După ce-am găsit gândul în gând am început să întreb chipul  despre întâmplări logice și ilogice.  Timpul nu a vrut să aștepte răspunsul. Praful a acoperit așteptarea. Undeva m-am regăsit cu zborul, am simțit albul în piele, am gustat din aerul așteptărilor și m-am spălat cu apa diferențelor de puncte.

 Cineva m-a privit apoi a murit. Luminile morții urmează pașii mei obosiți de bătaia lunii. Consolarea sângelui rămâne apusul visului. Nici țipătul nu atinge valul. Trufaș e vântul ce…

negrul a obosit la capătul mormintelor

călătorii se opresc să culeagă flori mute

apoi mâinile

și ochii

inima

și pașii

zâmbesc pietrelor satisfăcute

am uitat să respir din magia zeilor

am uitat să scriu despre sensul viselor

profeții nu au atins clepsidra

de-aș putea să nu mai caut speranța

aș simți fericirea deasupra valului

mai aproape de mine e viața

dar mult mai aproape e…

nu am lăsat vântul să caute ploile

nici pasiunile să mă găsească

nu am lăsat iarba să-mi atingă tălpile

nici roua să le sărute

nu am lăsat timpul să mă găsească

nici firescul pe răni să mai calce

nu am lăsat gândul să intre în suflet

nici inima să bată firească

m-am aplecat spre pietre cu  mine

și-ai răscolit lumina prin noapte

un cuvânt tropăie

nesfârșit

într-un ritm binar

suspinele

aduse de vânt

răzbună demnități ucise-n lumină

o viață chinuită

face ochi dulci supusei morți

retorică îmbrățișare

de ce mă lași urmelor

nu cunoști pădurea traversată

de grimasa unei lecturi de seară?

ecou filantrop construit pe scena pierzaniei mele

spirit expus în vitrina lașității

îmblânzește portretul iernii ce-mi ține loc de…

Visul rămâne acelaşi în fiecare noapte. Aceeaşi culoare, acelaşi miros al unei iubiri dorite. Simt durerea sufletului geamăn. În prelungirea chemărilor se plimbă sfârşirea precum un sărut fierbinte al morţii.

Distanţa are chipul unui zeu

ce îmi remarcă frica,

prin sabie o vede,

nu luptă,

se opreşte

în faţă mă priveşte.

Un Prometeu în luptă calea o scurtează,

în vânt, în ploi,

un astru o urmează.

minoritar e…

val pictural

o pânză albă 

așteaptă

culori supuse mâinilor

privesc dincolo de gândul așezat nopților

coroană regală

iubire ca definiție la timpul trecut

după ce noi ne-am avut 

distins și perfect

pătimaș e drumul rătăcit

tragic a rămas 

cerul

și noi

precum o sete continuă de angelic și rugă

aprindem câte o stea la fiecare trecere

profund e sângele acesta

ce-mi tatuează…