suflet

ce-mi cântă iubirea în cerc

învaţă

privirea din corbi să coboare

lacrimi

ruga fricii spre cer şi pământ

roşu

urlet de lup în piatră se crapă

luptă

un înger cu foc şi cu ierburi

cântă

şi luna şi ziua şi noaptea pe scară

leagă

timpul de urmă cu foc

răspunde

cu sângele sărută năframa învinsă

ţipă

să fiu  cum n-am fost

legendă

ce-şi caută punctul…

Continuare

două puncte sprijină timpul
un zbor de iubire atinge vântul în pas de vals
destinul priveşte la nori
se supune
din val
pe val
ne acoperim cu strigătul acesta
a precis de viaţă
a precis de doi
a răspunsului continuu
din noi în mai noi
fiinţă cu fiinţă
alergător e timpul
strângem în palme visul
şi noaptea
prea urmă să ne urme
prea lipsă dinspre ploi

  - Mamaie!

-         Ce-i?

-         Mama a zis să merg după ea.

-         Aşa?

-         Îhî!

-         Unde?

-         Pe câmp. Mamaie, a zis să iau o găleată.

-         Ia o găleată.

 

Dorul se împarte în bucăţi mici. Dorul de mine - copil, dorul de mine – feiricit, dorul de mine – acum. Patru pereţi şi eu. Frigul intră pe fereastra larg deschisă. În pat, eu. Întins. Fumez. Gânduri peste gânduri. Prin ele caut, scormonesc…

Continuare

îţi răspund cu viaţa ce mă sprijină de zăpadă



şi tac răspunsul ce-mi cântă în mâini strânse-a rugă



întrebându-te unde ai găsit esenţialul desprins de alergare



te trezeşti deja trăind cazul destinului tău



îţi răspund că egalitatea pasului pereche e o linie continuă



că două puncte sunt suficiente pentru echilibru



am aflat izolarea libertăţii respirând pustiul



îţi răspund că ascund în mine ecoul de tine



şi sărut albul din… Continuare

frunzăritul ziarelor e ca o fugă

crepuscul de există

prin fiinţă

cică un timp de are şi-un ţipăt

iubirea mai crapă de ziuă sfârşitul

împăiată simţirea

etern peste tine

izvor lăudat zâmbeşte Apollo

dar nu te speria

frunzăritul susţine

în mână

dorinţa

de o iubire

părerea mea e alta

viaţa ca o harpă

te cere integru

te rupe-n homo faber

nervii să ţină

o lampă te arde

ascultă un colţ

cum speri…

Continuare

am învăţat o secundă să iubească

Continuare

ţi-aş spune că strigătul cerului ţipă vântului curcubeu de vise

rămânem supuşi zăpezilor din suflet

dar ţi-aş spune că şi cuvântul târziu ne conduce

şi-atunci voi aduna rătăcirile într-o înghiţitură de viaţă alinând tăcerile pietrelor

am învăţat râsul

am auzit drumul

am şoptit

în urma cuvântului

tunetului

cerului

din toate nopţile date

am  ştiut de ce marginea tăcerilor amână răspunsul pentru puţină visare

am înţeles că…

Continuare

lipseşte un răsărit din ruga de seară

gheară…

Continuare

mă sfâşie suflet arămiu 

mă atinge cu sânge pe tâmplă

de praf nenoroc mai bate şi vântul

alunec pe boabă - destin prea flămând

presimt cum nu doare o viaţă prea slută

amestec de negru prin mine tot umblă

o şansă mai doarme în pragul fiinţei

ce speră ca piatra să crape-n nevoi

o teamă mă naşte

răsare prin verde

un negru de înger mă calcă prin ploi

sfârşit mai departe lumina nu strigă

sfârşit mai aproape tăcerea sărută

sfârşit de… Continuare