Caleopi Efrem's Blog (15)

Case triste, în toamnă…

Plec la drum, în zi caldă de toamnă, cu pași grăbiți, pe ulița îngustă. Nu-i asfaltată, nici măcar pietruită. Dau binețe în stânga și în dreapta, căci mulți vecini sunt deja pe punctul de plecare spre câmp. Ba, unii chiar s-au întors, au căruțele încărcate cu știuleți de porumb. Gospodăriile, frumos aliniate, râd în soare, vesele și ele că a început campania agitată a belșugului. Un zornăit puternic mă face să mă dau în lături: vecinii dinspre deal răstoarnă remorca încărcată, și numaidecât…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Decembrie 31, 2018 la 11:47am — Nu sunt comentarii

Dragă Eda

Mă bucur foarte mult să te cunosc!

Cândva, demult, am fost şi eu o fetiţă mică, aşa cum eşti tu acum. Şi mie îmi plăceau foarte mult florile. Îmi plăcea şi mie, foarte mult, să desenez. Îmi doream să am creioane şi acuarele frumoase, dar nu leam putut avea. Eu, draga mea Eda, am vrut să devin doctoriţă, aşa cum şi tu îţi doreşti. Nu am putut ajunge doctoriţă, din cauză că părinţii mei nu au putut să mă susţină, cheltuielile pentru şcoală erau peste…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Martie 8, 2018 la 11:03pm — Nu sunt comentarii

De vorbă cu Spania

Pielea, măslinie, îi străluceşte. Ochii, cu privire caldă, mă privesc pătrunzători, curioşi. Sunt două migdale aşezate cum nu se poate mai armonios pe faţa curată, limpede. Cu mare efort reuşesc să-mi cobor privirea de pe fruntea înaltă, mătăsoasă, care se continuă cu o coamă de păr strălucitor. Chipul frumos este puternic sprijinit de linia fină a gâtului, ce coboară spre umerii plini de personalitate. Şi ei de catifea, aşa cum este toaptă pielea ei.

Ar fi fost o nedreptate a naturii…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Februarie 1, 2018 la 9:34pm — Nu sunt comentarii

Pâinea

            E ger. De ,,crapă pietrele’’. Nu-i deajuns gerul, mai şfichiuieşte şi un aprig de vânt, care vine să-i dea tărie, gerului. Ajung acasă cu nasul degerat, urechile înroşite şi picioarele ,,bocnă’’.  Aprind focul, îmi frământ un pic de aluat şi coc două turtiţe pe tigaie. Doar căldura pâinii reuşeşte să-mi alunge frigul, pătruns până în măduva oaselor. Gustul pâinii, în plină iarnă, este unul de limonadă, căldura ei este parcă de nisip încins şi dogoare de vară……

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Ianuarie 19, 2018 la 9:18pm — Nu sunt comentarii

Lumi paralele (1)

 

            Pe câmpul învăluit în abur de fum, chilii stau aliniate, cu uşi zăvorâte. Înăuntrul fiecăreia nu se află două lucruri la fel: într-una, o mică icoană, un album cu fotografii. În cea de alături, un cărucior pentru bebeluşi. În cealaltă, o pereche de sandale roşii, alături de o floare de măr. În alta, o fărâmă de turtă dulce. Pe o măsuţă rotundă, joasă, din lemn, cu numai trei picioare, un pahar cu nasturi.  Ţipăt de miei, chiar şi fulgi de nea, într-o alta, se…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Aprilie 13, 2017 la 7:58pm — Nu sunt comentarii

Ziua florilor

Sub stropii reci, gri, ce au început să curgă, pornesc, la pas. Cu degetele strânse, arc, duc geanta cea de zi cu zi, aceeaşi, sobră, nelipsită. Cele ce fac, azi, diferenţa, sunt tovarăşele de drum, şi ele, strânse, de frig. Sunt şase: patru garoafe roşii şi doi trandafiri,  roşii şi ei. Eu sunt grăbită. Ele sunt triste. Şi supărate, aşa cum li se pare că este chipul ce poartă zâmbetul care le-a primit.

Sperau să ajungă, din mâinile unui bărbat galant, în braţele gingaşe ale unei…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Martie 12, 2017 la 12:16pm — Nu sunt comentarii

Cherches la femme!

Nu  ştiu de ce o slăvim ,,de ziua femeii’’. Nu ştiu de ce nu o putem slăvi în fiecare altă zi. Sau de fiecare dată când este, cu adevărat, femeie.

Iubeşti femeia pentru că este frumoasă ? Iubeşti femeia pentru că este deşteaptă ?    Iubeşti femeia care este tenace, sau pe cea modestă ?

Iubeşti femeia dedicată ? Ori pe cea rebelă şi independentă ?

Cred că este greşit să îţi spui că iubeşti un anumit gen de femeie. Căci aceea pe care o iubeşti cu adevărat, nu trebuie să…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Martie 7, 2017 la 10:32pm — Nu sunt comentarii

Îndemn de la Nichita...

