemăsurat... iubirea...



Atunci când în clepsidră a obosit nisipul,

iar pe cadran tic-tacul în ţipăt… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:13pm — Nu sunt comentarii

Preţul...

Sunt un pribeag în lumea asta plină

De-atâtea amăgiri şi de ispite...

Născut am fost, un înger de lumină,

Un păzitor al celor nerostite.



Dar mi-am lăsat tiara şi veşmântul

Pe malul apei şi-am trecut înot,

Caci am dorit să cercetez pământul,

Să beau din cupa lui, nectarul tot.



Şi-umblând pe drum, cu traista în spinare,

Am învăţat ce-nseamnă să fii om,

Copil al suferinţei, ca oricare,

Născut din cel ce s-a-nfruptat din… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:11pm — Nu sunt comentarii

Mister...

Mi-e niciodată timpul mai aproape
Decât în aventura unui gând...
O clipă... fâlfâitul unei pleoape...
O coardă de vioară tremurând...

Fiorul unei adieri grăbite,
Promisiunea unui vis pierdut,
Momente niciodată împlinite,
Destin tangent... sfârşit făr’ de-nceput.

Final cu nici o şansă de-a se naşte,
Un foc arzându-şi jarul efemer....
Şi totuşi...totuşi nimeni nu cunoaşte
Şi nu va descifra acest mister...

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:11pm — Nu sunt comentarii

ÎNCHINARE...

Motto: „Orice lucru pe care il lasi sa domine in viata ta, iti devine idol. Cu cât îţi aţinteşti mai mult ochii asupra lui şi cu cât îi declari mai mult puterea asupra ta, fenomenul se întâmplă şi el preia controlul. Dacă spui mereu, sunt un ratat, un terminat, viaţa mea nu mai are sens, aceste lucruri ajung sa te domine si sa devina o realitate permanentă prin simplul fapt ca tu te închini lor” R.T.



Ai intrat in templul durerii ca să te închini

la icoanele propriilor tale… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:08pm — Nu sunt comentarii

Cumplită irosire...

Este o cumplită irosire, să oferi o sticlă de vin de colecţie, cuiva care nu se pricepe la vinuri. Oricâte talente ar avea acea persoană,oricâte calitati, oricât ar fi de bun si de merituos, dacă nu ştie să aprecieze savoarea acelei licori speciale, este o regretabilă pierdere.



Un astfel de vin, trebuie simţit...

trebuie să-l trăieşti, cu fiecare picătură.

Să-l priveşti, să-l admiri, să-l respiri...

să-l laşi să-ţi pătrundă în fiecare celulă...

să-ţi vorbească...… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:03pm — Nu sunt comentarii

Galantar...

„Da, ştiu că mă iubeşti, pentru că merit!”-

Aşa mi-ai spus chiar ieri, prea plin de tine.

Şi mă întreb de ştii ce e iubirea,

De ştii care e taina ce o ţine???



Iubirea, dragul meu, nu se merită,

E ca un abur, ca un vânt ce-adie...

Nu ştii de unde vine, când se duce...

Nu ştii cum s-o păstrezi... s-o faci să fie...



De-ar fi pe merit, ai avea iubire

La kilogram, sau poate la metraj...

Azi două porţii, că ai fost cuminte...

Iar… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:02pm — Nu sunt comentarii

Certitudine

Nu, nu vreau să-ţi plac!

Cu siguranţă, nu-mi pasă de tine!

Tremurul fiinţei mele atunci când mă uit în oglindă

e doar o adiere a brizei... Doar e seară...

ce-mi pasă de ochii tăi mă vor vedea... sau nu!



Nu, nu vreau să-ţi plac!

Cu siguranţă, nu-mi pasă de tine!

Cântecul inimii mele îţi intreabă urechea

pentru că ştii mai bine..

Nu! Nu am alt motiv...

Doar e cântecul meu...



Nu, nu vreau să-ţi plac!

Cu siguranţă, nu-mi pasă… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Şi totuşi...

Pentru a exista,

nu trebuie să cer voie nimănui.

Pentru a mă exprima în propria-mi culoare,

doar Lumina trebuie să o întreb,

dacă mă lasă.

Sunetele mele prind glas,

să-i plătească tribut doar tăcerii.

Iar simfonia sufletului meu

nu-i destinată urechilor omeneşti,

ca să întrebe de-i plăcută!

Ea se armonizează cu cerul,

cu florile, cu iarba...

cu surâsul tău...

Dar nici pe tine nu te întreb...

Căci mi-e teamă...

s-ar putea… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 22, 2008 la 5:59pm — Nu sunt comentarii

Arhive Lunare

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

2000

1999

1995

0201

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor