când mă voi cunoaşte pe dinafară

Continuare

miezul luminii cuibăreşte în adâncul nopţii paşi

peste umeri pluteşte privirea

agonie nebună de drumuri

târăşte praful suspinul din oameni

vameşi de fericiri

adrese cioplite în piatră

un cimitir aşteaptă zâmbind

şi florile toate din glastră

aşteaptă

toate

la rând

şi timpul le trece pe toate

ne plouă cu viaţă mereu

doar inima ştie durerea

prin beznă rescrie un vis

făcutu-s-a-n minune…

Continuare

iubirea mă fixează în dreptul sufletului tău

timpul s-a oprit în timp

noaptea se ascunde-n mine

ascult

dincolo de graniţa ta

şi dincolo de cuvinte

aşteptarea

am ajuns înaintea celor şapte ani

aerul e gol fără tine

pe frunte se scurge iubirea

sufletul ascultă poveştile tale

strigă negrul tălpii ce calcă

sânge topit în pustiul de-atunci

Dumnezeu reconstruieşte întâmplări

totul e ceţos

fără…

Continuare

Visul nu mi-a dat pace toată ziua.

O groapă mare. Şi el cade în ea. Nu poate să fie adevărat, aşa mi-am repetat o zi întreagă. Nu i-am povestit visul. A plecat la muncă de dimineaţă fără să zâmbească sau să facă ceva diferit. Şi-a pupat pe frunte cele trei fete şi a plecat. Inima mi se închidea odată cu trecerea orelor. Câinele devenea agitat, lătra degeaba prin toată curtea. Parcă era nebun. Ochiul stâng se zbătea. Îl închinam. În timp ce dădeam fetelor să mănânce se aude cineva…

Continuare

reţete de trăit?
glumeşti
doar jarul îţi  ştie aripa întinsă
strânge corsetul morţii după viaţă
şi lasă lumina lunii să priceapă
că întâmplarea naşte părerea
că valsul se sparge de val pe sub val
că pietrele silnic poartă păcate
săraca lumină
ne cară în spate
suflecă mâneci
se miră orfanul
că frigu-i enorm cât un există
mă lasă pierdută pe vremuri de ploi
un toi ne mai moare
un toi cu nevoi

ploaie de drumuri

cu noi spulberaţi

departe-n aproape tragem de foc

noroc păruit tresare final

şi fals un banal

festival de secunde

sărută o frunză

ce-ţi pică din munte

şi unde mai scaldă pământul pe urme

pe unde rândul ne pierde de mir

cioturi de oase

cimitir agăţat pe frunţile noastre

agităm derbedeu un soare nebun

trosneşte pe tâmplă pustiul a scrum

aşteaptă şi praful din ochi să se nască

să roadă din valuri din noi… Continuare

- Duşmanii vieţii sunt propriile amintiri. Efervescenţa gândurilor dimineaţa, în faţa oglinzilor, arată adevărul despre om.

- Care om?

- Dacă te priveşti în oglindă, tu eşti omul.

Profesorul priveşte mirat studentul. Studentul plictisit cască. Telefonul din mâna lui devine punctul atractiv.

- Domnule profesor, omul se descoperă doar privind la el? şi dacă e aşa, orbul cum se manifestă?

- Orbul ascultă cum creşte prin întuneric lumina. El simte dansul culorilor. Tu… Continuare