Mara's Blog (99)

Undeva

Te întinzi spre stele
Crengile ţi le pudrezi cu ele
Agăţi visele rupte, pierdute
Într-o casă veche, părăsită.

Fruntea ţi-e durere surdă
O alungi cu degetele fine
Mângâi hârtia cu pixul
Fereastra devine închisoare bătrână.

Undeva, ţi-ai pierdut inocenţa
A rămas pur doar sunetul ploii
Lumina dulce a copilăriei
Rămâne de azi doar o amintire.

Adăugat de mara la August 10, 2014 la 4:59pm — Nu sunt comentarii

picătură de apă

Curg picuri de apă
pe faţa mea goală
aş vrea ca inima mea
să-mi spună timpul ce să fac cu ea.

Simt ploaia cum curge prin noi,
provoacă răni
ce stau deschise la nori.

Gândurile le înec,
absorb umezeala fără idei,
sufletul ţipă precum o vioară,
furtuna prea mare
înghite sunetul ei...

realizez că sunt
doar o picătură de apă.

Adăugat de mara la Octombrie 11, 2013 la 6:50pm — Nu sunt comentarii

Ascultă-mă octombrie...

Ascultă-mă dulce octombrie,
pictează-mă în culoarea ta,
suflă-mi arome
să pot deschide calea ta.

Priveşte-mă chiar cu uimire,
inima să-ţi pot săruta,
cuvintele rămase prin frunze
să fure din strălucirea ta.

Ascultă-mă octombrie,
a început alt timp,
ploaia fură din lumină,
doar eu culeg rămăşiţe 
din aripa ta
să-mi croşetez o stea.

Adăugat de mara la Octombrie 11, 2013 la 6:48pm — Nu sunt comentarii

pierdut

Tremuri căutând lumina

împărtăşeşti cărarea 

cu cine vine

glasul îţi alunecă pe lună

e numai negru


se face zi 
pierdut revii 
te strângi.

Într-o constelaţie rătăcită

săruţi dantela unei stele

întinzi mărgelele din ele

adormi visând.

Adăugat de mara la Septembrie 27, 2013 la 8:20am — Nu sunt comentarii

bucăţică din tine

Mă strigă cuvintele



la capătul lumii



vocea sugrumată de emoţii



ce cuprind arborii bătrâni



"aşteaptă-te la un nou început"



Sunt parte din tine



imagini pătrund în cercuri



se sfâşie perdele



vântul le păcăleşte



tandreţea naturii veghează



strigătul păsării rătăcite-n iarnă



sunt bucăţică din tine

ruptă din floare

mă scurg pe copacii făr'de vlagă

din pămantul cald răsare o…

Continuare

Adăugat de mara la Iunie 24, 2013 la 3:59pm — 1 Comentariu

Aş scutura

Aş scutura cerul
bucăţi din mine
să înece oceanul
rămas sec fără tine.

Aş scutura luna
fragmente din lumină
să curgă prin mine
le-aş gusta ca pe tine.

Aş scutura norii
să fiu ploaia
ce-ţi sărută faţa
când tăcerea revine.

Aş scutura lumea
să pot ascunde trecutul
ce-mi bântuie povestea
departe de pânza abstractă.

Adăugat de mara la Aprilie 14, 2013 la 5:53pm — 2 Comentarii

Alunecă cuvântul

Alunecă cuvântul
în lipsa unui anotimp perfect
se pierde strălucind
rătăcind prezentul.

Pe urmele zăpezii
înfiorată de obraznicul frig
încă răscolesc, mai caut
fulgul meu din poezii.

Tremură pădurea
îşi culcă crengile reci
desface din pătura albă
un ghiocel altfel.

Alunecă martie
în lipsa unui prezent
se joacă de-a ascuselea
înşiră trecutul pe cărări.

Adăugat de mara la Februarie 24, 2013 la 2:10pm — Nu sunt comentarii

captiv în alb

Trimite cerul fulgi albaştri

aşterne pături de stele

priveşti îngândurat spre ele

nimic nu schimbă gândurile tale

nimic nu bântuie cărarea

decât viscolul încărcat de tăcere.



Culegi fire de zăpadă

cu degetele dai strălucire

rămân amprente de speranţă

observi, nu e decât o prelungire

a sufletului alb semănat cu dragoste 

de elfi ce-n joacă aruncau

seminţele din săculeţii magici.



Magia albă se întinde

ninsoarea…
Continuare

Adăugat de mara la Decembrie 26, 2012 la 1:38pm — 1 Comentariu

Pictează toamna

Pictează toamna culoare arămie,

cârduri negre împrăştie fum gălburiu

în calea vântului cu aură de frunze

se închină norii bătrâni,

pădurea abioză

îşi aruncă rochiile verzi,

dezbrăcată vrea să întâmpine

anotimpul care purifică vieţi.



Pictează toamna, poveşti divine

cu îngerul alături împrăştie…
Continuare

Adăugat de mara la Noiembrie 11, 2012 la 12:07pm — Nu sunt comentarii

În noaptea asta

În noaptea asta vreau să visez
valurile mării, leagăn albastru
dansează-mă dacă poţi
vei învăţa ritmul apei

trupul meu se destramă
se face una cu luna
dacă ai putea
o atingere să iei
ştii, norii cântă la flaut
hai, prinde-mă în dans
să fiu nimfă
ce adie noaptea malul mării

de aş putea să dorm
să nu mai fiu întunecata lună
de aş putea să strig
să ştii ca exist.

Adăugat de mara la Septembrie 16, 2012 la 8:45pm — 1 Comentariu

Timpul vindecă

Timpul vindecă



culegând din puritatea arborilor



dăruind culoarea minţii întunecate



răsfoită, ar fi un roman încâlcit



fără început, fără sfârşit



dar



exista credinţa, lumina din suflet



rănile pudrate



cu fire de poezie fină,



există durerea ce curge prin vene



ca o toamnă pustie,



există iubirea, primăvara inimii



narcisa sufletului şi îngheţul minţii,



există…
Continuare

Adăugat de mara la Martie 30, 2012 la 9:57pm — 2 Comentarii

jurnal(I)



Ieri culegeam din cărări

noaptea licurici-n zbor

prin carul mare rătăceam

să prind stelele de păr

ieri, anotimpurile-mi zâmbeau

faţa lunii mi-arătau

paşnici norii mă purtau

crengile copacilor nu se rupeau

râul paşnic mă chema

pe umeri covori de flori avea

natura strălucea



dar azi

anotimpuri goale ucid

picături de otravă arunc

azi

anotimpurile mă plâng şi…
Continuare

Adăugat de mara la Februarie 23, 2012 la 9:56am — 4 Comentarii

fâşii de ziduri

Curg visele prin furtuna nopţii

plutesc umbrele de frica iernii

ţipătul cuiva sălbatic

răpune liniştea anotimpului agonic.



Strecoară vântul miresme de lună arsă

vieţuitoarele nopţii speriate aleargă,

vălul gri se întinde aspru

prin mulţimea de frunze coapte.



Ridică negura fâşii de ziduri

din praf de vrăjitoare

stelele nu mai au loc să iubească,

final de poveste fără aflare.



Se luminează cu amărăciune

încă se…
Continuare

Adăugat de mara la Noiembrie 8, 2011 la 8:56pm — 1 Comentariu

Sublima tăcere

Sublima tăcere strigă smerită

în noaptea care se scurge timid

alunecă şoapte înmuiate în suflet

picături de stele scapară venin



timpul transformă

bobiţe de toamnă târzie

pe frunzele reci

culoarea singurătăţii împrăştie vise

toarnă cascade de lacrimi seci



în marginea iernii

lumina e parte din stele

pe întinsul pământ răvăşit

cu mâna întinsă

furi secunda s-o hrăneşti



dar munţii păstrează

frânturi din…

Continuare

Adăugat de mara la Octombrie 18, 2011 la 9:30pm — 5 Comentarii

Cuvintele îmi sapă

Cuvintele îmi sapă



anotimpul învechit



departe cerul plânge



spală sufletul împotmolit





se agaţă cu dorinţă



o frunză de fereastra mea



iubite



toamna-mi râde



la fel cum a mai râs



nu lasă urme de iubire



doar goluri uriaşe



când mă ating 



mi-e frig





picură venin



culoarea se desface



adaugă un…

Continuare

Adăugat de mara la Octombrie 2, 2011 la 9:27pm — 4 Comentarii

Dacă

Dacă ai veni cu mine

fiecare zi ar fi lumină

orice urmă de tristeţe

fărâmă de durere

îţi va spăla trupul 

cu stropi de rouă din mine.



Dacă ai veni cu mine

s-ar prăbuşi zidul 

încărat de greutate

iedera ce acoperă lumina

s-ar strădui să înflorească.



Dacă ai veni cu mine

s-ar deschide porţile altor planete

valurile calde ne-ar picta sufletele

am putea zâmbi acolo.



Dacă ai veni cu mine

aş putea fi…
Continuare

Adăugat de mara la Iulie 29, 2011 la 9:13pm — 9 Comentarii

Culoarea vremii

Culoarea vremii a orbit



cuvintele casc liniştite pe timp



porţile cerului alb se deschid



macină norii



fluturi albi peste timp.



Munţii aprinşi de atâtea poveşti



scutură pietre de gheaţă



lovesc în râurile verzi



copacii răniţi



blesteamă natura furioasă.



Fărâme de flori împrăştiate



pietre aruncate colorate



surprind ziua care se arată



dar…

Continuare

Adăugat de mara la Iulie 18, 2011 la 9:24pm — 4 Comentarii

scrisoare

Îţi scriu ...


deşi nu ţi-am mai scris vreodată






degetele tremură sub umbra tăcerii,…
Continuare

Adăugat de mara la Mai 11, 2011 la 9:09pm — 7 Comentarii

Risipiri de stele

Risipiri de stele curg agale,

în torente acre mă înfioară.





Plâng munţii în răsăritul clipei,

luna aşteaptă o schimbare,

pământul suge bucuria tristă

a orelor rămase fără frică,

florile dorm liniştite,

doar adâncul nopţii mai respiră...



gândurile ei străbat

întreg cuprinsul,

luminează şi întristează,

fermecate de durere

se ascund unde e tăcere.



Şi curg cascade de lumină,

dă nopţii pete de… Continuare

Adăugat de mara la Martie 27, 2011 la 3:39pm — 1 Comentariu

Legenda mărţişorului

Prelucrare a unei vechi teme populare

La marginea unui sat trăiau într-o colibă sărăcăcioasă o femeie cu fiica ei. Ca să câştige pâinea de zi cu zi şi câţiva bănuţi, femeia se îndeletnicea cu torsul lânii pentru oamenii din sat. Dar tot ce câştiga dădea pe doctorii pentru fata ei care era tare bolnavă. Într-o zi, pe când torcea şi plângea de mila fiicei sale, femeia văzu o… Continuare

Adăugat de mara la Martie 1, 2011 la 7:56am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor