poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Tu, Patrie!
ca firimituri, te port în amintire
te caut și te-adun de prin ziare
cu tăceri și doruri și distanțe
îmi creionez timidă, firavele speranțe.
Tu, Patrie!
tu nu exiști sau crești prin simplele cuvinte
dar prin cuvinte, tu poți fi cântată
Patria, este pământul care…
Adăugat de Daniela Gumann la Februarie 1, 2018 la 8:43pm — Nu sunt comentarii
O noapte absolută mă-afundă-n amintiri
Imagini îşi iau zborul, în timp spre neuitări
Zile, momente,
frânturi de clipe ne-amintim
Fantezii cu care astăzi ne hrănim
Speranțe spulberate
Iluzii sfărâmate, în suflet adunate.
În față la triste morminte
Revin aducerile-aminte
Iar chipu-i de altădată
Mintea și sufletul mi-o poartă.
Și nu se schimbă niciodată.
Un gând ce-mbrăţişează ochiul,
Un suflet lăcrimând cu gândul
De…
Adăugat de Daniela Gumann la Decembrie 14, 2017 la 8:44am — Nu sunt comentarii
Uşor, mă risipesc în tine,
Prin vene îţi curg, agale, lin,
Mă preling pe sufletu-ţi cald,
În tine am găsit, totala împlinire
Tu, eşti aşteptarea-mi din amurg
Tu eşti vocea ce-o ascult
Eşti chemarea de demult
Tu ești tot ce mi-am dorit
M-am ascuns în inima ta
Mă simt grozav de bine.
Mă opresc pentru o clipă.
Simt bătăile inimii tale.
Nimic nu e ceea ce pare
Visul apare si dispare.
Acum văd tot ce…
ContinuareAdăugat de Daniela Gumann la Noiembrie 3, 2017 la 11:34am — Nu sunt comentarii
E noapte.
E târziu, și somnul tot nu vine.
Așa trăiesc.
Ascunsă-n umbra nopţii.
Îmi construiesc imperii
Din tăcerea adâncă a eternității.
Și noaptea,
Tot mai mult se-așterne
Apare luna în tăcere.
De mult o aștept,
Să-i spun a mea durere.
În noapte,
Îmi caut și simt mângâierea.
Atunci când domină tăcerea.
Sunt singură cu mine
Departe de lumea asta
Rea și plină de…
ContinuareAdăugat de Daniela Gumann la Noiembrie 3, 2017 la 11:32am — Nu sunt comentarii
A avut nunta ceva cu luna de la miezul nopţii?
Ceva a avut mireasa cu cireşul înflorit către Paşte,
cu mirele a avut, în taina grădinii?
Poate cânta o privighetoare pe-un ram de liliac,
când mireasa a rămas acolo,
mai grea c-o frunză!...
Atunci când luna se oglindea egal
în cercul celor două verighete de nuntă!
Atunci, ca printr-o minune,
mireasa şi mirele au devenit
mama şi tatăl celei care,iată,
scrie o…
ContinuareAdăugat de Daniela Gumann la Noiembrie 3, 2017 la 11:29am — Nu sunt comentarii
© 2018 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor