Zamfira costan's Blog (15)

vocație

facem proiecţii personale, măreţe,

argumentate inteligent

pe culmile cunoaşterii,

îmbrăcând cămaşa fericitului,

poleindu-ne

cu bogăţia regelui Soare,

sfinţindu-ne în pildele lui Solomon.

universul ne fură cu vraja enigmelor

ş-atunci

ne urmăm vocaţia

de-a pribegi prin filosofiile lumii

pentru a căuta certitudini.

Adăugat de zamfira costan la Aprilie 28, 2016 la 10:23am — Nu sunt comentarii

 primăvara licărită   am fugit în ochii minţii după o porţie de trecut până la juponul foşnitor al mamei era cochetă atunci în duminicile închinate-n biserică alungită ca o sfântă crucificată pe ochi…

 primăvara licărită

 

am fugit în ochii minţii

după o porţie de trecut

până la juponul foşnitor al mamei

era cochetă atunci

în duminicile închinate-n biserică

alungită ca o sfântă crucificată

pe ochii rupţi

de tristeţi obosite

din lada de zestre

bazmaua cu miros de levănţică

fusta de catifea bleumarin

o…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Iunie 15, 2014 la 11:15am — Nu sunt comentarii

   i...logică   simţeam cavalcada de cai buieştrii în lotusul inimii şi mă roteam în graţia firii tu pântec tălâmb revărsând emisfera vorbăriei mă scrijeleai c-o instabilitatea bolnavă abruptă ilogic…

 

 i...logică

 

simţeam cavalcada de cai buieştrii

în lotusul inimii

şi mă roteam în graţia firii

tu

pântec tălâmb revărsând emisfera vorbăriei

mă scrijeleai

c-o instabilitatea bolnavă

abruptă

ilogică sau nu

chiar nu mai contează

atracţia ne risipeşte în erosuri pâcloase

până când furcile…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Iunie 15, 2014 la 11:13am — Nu sunt comentarii

luna neagră

luna neagră

 

tobe

alămuri

trompete

un viol de  vocale şi consoane

pe portativul concertului matinal

floarea noastră

hermafrodită

naşte

partituri lungi

mai scurte

de tenor bolşevic (spun eu)

ori soprană isterică (zici tu)

vibrează eterul

copacii rupţi

zilele…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Februarie 22, 2014 la 11:55pm — Nu sunt comentarii

era

 

era

ochii mei se scurgeau pe drumul bătătorit

de oasele  scârţâite ale tălpilor

tu treceai conjugat la trecut

câinele lătra isteric la pisica vecinii

cocoţată pe gardul de beton

urmărind vicleană jocul vrăbiilor

din păr

şi era aşa de pustiu

soarele striga înflorind în amiază

la radio se prezentau ştirile despre hoţi

şi violuri de babe

mama întindea rufele zemoase îmbibate

în…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Februarie 22, 2014 la 11:45pm — 1 Comentariu

aduceri aminte

aduceri aminte

 

pe sub pălăria anilor

în ceaţa lui noiembrie

valuri

valuri

curajul

în trăsura minţii

unduia drumurile trecutului

zăpada inimii

se despletea

în aduceri aminte

retorica mea feminină

bătea darabana

caii umpleau străzile inimii

vuietul oraşului

se ofilea-n…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Februarie 13, 2014 la 8:30am — 1 Comentariu

 frumoasa din toate punctele de vedere. sensibilitate putere de patrundere felicitari!

 frumoasa din toate punctele de vedere.

sensibilitate

putere de patrundere

felicitari!

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Februarie 8, 2014 la 6:11pm — Nu sunt comentarii

DACĂ N-AI FI ZÂMBIT...

DACĂ N-AI FI ZÂMBIT...

Oh, dacă n-ai fi zâmbit
În narcotizante tentaţii,
Rochia-mi albă
N-ar fi tulburat negura cerului,
Gândul n-ar fi măturat zarea
În cercetarea parfumului ambiguu
La ceasul însângerat al amiezii.
A trebuit să-mi râzi
În pupile de mahala albastră
Ca să-mi amintesc trandafirii.

Adăugat de zamfira costan la Februarie 8, 2014 la 4:54pm — Nu sunt comentarii

 AM SĂ VORBESC   Am să vorbesc azi Cu inima mea Şi-am s-o întreb despre neliniştile Singurătăţii, Despre incertitudinile pasului Către mâine, Căci am găsit curajul reflecţiei Într-o stare meditativă.…

 AM SĂ VORBESC

 

Am să vorbesc azi

Cu inima mea

Şi-am s-o întreb despre neliniştile

Singurătăţii,

Despre incertitudinile pasului

Către mâine,

Căci am găsit curajul reflecţiei

Într-o stare meditativă.…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Februarie 6, 2014 la 11:43pm — Nu sunt comentarii

azi

azi

 

azi

mâinile mele

în jocul clapelor

demenţiale

ascuţite

pribegesc aer şi muguri şi înserare

câte-o putere mă străbate

fără limite

fără pudoare

ca o seringă

plină de opium

azi

reușesc să privesc bolovanii

și ochelarii de cal

bâzâie lăcuste prin…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Februarie 6, 2014 la 1:05pm — Nu sunt comentarii

roşu

 

șoapte

fiori

taine

clepsidra țipă

timpul ne roagă

cerul se varsă în noi

stele în ochi

inima zboară

penelul pictează pe vas

alb de poem

roșu

flamenco

 

Adăugat de zamfira costan la Februarie 6, 2014 la 1:01pm — Nu sunt comentarii

undeva

undeva

 

vreau să împart orașul cu tine

îmi spuneai lipindu-mi de tâmplă

râsul zglobiu ce măsura o promisiune

de drum lung ca o croazieră citadină

străzi

parcuri

biserici

se perindau într-un mozaic de culori proaspete

undeva

am mâncat o gogoașă cu brânză și cartofi

apăsați de vacarmul mulțimii de oameni

și…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Februarie 6, 2014 la 1:00pm — 1 Comentariu

poveste

 poveste

 

momente eterice

vorbe de catifea

ciuperci otrăvite unele

în memoria moleculară

scriu

strigăt peste aer

ca o pădure la vremea vânătorii

eu

săvârşeam ecolocaţia

în pârgul inimii

şi liliac vampir

mă loveai

gură mustăcioasă

iată

talismanul…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Februarie 4, 2014 la 8:50pm — 1 Comentariu

OH,  BALALAICĂ!   Oh, balalaică! Pe struna ta îmi pun sufletul Desfrunzit, ca mestecenii În sărutul toamnei. Cântul tău, Siluetă subţire, Legănat în fiorul evaziv al azurului, Mă înscrie în chemarea …

OH,  BALALAICĂ!

 

Oh, balalaică!

Pe struna ta îmi pun sufletul

Desfrunzit, ca mestecenii

În sărutul toamnei.

Cântul tău,

Siluetă subţire,

Legănat în fiorul evaziv al azurului,

Mă înscrie în chemarea zănatică

A ursitoarelor.

Oh, balalaică!

Cum vibrează în mine

Necuprinsul...

Jocul…

Continuare

Adăugat de zamfira costan la Februarie 1, 2014 la 9:52am — Nu sunt comentarii

gândul acela

gândul acela

gândul acela atârnat în stâlpul de telegraf

ca o bestie ce cotropeşte zările

în chipuri de păuni şi feline rebele,

zdrenţuite de aburii ceţii...

gândul acela,

e în adâncul inimii, ca un ocean-poem

strecurat prin crăpăturile timpului.

am să dau gândul de piatră

până ce limpezimea cleştarului

va cutremura nemărginirea!

Adăugat de zamfira costan la Ianuarie 31, 2014 la 8:35pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor