poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 25, 2011 la 12:37pm — 2 Comentarii
Mâna mi-o văd lucrând la un “tors” din mahon,
E o coadă undeva, unde stă nu oricine,
Cu săracul trecând nevăzut şi oftând,
Ghici la ce?... La peşte autohton!
Sunt roşii, bineînţeles, e mult păstârnac
Piaţa e plină şi poliţia e chiar,
“Torsul” se înclină ca-n porumb, la cules
Îl mângâi peste sâni şi sigur îl plac,
Sper, dacă-l vând, să mănânc… caviar.
E gata!, mă-nclin în faţa mea…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 23, 2011 la 11:07pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 21, 2011 la 1:44pm — Nu sunt comentarii
îmi amintesc de mine
de o viaţă lungă
ce-mi ajungea până la genunchi
frământam rugăminţi
cerului
şi desenam pe trup
linia vieţii
adăposteam apoi visul
şi loveam cu tălpile goale nopţile
grădinile pline cu spini
muşcam pe deasupra avutului
neavutului
apoi înghiţeam în sec
pofta mântuirii
şi groapa din care priveam lumea
a devenit casa mea
am întrebat palmele
cine…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 21, 2011 la 6:39am — 2 Comentarii
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 20, 2011 la 12:02pm — 5 Comentarii
După 7 ani de căsnicie viaţa mea şi a mamei s-a schimbat. Au fost şi zile frumoase trăite alături de tatăl meu vitreg. Mă iubea. Nu mâncam până nu ajungea el acasă. Era bun cu mine. Cu mama se stricase relaţia.
Sora mea urma să se căsătorească la Bucureşti. De când murise tata, pe ele le-a luat o mătuşă în…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 16, 2011 la 2:38pm — 2 Comentarii
tăcerea scade
frunzită iubirea
agăţ de pietre
de timp nemurirea
numele tău
un scut mă preface
sunt foc
ce nu arde
sunt dor
ce nu place…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 16, 2011 la 2:00pm — 5 Comentarii
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 12, 2011 la 8:08am — 1 Comentariu
de-ar fi să te iubesc
aş alege o livadă de caişi
bântuită de trandafiri galbeni
şi-acolo te-aş aşeza printre culori
nu abstracte
și nu cu cearcăne în jurul dimineții
abstractul despre care vorbeşti
e ca o şuviţă albă în părul meu
ai putea să auzi ecoul
sunt departe
dar trăiesc și nu știu să dansez
cu răvăşitul străin care azi mă sărută
pentru prima oară noaptea are miros de vin
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 11, 2011 la 1:00pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 10, 2011 la 7:50pm — Nu sunt comentarii
eu cred ca se vede cum respira cerul
aşterni dileme
visul se încântă
aceeaşi scară
mai roieşte gândul
rămasă nenăscută dilema
şi pasul înainte
nu vezi?
dâra din mine
un sânge în pustiu
o rugă ce tresare
un anotimp târziu
real e irealul
a înţelegea firea
un câine tot mai latră
şi piatra încolţeşte
mai cred
că da
se vede
născut din tine…
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 7, 2011 la 2:59pm — Nu sunt comentarii
Un coniac ironic mă priveşte, Tavanul stă să cadă pe gândurile mele. Un ochi priveşte, altul plânge, privirea mă sapă, mâna atinge fum de ţigară. Prin talpă mă trece fiorul de alb, zăpada mă frige, un câine mă linge, o urmă de sânge mă duce spre bar. Acelaşi gunoi, acelaşi miros de viaţă mizeră îmi umblă prin sânge. Privirea din om mă seacă mărunt. Întreb coniacul şoptit şi zâmbind, cum scapă de viaţă de moarte trăind?
- Hei, târfă, ai bani să…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 7, 2011 la 10:24am — 3 Comentarii
În acest har al timpului găseşti viaţa şi o distanţă între tine şi Dumnezeu. Scara, arderea existenţei noastre, urcăm să ne trecem. Adunăm aşa cum se cuvine închipuiri şi vise. Ar trebui să investim timpul chiar în noi, să ne putem lăsa suspinele pe treapta de jos. Să nu lăsăm timpul să se piardă precum un lucru, chiar dacă Spinoza a spus că timpul e doar un mod de a gândi...pentru că atunci de ce timpul ne vindecă rănile?
Timpul a rămas alb, suspendat de cer mai strigă încă verde…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 5, 2011 la 1:08pm — 1 Comentariu
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 5, 2011 la 10:13am — 2 Comentarii
matematic e sunetul clopotului
şi vântul ce sărută buzele
magic spiritul circulă în sânge
desfacem mâinile pentru ca destinul
să-şi etaleze suspinele
remarcă cineva că femeia se vinde
pe vise
hm
iar îmi vine să pun o oserie de întrebări
dar aş deveni patetică
inuman de real e acest pas
şi poate că mi-aş vinde toate clipele
să pot da o viaţă două înapoi
doar pentru a şterge scârboşenia…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 4, 2011 la 8:14am — 3 Comentarii
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 4, 2011 la 7:04am — Nu sunt comentarii
un nod de sentimente
abandonat in cifrele prea folosite
in faţa magiei sta globul tău
şi o scară
mă laşi pe mâna infinitului
ai aruncat în dreptul veşniciei
timpul
dar
cine calcă strâmb în timpul slujbei?
cine suflă singurătatea din faţa coroanei?
al cui e sfârşitul?
of
mai taci
am primit globul
am terminat scara
aceeaşi cifră de 7 cu 2 cu 1+1
ametitor e trunchiul
sub care…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 3, 2011 la 12:50pm — Nu sunt comentarii
Să nu taci, respiră alături de mine. Aerul acesta poartă culorile ochilor tăi. În singurătatea mea, te aud şi te caut. Te găsesc în cuvânt. Pe un fundal purificat, dau deoparte nisipul şi la capătul unui efort, în mijlocul amputărilor, te veghez cu grijă şi te aşez în mijlocul luminii.
Nu te alinia în faţa cuvintelor plânse. Zidul acesta îşi caută sprijinul în aşteptările mele.…
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 2, 2011 la 2:48pm — 3 Comentarii
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Februarie 1, 2011 la 8:49pm — 3 Comentarii
2018
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
şi vântul unde l-a dus?
pe unde rătăciri
am umblat?
de ce firul de iarbă
mereu
e tăiat?
nemărginire verde
să ştiu a mă privi
chiştoc de umbră
care
pe străzi umblă pustiu
adun priviri de oameni
şi nopţi pline de mine
un anonim sărac
un demisol integru
funebru e tutunul
ce viaţa îl fumează
prin degete…