…,, Şuier luna, şi-o răsar, şi-o prefac, într-o dragoste mare’’...

            De ceva timp mă bântuie versurile…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Iulie 21, 2015 la 6:46pm — Nu sunt comentarii

Haina îl face, sau nu, pe om

            Desigur, la primul contact vizual, ar părea că hainele purtate de o persoană determină o corectă sau nu primă impresie. Pe cât de importantă este însă aceasta- căci ni s-a adeverit de nenumărate ori- tot pe atât de înşelătoare ar putea fi, parcă de cele mai multe, totuşi, ori. 

            Când ai doar percepţia vizuală a cuiva, pe stradă, pe ecran, la un ghişeu, în tramvai, sau în oriunde, oarecari, locuri, este firesc să ,, categoriseşti’’  persoana în funcţie de hainele…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Aprilie 21, 2015 la 9:27pm — Nu sunt comentarii

Oamnei mari, şi oameni mici

La tot pasul îi întâlnesc.

La tot pasul, în stânga, în dreapta, mă lovesc de oameni. De oameni pe care, cu o încăpăţânare înnăscută, mă ambiţionez să îi înţeleg, să le acord prezumţia de nevinovăţie, să le acord circumstanţe atenuante, atunci când nu fac bine ceea ce ei fac.

            Cu toţii întâlnim oameni ,, de bună impresie’’, caracterizaţi ca ,,de treabă’’, sau ,,ca lumea’’. Este nevoie de timp însă pentru a-i cunoaşte cu adevărat şi, uneori, nu este necesar prea mult …

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Februarie 22, 2015 la 9:25am — Nu sunt comentarii

Viaţa ca un cont

Debităm cu o bucurie. Credităm cu o tristeţe.

Debităm cu o satisfacţie. Credităm cu un eşec.

Debităm cu câştigarea unui prieten. Credităm cu pierderea unui prieten.

Debităm cu o floare. Credităm cu un spin.

Debităm cu învăţături. Credităm cu uitarea a ceea ce am învăţat.

Debităm cu o faptă bună. Credităm cu o faptă rea.

Debităm cu un vis frumos. Credităm cu un coşmar.

Debităm cu optimism. Credităm cu pesimism.

Debităm cu o speranţă.…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Februarie 1, 2015 la 12:36pm — Nu sunt comentarii

Marianele

            S-a născut in urmă cu vreo cincizeci de ani, Mariana. Părinţii erau oameni simpli, modeşti. Amândoi, ,,ceapişti’’, aşa cum li se spunea pe atunci.

            Gospodăria, micuţă şi modestă, nu avea de unde să se dezvolte prea mult, deşi părinţii erau muncitori si chibzuiţi. Le creşteau frumos pe fete, aveau mâncare pe masă, uniforme noi la începutul fiecărui an şcolar.

            Îi plăcuse să înveţe. Dar nu prea multe fete erau încurajate, la vremea aceea, să…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Ianuarie 18, 2015 la 6:56pm — Nu sunt comentarii

Iartă-mă, dacă

 

 

            Iartă-mă, fir de iarbă, dacă te-am smuls brutal, în loc să te preţuiesc pentru seva ta , pe care o aduci din pământ, către mine, alimentându-mi viaţa…

            Iartă-mă, rază de soare, dacă m-am ascuns în umbră, şi nu am rămas, vrăjită, să mă scalzi în lumina ta…

            Iartă-mă, moleculă de oxigen, dacă am viciat, cu respiraţia mea de pământean, puritatea ta absolută…

Iartă-mă, strop de ploaie, dacă nu m-am dezgolit către tine, să…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Ianuarie 18, 2015 la 6:54pm — Nu sunt comentarii

Tăcuţiii

 

            Şi iarăşi vin sărbătorile de iarnă.

            Cu multă bucurie ar trebui să vină. Dar şi cu multe tristeţi ele vin.

           

Fără voia noastră, gândurile se îndreaptă spre bucurie. Deja auzim colinde, deja vedem brazi de crăciun, sau artificii de început de an. Pregătim meniuri, organizăm fieste. Se apropie nebunia sms-urilor şi a reţelelor blocate de atâtea urări. Animalele de sacrificiu îşi ţipă destinul, fără ca nimeni să se întristeze măcar…

Continuare

Adăugat de Caleopi Efrem la Ianuarie 18, 2015 la 6:51pm — Nu sunt comentarii

Lacrimi

Curg lacrimi între cer si pământ.

Curg lacrimi din cer, în pământ.

Parcă sunt, toate, ale tale, ale lor, ale mele. Nu le putem vărsa . Nu avem puterea să le recunoaştem, să ni le asumăm, şi le transmitem, mai bine, către cer. Se contopesc, cele de bucurie, de durere, de frustrare, de dor, de neputinţă, şi cad, se scurg peste noi, şi ajung în pământ, acolo unde , cândva, le vom regăsi.

Vom ajunge printre lacrimile noastre, nevărsate de atâta amar de vreme…

Adăugat de Caleopi Efrem la Mai 1, 2014 la 3:03pm — Nu sunt comentarii

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor