au intrat în mine toți spinii lumii

și oricât de tare strigam sângelui să tacă

îl auzeam în urechi

și-atunci izbeam ochii de cer

ca într-o joacă naivă de copil

după o vreme de trecere

nu mai aud nimic

realitatea a devenit o șoaptă într-un cerc paradoxal

până și dialogul sau reproșul ei din dimineața asta:

- puteai să ucizi cu piatra copilul.

- puteai să nu spui că ăsta-i…

la marginea graniței omorâm timpul

tu ucizi cu pasul tot ce vine din partea mea

uite așa fără să gândim

stăm călare pe graniță

bem ceai sau coniac

și facem pariu care moare primul

nu am luat ca reper prezentul

și nici steagul pe care l-ai înfipt pe malul tău

să nu cazi din cauza ploii cu declarații utile

cum să folosești rugăciunea înainte de masă

există în cărțile alea sfinte de care nu m-am atins

pentru că…

-         capitolul 1-

zidul o naște pe ana

ana respiră pământ

sfântă e scara

bila ţipă la pahar

paharul bea din apa de ploaie

ce vaiet se-aude?

invers e ceasul

limba e mută

cum? lumea e slută?

lumea priveşte la mută

şi cică ninge tot anul

-         capitolul 2-

de undeva de unde nici măcar nu știu

am prins sub unghii omenirea

praful de stele…

-       La atac! Înainteeeeee!

-       Doamne, ajută-ne!

Îndemnul la atac a fost strigat așa de tare încât mi s-a imprimat, pentru tot restul vieții, în mine. O voce groasă și fermă. Mereu demnă și parcă victorioasă chiar înainte de a porni cu armele întinse spre dușman. Pe cine urma să omor? Avea și el copii acasă? Eu aveam unsprezece copii. Nouă fete și doi băieți. Câți am să omor? Atacaaaaați! Parcă eram niște sălbatici. Ce rost…

o secundă a învățat să iubească

doar existenţa s-a oprit în dreptul paharului meu

şi a turnat tot viitorul

se zice că ocazia binecuvântării aparţine

ăluia de o cere

în fapta care stă în vârful unui deget de rugăciune

nu am înţeles greu viața din paharul meu

am zăbovit mai mult pe genunchii singurătăţii

la limita disperării am găsit deschisă o uşă

pragul era prea jos

așa că lumina a sărutat zăpada străinului din…

ţi-aş spune că cerul strigă la tine

că vântul are visele lui

dar rămâi înțepenitul zăpezilor din suflet

nu crezi…