Blogul lui Doria Șișu Ploeșteanu -- Arhiva Ianuarie 2011 (17)

Orizont

Mă întreb de ce mă abţineam din plâns când eram copil. Simt şi acum durerea în gât şi refuz să plâng. Cuvintele îmi rămân cu durere în gât, ca ne-plânsul din copilărie.

Toate faptele, gândurile, sentimentele…sunt în mine, undeva. Închid şi deschid porţi către ceea ce vreau să fiu ori să nu fiu. Am făcut inconştient gestul de a mă ascunde într-un plâns. Când am încercat să simt fericirea m-am izolat cu sufletul în…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 27, 2011 la 6:43am — 2 Comentarii

vânt al pasiunii

mă nasc la picioarele tăcerii

dinspre apus

conştiinţa

respectă semnul trupului gol

ochii

veşnicia unui anotimp în cădere

şi secunda se roagă pentru mâine

astăzi mă sprijin de trepte  cu ochii

vremea păcatului zace în părul meu blond

se mai aude încă un sâsâit

tot aşa

dinaintea tăcerilor

moartea sărută iubirea pe tâmple

viaţă numită minciună

expeditor de drumuri

profil de poet  într-o…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 26, 2011 la 10:58am — 4 Comentarii

din urmă

M-am născut silabisând tristeţea, luxul de a conştientiza drumul unei lacrimi, momentul când ea înfloreşte în tristeţe te face om. Deosebit rămâne destinul. Complicată viziune privind în urma mea! Cine să înţeleagă şi de ce s-ar complica? Frumuseţea acestui nimeni întunecă drumul strălucind de fapt închipuirea că eşti.

Vroiam să mai gust din agonia tăcerii veşnice, vroiam să mă joc suind la cer pământul, vroiam să zac în nemurire cuvinte sacre de iubire. Zăvorul trecutului mă…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 25, 2011 la 1:09pm — 1 Comentariu

ochii mei respiră

trecerea noastră umilă

se repede la gât

şi ne spune

ascultă

cum şuieră piatra

şi cum suspină

de tâmpla-ţi mai trece secunda

pe marginea clipei

mâna se face noapte

doar ochii mai respiră

o viaţă

şi

prima lor moarte

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 24, 2011 la 7:56pm — 7 Comentarii

Unio Mystica

esenţă şi Unio Mystica

recunoşti paşii înăuntrul acestei lumi

te trezeşti că eşti o picătură

ce stinge, prelinge cenuşa

şi trece

pasul îţi rămâne

tipar de răbdare

pe umerii grei

strop de muritor

e aerul pe care-l respiri

iar mâna

devine

haotică răbdare

cu ochii spre cer

te prinzi în culoare

drumul şi piatra

sud şi nord

puncte rămase să suspende fiinţa

între pământ şi eu

dar

taina…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 23, 2011 la 6:00pm — 2 Comentarii

legată de viaţă

singurătatea are miros de migdale

până şi remuşcările rămân pustiite

peste umerii goi plânsul poate să vadă

urmele adormite în dansul trecutului

viaţa tot face noduri

te leagă de picioare şi te lasă un umil trecător

prin propria-ţi trecere absurdă şi de neînţeles

şi tot stai să te treacă sărăcia omului simplu

respirând a jale existenţa

dar cine stă să înţeleagă?

şi la ce bun să cunoaştem acest răspuns de duzină?

de…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 22, 2011 la 9:01pm — 5 Comentarii

alături de tine


păşim ultimul paragraf

solitar

pământul

îşi duce păcatul

strigă o picătură de viaţă la tine

moartea nu e potrivită

 

doar eu

de peste altă lume

te strigam împreună cu vântul

dar

tac

să se audă ploaia

căci ştiu să te trezesc în aceeaşi clipă cu mine

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 21, 2011 la 10:53am — 8 Comentarii

Începuturi

 

            Azi plecăm acasă, pedagoga e tristă. Vine spre mine şi mă cuprinde în braţe.

      ─ Elena mea, tu zeiţă a frumuseţii, o să-mi lipseşti, draga mea, aşa de tare te-ai lipit de sufletul meu. Îi tremura vocea şi din ochi curgeau lacrimi.

      ─ Plângeţi? Nu, vă rog să nu plângeţi. Eu oricum voi plânge în tren.

      Cu o mână îmi mângâie părul, cu cealaltă mă ţine de umăr. Era singura persoană căreia ia păsat de mine. O iubeam.…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 19, 2011 la 12:58pm — 1 Comentariu

indiscret

Învăţăm să fim ori să nu fim , din nepăsarea altora, ai nevoie de timp pentru a contempla sutele de oameni şi tristeţile lor. Mizeria nimicului, uneori, ne bagă pumnul în gură şi-atunci scriem pentru a putea produce iluzia trăirii. Ne trecem prin lucruri supuse de alţii, străbatem drumurile cu mâinile tremurând în jurul paharului cu apă. Inima icneşte a vise. Dorinţa iubirii ne şlefuieşte aşteptarea, rondul prin viaţă îl facem singuri.…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 18, 2011 la 3:22pm — 5 Comentarii

dilema

ce e variabil? totul? ce e totul? o necunoscută?

să intre cuvintele, formele, matematica celor 7 zile, şi 24 de ore plâng după mine, din primii 7 ani, în cele 12 luni, în 4 anotimpuri  încoronate, dau 6 coroane cu 6 bucăţi diamante bătute cu 6 karate şi....vezi mata cin' mai trebe să vie, definiţia spaţiului din gând se…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 17, 2011 la 9:06am — 7 Comentarii

Dincolo de viaţă



Gabi a rămas în pragul uşii de la bucătărie şi ţeapănă mă privea cu ochii mari şi nu zicea nimic. Într-un final ridică vocea acuzator de parcă  era mama.

   – Elena, ce vrei să faci?

            – Deja fac! Fumez de-o oră. De fapt mă prefac...că uite,  nu-mi iese fumul  aşa cum trebuie. Prin muncă voi reuşi, deci muncesc acum Gabi.

    – Nu vezi că nu ştii? De ce vrei să fumezi? Vrei să pari interesantă?

            – Da, normal,…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 16, 2011 la 6:16pm — 3 Comentarii

doar o chestie umană

defect e actul pe care îl ai

din mână în mână

transmitem preludiul cazului

şi e mare lucru efortul

de-a deduce chestia umană

razele soarelui

pică pe retină

obosite imagini

metoda plagiatului cu pălării

e necazul de-a rămâne într-un picior

o linie continuă

îţi face cu ochiul

numeri bălăriile şi zici că-s petale de trandafiri

a cui naiba e culoarea aceasta galbenă?

cine pe cine răsfrânge?

şi cică poetul e poet când merge paralel cu… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 13, 2011 la 3:40pm — 5 Comentarii

un om râde

o lamă uriaşă se rostogoleşte

în firul ierbii

simţeam cum se năpusteşte

pe trupul meu

verdele mirat de neputinţă

i-a cuprins gâtul plâns

cu braţele pline de sânge

un om râde

un altul citeşte ziarul

o femeie îşi ceartă copilul

un bărbat zace în mijlocul drumului

beat şi arogant

după o vreme

violul era o normalitate

mirosul de coniac persista şi în părul ei

i-a cuprins gâtul plâns

cu braţele pline de sânge…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 10, 2011 la 3:12pm — 3 Comentarii

Lovituri

Lovituri

 

Suportam cu greu tot ce trebuia să fac. Mi se impunea zilnic un program milităresc. Am făcut pe plac mamei, dorinţei ei de a face o şcoală profesională, ca apoi să câştig bani, angajându-mă într-o fabrică de confecţii.

Uram meseria asta şi, din prea multa indiferenţă pe care o aveam faţă de acest domeniu, nu se prindea mai nimic de mine. În fabrică la Focşani făceam practică. Muncitorii ne puneau să facem lucrurile cărora ei nu le dădeau…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 9, 2011 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

porţile

pentru a zăgădui
toate câte sunt
mă ascund după univers
apoi străbat cele 12 porţi
dar sărut prima poartă a visării
şi la ultima
în faţa Porţii Luminii
sărut vântul
în dialogul ploii
recunosc simbolul acestei vieţi
cu braţele goale cuprind viitorul
irosind şansa urmelor cu şerpi
pe un intuitiv drum
reprezint cauza

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 8, 2011 la 8:54pm — 1 Comentariu

coşmar - copac uscat

copacul ? cât să fie de uscat?

nu e, numa că nu stă în loc

când mă întind mai bine, fuge

şi rămân aşa cu lăbuţele în aer, miorlăind...

aseară m-am visat iepure

fugeam prin viata

mi se lungisera urechile

şi din când în când mai cădeam în dinţii cei doi

ăia lungi

ăia din faţă, de sub mustăţi

ba…călcam şi pe urechea dreaptă

(e mai lungă, nu ştiu de ce)

ronţăiam la un morcov...

de cine fugeam?

de nebună, singură, de… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 7, 2011 la 6:49pm — 3 Comentarii

aş vrea să...



vrea să pot spune că azi mă îmbăt cu cel mai adânc ocean de iluzii. De

ce nu? Suntem atât de jos şi atât de plini cu pământ încât nu poţi iubi

decât cu o măsură. 



Mai departe de noi nu sunt stelele ci lumea în care trăim, timpul ce-l scurgi într-o apă, rămâi suspendat într-o clipă tăcută şi oarbă şi

şchioapă şi slută. Păcatul acesta stingher,…
Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Ianuarie 4, 2011 la 8:14am — 3 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor