Blogul lui Doria Șișu Ploeșteanu -- Arhiva Februarie 2011 (19)

amintiri

asişti la împerecheri aranjate chiar de tine

crispat e rolul pe care-l joci

că e amor sau viaţă

îţi demonstrează trăirea ta catastrofală

lumea desenată de tine

a viciu sau vis aşa cum ai aranjat ramele

strâmbe şi ruginite

pe marginea pragului de la intrare

urletele respiraţiei tale

nu mai interesează pe nimeni

mereu cauţi un cuţit pentru erecţia ta zilnică

apoi te baţi cu pumnul în piept

că sângele tău s-a prelins peste piciorul… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 25, 2011 la 12:37pm — 2 Comentarii

Mă hrănesc cu mine!



Mâna mi-o văd lucrând la un “tors” din mahon,

E o coadă undeva, unde stă nu oricine,

Cu săracul trecând nevăzut şi oftând,

Ghici la ce?... La peşte autohton!

 

Sunt roşii, bineînţeles, e mult păstârnac

Piaţa e plină şi poliţia e chiar,

“Torsul” se înclină ca-n porumb, la cules

Îl mângâi peste sâni şi sigur îl plac,

Sper, dacă-l vând, să mănânc… caviar.

 

E gata!, mă-nclin în faţa mea…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 23, 2011 la 11:07pm — Nu sunt comentarii

un coniac şi-un vin

şi vântul unde l-a dus?

pe unde rătăciri

am umblat?

de ce firul de iarbă

mereu

e tăiat?

nemărginire verde

să ştiu a mă privi

chiştoc de umbră

care

pe străzi umblă pustiu

adun priviri de oameni

şi nopţi pline de mine

un anonim sărac

un demisol integru

funebru e tutunul

ce viaţa îl fumează

prin degete…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 21, 2011 la 1:44pm — Nu sunt comentarii

un anonim

îmi amintesc de mine

de o viaţă lungă 

ce-mi ajungea până la genunchi

frământam rugăminţi

cerului

şi desenam pe trup

linia vieţii

adăposteam apoi visul

şi  loveam cu tălpile goale nopţile

grădinile pline cu spini

muşcam pe deasupra avutului

neavutului

apoi înghiţeam în sec

pofta mântuirii

şi groapa din care priveam lumea

a devenit casa mea

am întrebat palmele

cine…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 21, 2011 la 6:39am — 2 Comentarii

că suntem ce?

misterul abosoarbe durerea

lacrimi ce vin

nu ca o simfonie

ci un continuu clocot

în sânge şi în toată această şovăială

ce o numim dorinţă

suntem şuvoie de nevoi

mânjim realitatea cu noi

şi fiecare secundă ne pare

mult prea a noastră

dar nu vedem

oare

cum picioarele ne umblă

fără noi în noroi?

avem ochii spre cer

dar sufletul e amputat în pământ

mestecăm în supradoză

visele

apoi ne ghemuim în fericire

ca o răscumpărare… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 20, 2011 la 12:02pm — 5 Comentarii

Şapte ani

Sunt momente pe care nu le pot scrie. Sunt scene comune, căsnicii în care bărbaţii îşi bat femeile. A fost ciudat sa aud o palmă data, acea atingere… nu pot sa scriu asta.

După  7 ani de căsnicie viaţa mea şi a mamei s-a schimbat. Au fost şi zile frumoase trăite alături de tatăl meu vitreg. Mă iubea. Nu mâncam până nu ajungea el acasă. Era bun cu mine. Cu mama se stricase relaţia.

Sora mea urma să se căsătorească la Bucureşti. De când murise tata, pe ele le-a luat o mătuşă în…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 16, 2011 la 2:38pm — 2 Comentarii

sărut pe suflet

tăcerea scade

frunzită iubirea

agăţ de pietre

de timp nemurirea

numele tău

un scut mă preface

sunt foc

ce nu arde

sunt dor

ce nu place…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 16, 2011 la 2:00pm — 5 Comentarii

în laşitatea voastră

dacă te retragi în umbra sau lumina Euclidelor

voi deschide conflict în faţa degradării ce te macină

motivul?

pornim de la ideea de-a elimina un pretext al înecaţilor 

prea setoşi de pasul meu

dispus prea curând să zacă în aceeaşi urmă

în laşitatea mea inutilă

am învăţat să tac

în geamătul acesta

am plătit unui tribut 

ca disponibilitatea libertăţii mele



mişti frenetic şi iraţional din mâini



pe corpul meu s-a aşezat praful

astfel că… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 12, 2011 la 8:08am — 1 Comentariu

abstract în livadă

de-ar fi să te iubesc

aş alege o livadă de caişi

bântuită de trandafiri galbeni

şi-acolo te-aş aşeza printre culori

nu abstracte

și nu cu cearcăne în jurul dimineții

abstractul despre care vorbeşti

e ca o şuviţă albă în părul meu

ai putea să auzi ecoul

sunt departe

dar trăiesc și nu știu să dansez

cu răvăşitul străin care azi mă sărută

pentru prima oară noaptea are miros de vin

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 11, 2011 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

paralel cu mine

paralizaţi de cicatrici
pe ziduri
moartea umblă
e urma vreunei dureri
sau poate doar mâna fierbinte căutând pustiul
în ochi iubirea asmute lumina
un singular pudic
atinge o piatră privind cerul
şi atunci
imediatul se prinde în horă cu albastrul
în afară de mine
infinitul întinde paralel
numele tău imaculat
corectând rândul geometric
din urmă

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 10, 2011 la 7:50pm — Nu sunt comentarii

ce crezi?

eu cred ca se vede cum respira cerul

aşterni dileme

visul se încântă

aceeaşi scară

mai roieşte gândul

rămasă nenăscută dilema

şi  pasul înainte

nu vezi?

dâra din mine

un sânge în pustiu

o rugă ce tresare

un anotimp târziu

real e irealul

a înţelegea firea

un câine tot mai  latră

şi piatra încolţeşte

mai cred

că da

se vede

născut din tine…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 7, 2011 la 2:59pm — Nu sunt comentarii

Plătesc şi plec



Un coniac ironic mă priveşte, Tavanul stă să cadă pe gândurile mele. Un ochi priveşte, altul plânge, privirea mă sapă, mâna atinge fum de ţigară. Prin talpă mă trece fiorul de alb, zăpada mă frige, un câine mă linge, o urmă de sânge mă duce spre bar. Acelaşi gunoi, acelaşi miros de viaţă mizeră îmi umblă prin sânge. Privirea din om mă seacă mărunt. Întreb coniacul şoptit şi zâmbind, cum scapă de viaţă de moarte trăind?

-                    Hei, târfă, ai bani să…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 7, 2011 la 10:24am — 3 Comentarii

Scări

În acest har al timpului găseşti viaţa şi o distanţă între tine şi Dumnezeu. Scara, arderea existenţei noastre, urcăm să ne trecem. Adunăm aşa cum se cuvine închipuiri şi vise. Ar trebui să investim timpul chiar în noi, să ne putem lăsa suspinele pe treapta de jos. Să nu lăsăm timpul să se piardă precum un lucru, chiar dacă Spinoza a spus că timpul e doar un mod de a gândi...pentru că atunci de ce timpul ne vindecă rănile?  

Timpul a rămas alb, suspendat de cer mai strigă încă verde…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 5, 2011 la 1:08pm — 1 Comentariu

timpul şarpelui

păcatul pământului

chemarea cerului

năucitor e

sufletul pierdut

şarpele se lăfăie pe o piatră în dreapta numelui meu

şi adună frunzele

dar vorbeşte cu vântul

apoi mă priveşte şi-mi râde sâsâit prin colţii lui de şarpe

niciodată timpul tău nu a trecut

şi nici nu va veni

dar niciodată nu ai avut timp de nimic

şi nu mă vei avea decât pe mine

frica şoaptelor de iubire

atingerea fericirii pe buze

e o realitate din lumea şerpilor

acolo unde… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 5, 2011 la 10:13am — 2 Comentarii

dincolo de cuvinte

matematic e sunetul clopotului

şi vântul ce sărută buzele

magic spiritul circulă în sânge

desfacem mâinile pentru ca destinul

să-şi etaleze suspinele

remarcă cineva că femeia se vinde

pe vise

hm

iar îmi vine să pun o oserie de întrebări

dar aş deveni patetică

inuman de real e acest pas

şi poate că mi-aş vinde toate clipele

să pot da o viaţă două înapoi

doar pentru a şterge scârboşenia…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 4, 2011 la 8:14am — 3 Comentarii

Ajungi să bei viaţa

Două firi, sunt şi nu sunt, precum o bătaie de vânt, o ploaie de vară, o rază de soare, încerc să fiu orice anotimp păstrând toate stările vibrânde ale frumosului.

Suntem ceea ce vrem să fim într-o clipă, lăsăm fiinţa să ne-o zică. Plăcerea acoperă apoi descoperă treceri de noi, rădăcini cresc din ochi. Încercăm să găsim drumuri dar ne închidem de frica luminii, de aceea las toate sentimentele să spună secundei de râs şi plâns de stare şi infinit suspendând ruga la cuvânt.



Lanţuri… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 4, 2011 la 7:04am — Nu sunt comentarii

m-am dat ţie

un nod de sentimente

abandonat in cifrele prea folosite

in faţa magiei sta globul tău

şi o scară

mă laşi pe mâna infinitului

ai aruncat în dreptul veşniciei

timpul

dar

cine calcă strâmb în timpul slujbei?

cine suflă singurătatea din faţa coroanei?

al cui e sfârşitul?

of

mai taci

am primit globul

am terminat scara

aceeaşi cifră de 7 cu 2 cu 1+1

ametitor e trunchiul

sub care…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 3, 2011 la 12:50pm — Nu sunt comentarii

cititorului

Să nu taci, respiră alături de mine. Aerul acesta poartă culorile ochilor tăi. În singurătatea mea, te aud şi te caut. Te găsesc în cuvânt. Pe un fundal purificat, dau deoparte nisipul şi la capătul unui efort, în mijlocul amputărilor, te veghez cu grijă şi te aşez în mijlocul luminii.

Nu te alinia în faţa cuvintelor plânse. Zidul acesta îşi caută sprijinul în aşteptările mele.…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 2, 2011 la 2:48pm — 3 Comentarii

răspuns

şi-am să tai închipuirea din cuvânt, voi aşterne praf de stele pe cerul chipului meu, dincolo de mâna întinsă arderea bate vânt de iubire. Mângâindu-mi dansul tăcerii lumina îşi face loc în ochii tăi, cititorule...ce vină am dacă nedumerirea acestui dans vine din suflet? Ce pedeapsă e acest cuprins de pământ ce-mi poartă paşii către lume?

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 1, 2011 la 8:49pm — 3 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor