Poezia face parte din volumul Taina ghemului de ata, de Petre Craciun, Editura Zorio, Desen de Nicolae Tonita

             Două vulpi se prind la vorbă

            Într-un colţ de vizuină.

            Una zice cu mânie:

            "Dragă,…

Totul începe cu o rimă

Ce e scoasă la lumină

Şi vrea să devină

Întruchiparea sublimă

Scriu viaţa, vers cu vers

Şi o fac tot mai des

Scriu, scriu scriu

Voi scrie până şi-n sicriu

Şi tot mort o să rămân viu

Atât timp cât amintirile mă descriu

Şi scriu că aşa a fost să fie

Să pun nişte versuri pe poezie

Ce te întristează sau te îmbie

Trecând în veşnicie

Versuri despre tot ce ne înconjoară

Despre ce ne face mai puternici sau ne…

În lumea desenelor animate cu băieţi răi şi fetiţe mofturoase, maturizate prematur, oferită in largo piticilor preşcolari de o societate nerăbdătoare să şi-i facă cât mai urgent clienţi, autorul liricii pentru copii, Petre Crăciun oferă piticoţilor un volum de versuri de o certă valoare, într-o grafică absolut…

Moş Crăciun cel şugubăţ



Moş Crăciun, de ziua lui,

A venit la noi c-un sac

Şi mi-a spus: "Feciorul taichii,

N-ai pe undeva un ac?"



"Cum să nu, am zis, pofteşte!

Dar cu el ce vrei să faci?

Ai cămaşa ruptă-n spate

Şi n-ai alta să îmbraci?"



Atunci, Moşul îmi arată

Sacul fără jucării:

"Mi s-a rupt, bătu-l-ar vina,

S-au dus toate pe pustii!"



din volumul…

Parcă şi iarna asta m-a prins nepregatită,

(iată, sufletul nu-l mai pot scoate la mezat!)

Ca toate crizele; iubirea-i încremenită,

(fără îndoială, viaţa s-a aplatizat!)



Iubirea strigată, nu prea mi se potriveşte;

nici cea murmurată, astăzi, nu am cui s-o spun.

Cea tăcută, nicio umbră n-o adăposteşte,

În ochii mei se oglindeşte sufletul

tu poţi pătrunde chiar în adâncul lor;

prin ochii minţii să le afli tributul,

pe care l-au plătit de-a lungul anilor.



Sărută-mi ochii ploii, în prag de iarnă

ştiu că mă doreşti, că încă nu-i târziu.

Lasă-ţi sentimentele să se aştearnă;

Promit să fiu mereu acolo, unde,

dorul tău mă caută neîncetat.

Cu sentimentele mele profunde

îţi voi înflori sufletul întristat.



Promit să-ţi fiu călăuză, ca şi când,

în gândul meu te-aş ţine-ntotdeauna.

C-o aripă de flutur şi-un murmur blând,

Ploaia asta mi-a răvăşit toate amintirile
din copilărie mi le-a udat până la piele
zadarnic le-am întins pe sârma înroşită
a nervilor ploaia-i mai obraznică decâ un
surâs de nou-născut fulgerele mi se
plimbă prin cerul gurii nu vă pot răs-
punde am gura plină şi dinţii gata
să muşte poemul de fund

Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA

Copiii întorc istoria pe dos caută

Constatare

Întotdeauna meşterul manole va rămâne cocoţat pe acoperiş

îşi va frânge picioarele dar va rămâne măreţia...

Întotdeauna la treizecişinouă de ani fiecare dintre noi

va muri odată cu voievodul cuvintelor eminescu...

Întotdeauna rămân destule stele pe cer când ne îndrăgostim

ca să le privim şi le să le botezăm după vrerea noastră...

Întotdeauna un drum va duce spre un sfinx ocrotitor şi rece

ce ne va aminti cât…

Cine în afara iubirii ar avea destulă

delicateţe să poată trezi un copil soarele

se rostogoleşte de la o noapte la alta

la fel de înflăcărat la fel de jucăuş

Doamne cum să atingi epiderma cerească

a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele

unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame

sufletul nu se poate hotărî cele două

braţe…

Tu, cu numele tău de ceară,

îmblânzită poetică fiară,

crescută în saloane estetice,

miere albastră,

număr neştiut,

nevăzut în muzee,

scutită de petece discordante;



Ia-mă pentru o clipă

şi crede-mă şi iartă-mă

şi nu mă pierde apoi,

ci doar aruncă-mă.



Vei cunoaste din mine

lupta cu zeii

pierdută milenii în urmă

de toţi ce-au devenit apoi eroi.



Nu mă saluta din vitrină;

vino si treci nepăsătoare

pe lângă mine,…

Dezamagirea are farmecul ei,

e multumirea a cate poti sa duci,

causul palmei ti-l rotesti si bei

din propriile-ti lacrimi.

La venirea…

Din cerul meu de gratii îngeresti

Cazut-am peste gânduri, peste abstractii fine,

Calauzita de patimi si mofturi pamântesti

Am rascolit ideea…