atunci când nu am ştiut ce să-ţi povestesc

am scris despre mare 

delfini

şi despre fântâna mea din dublin

de parcă drumurile mâncau la aceeaşi masă cu depărtarea

de parcă dorul obosit îşi numără lacrimile în mână

şi de parcă străinii te-ar înţelege

mă rogi să-ţi scriu despre mare

păi da

pentru că valurile le-am ţinut la brâu

în…

spuneam că pentru o clipă dăruită mie

eternitatea va locui la picioarele mele

dar ce să fac la umbra ei

fără să știu rostul acestor ploi?

spuneai că pentru această viață

tăcerea e cel mai frumos vals

e ca un inel cu pietricele albastre

dar ce să fac în lumina ochilor tăi

dacă nu știu unde ne duce clipirea?

nu mai spunem că drumurile ne obosesc

nici de căutări nu mai spunem nimic

pentru că ceea ce nu se mai trăiește

simțim bătrân în…

după-masă praful s-a pus deasupra 

cismarul priveşte fără concluzie proprie

doar un gând negativ clocoteşte încă

şi cică vremelnicia e filosofie

figurile oamenilor par de ceară

spinările coboară până în măduva cerului

o lumânare mai arde la rubrica de aduceri aminte

spre seară praful se ridică

cismarul închide ochii şi într-un…