La începutul lunii am făcut o insolatie care a durat exact o saptamana, din care 5 zile zi si noapte temperatura a variat complet haotic in jurul la 39 de grade, asociata cu o durere de cap care pulsa in medie cam la 40 de secunde, tot zi si noapte. Dupa 3 zile am crezut ca nu mai suport si intrucat era sambata noaptea am mers la urgenta. Acolo am nimerit un moment in care doctorita de serviciu o intreba pe o batrana intr-un carucior cu rotile de ce e acolo la 12 noaptea; ea a raspuns ca o…

Locuiesc în Cluj. În capătul cartierului Mărăşti, acolo unde circulă autobusul 47.

Astăzi şoferul pare că nu are chef să îşi ducă autobusul până la capătul liniei. Adică, să mă înţelegeţi bine, mai sunt două staţii cu pancardă regulamentară înfiptă în asfalt de primărie, nu eu am decis că mai sunt două staţii.

Dar şoferul se dă jos şi merge la chioşcul de bilete (probabil să-şi bifeze tura încheiată), spunându-ne din mers "întorc (autobusul - nota mea), dar nu mă duc…

O poveste auzită în inimă de Alina Coroian, pentru a fi transmisă în seara de Crăciun lui Mihai.

Drag Copil,

povestea mea întreagă şi adevărată este o taină, care încă nu a coborât din Ceruri pe Pământ.

Tu trebuie să ştii că orice poveste adevărată vine din Ceruri, din Lumea Îngerilor şi a Tatălui Ceresc. Dar pentru ca o astfel de poveste să coboare pe Pământ, oamenii trebuie să fie pregătiţi…

in lipsa cuvintelor potrivite, se asterne tacerea.

ea poate fi minunata,

dar prea timpuriu venita aduce distanta.

 …

Vino Lună de-mi separă

arginteala de negreală

vino rouă de mă spală

de cârmâz şi de ocară

vino Soare şi îmi arde

patimi şi dorinţe oarbe

vino Christ de mă-ncunună

cu iubirea cea mai buna

2010

Cum scoţi tu cuvintele, ca pe nişte batiste mototolite, uitate de vreme!...

Le aşezi fără paradă pe masa comună, apoi pleci.

Lucrătorii îşi şterg mâinile muncite cu ele, cerşetorii murdăria.

Pelerinii sudoarea frunţii.

Nobilii le consideră nişte decoruri. Oarecum interesante, dar de care s-ar lipsi cu drag la o adică.

Mie îmi înţepeneşte respiraţia pe buze într-un instantaneu cât o clipită infinită de mirare:

Pe materialul îmbâcsit sub murdăria…

izolare - dezolare

întuneric foarte mare

presimţire - aurire

căutare - luminare

vara 2009

El zbura călare pe o pajură

care-mi sfâşia periodic inima

înlănţuită în piatră.

El zbura călare pe o pajură.

"Cap sau pajură?" striga la mine îngerul "Alege!"

El zbura călare pe o pajură.

Eu n-am putut s-aleg trifoiul,

nici patrufoiul,

nici caprifoiul.

El zbura călare pe o pajură.

octombrie 2006

Foaie verde de mirare

nici că te-am uitat nici n-are

multe-a face depărtarea

cu iubirea şi uitarea.

Frunză verde-n apă vie

dor nătâng apă călâie

m-aş preface-n stea de mare

să-ţi fiu preş pe sub picioare

şi în lună argintie

să te mângâi pe bărbie;

m-aş preface-n tămâioare

şi în raze de la soare

să-ţi răsar la primăvară

în chip mândru de fecioară

şi în strune de…

ea trece impasibilă perfect paralelă cu solul,

verticala mi-o ameninţă prin coliziune într-un punct precis -

ticăitul inimii îl ameninţă, septul

intraventricular.

ea trece impasibilă nu clipeşte cred

că nici nu respiră

ciocul ei e-un ţăruş ascuţit deplasarea în zbor e constantă,

un stilet lucitor este ea, un

burghiu nemilos.

16 oct 2011

Cassandra îşi scutură pletele.

Prietenul meu de vânătoare

îşi uită arcul, săgeţile şi râde la soare.

Se duce, se duce, se duce la plimbare.

                      "ieşi din cort, prietene, să stăm faţă în faţă /

                       privindu-ne să tăcem împreună." (N. Stănescu - "Enghidu")

2006   

Purtam flori, purtam mărgele;

dânsul - nu-i păsa de ele.

Purtam sălcii plângătoare

de la cap pân' la picioare

prinse-n cozi si prinse-n coc;

dânsul - nu-i păsa deloc

Eu când miroseam a piatră dânsul mirosea a sare

alburie lucitoare tăinuită şi de mare

împrăştiată jos cristale

Eu când miroseam a vară dânsul mirosea a soare,

arămiu şi pus pe şagă

cu domniţe şi fecioare

stând vestale la picioare

Eu când…

respect tăcerea ta, tuthankhamen,

şi ştiu că munţii se despică doar o dată

la multe mii de ani.

               atunci se face auzită vocea ta

               şi gesturile tale simple se înscriu

               pe retină cu o lamă subţire

               desenează cicatricea înroşită

               - forma chipului tău -

              ca singura dovadă-a insomniei,

              a realităţii

              trecerii…

apoi povesteam cu personaje imaginare.

printre favoriţii mei se număra Nichita.

mă sprijineam pe umerii lui ascuţiţi

(el mă privea cu indulgenţă şi compătimire mută)

o durere surdă-mi fulgera prin capilare

simultan dinspre creştet şi tălpi

până la coasta aceea străină

cu numele Adam.

                  acolo era o pasăre cântătoare dar tăcută într-un laţ.

contează că ţi-am adus o piatră

din marea pe care am navigat.

contează că ţi-am adus un fir de iarbă

din câmpia umblată.

contează că m-am vorbit cu Luna

să-ţi argintească calea.

ceea ce contează este aceasta:

poemul niciodată rostit

fapta nefăptuită

visul neîndrăznit -

magnolia străvezie

ca degetele mele temătoare

pentru tine răcorind căldura,

încălzind frigul.

Moto:

                 "Şi omul a zis: "Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! " Facerea 2:23

I. (din "Poeme viscerale")

II. (din "Poeme viscerale")…

să scuip ultimele rămăşiţe de poem din mine.

să-mi scuip maţele,

rărunchii,

splina,

sufletul.

sufletul -

scormonitor

ca un şobolan

sau ca o cârtiţă

sau ca altă lighioană obscură

şi re-

negată.

de crengile copacilor, de candelabre,

de braţe, de

falangele mele

atârnă păsări moarte peste păsări moarte -

sunt cimitirul umblător al păsărilor

moarte

al…

fratele meu, vom primi mari însemne:

regalitatea sau sfinţenia sau disperarea.

fratele meu, vom fi întâmpinaţi

cu bocete,

cu lauri şi urale.

           încerc să mă conving cum că această zi

           este ca orişicare alta

           că seara asta va veni precis

           ca oricare alta.

          (iubesc un bărbat curat în Domnul

          sufletul lui este mai alb decât ştergarul…

noi eram copii ai tenebrelor.

votca prea puţin avea a face,

căci noi din fire eram copii

ai tenebrelor.

tu păreai lucrat din lumină,

din borangic,

din spuma mării.

ca pânza de păianjen vara sau

ca gândurile noastre bune şi cuminţi.

iată, te pândeam prin crăpături de stânci

cu ochii înroşiţi

tu ne scrutai

cu-ngăduinţă şi răbdare impunându-ţi

că nu cunoşti dispreţul.

pe…

încerc să te îndepărtez din mintea mea

cum aş îndepărta plimbându-mă cu un toiag

noduros o piele

de broască râioasă uscată

lăţită pe terasament

sau spânzurată de cornişa casei mele

sau de gardul vecinului

într-un joc noctambul de puştani

sadici sau demenţi.

încerc să te reneg ca pe o excrescenţă

străină mie

deşi e os din osul meu deşi

e carne dintr-a mea

încerc să mă lepăd de tine

ca de…