După cum mulți dintre dumneavoastră știți, Itaca este o revistă de cultură care publică numai scriitori de limbă română ce trăiesc în afara granițelor țării. Itaca apare o dată la trei luni (martie, iunie, septembrie și decembrie), atât on line cât și pe suport de hârtie. Este editată de către Centrul de excelență în promovarea creativității românești "Itaca" - Dublin, din fonduri proprii și nu se comercializează, fapt pentru care nu ne permitem să remunerăm…

- De ce așezi pietrele pe marginea drumului?

- Ai spus ceva? Mama privea mirată.

- Te-am întrebat de ce așezi pietrele pe marginea drumului.

- Arată mai bine. Nu-i așa?

- Cine arată mai bine?

- Drumul. Privește!

- Nu văd decât praf și pietre.

- Ce-ai putea să vezi? Suntem la marginea lumii. Asta e tot ce trebuie să vezi. Îți poți imagina flori dacă vrei.

S-a aplecat spre mine. M-a apucat de mâini cu putere și mi-a căutat privirea.…

mersul pe ziduri e o anomalie

artă e petrecerea ființei ca o normalitate

cuvântul se scurge precum roua

câinii să latre mereu omul

așa zice domnul acela pensionar

și mai zice că sunt bucăți de soare 

care cad pe trupul nostru cu un sărut

dar un pahar cu otravă mereu ne veghează

mama spune că e răul

eu spun că e șoapta…

judecățile...o treaptă înainte



Alunec pe undeva și nu-mi dau seama dacă este frig sau cald. Nu simt nimic. Zgomotul străzii paralizează parcă și fărâma de luciditate pe care o aveam. Voci vesele și triste, trec pe lângă mine, prin mine, peste mine, alunecând și ele spre ceva. Încerc să ascund ceea ce simt. O stare de nervozitate, dar și de apatie. De ce m-ar îngrozi urâțenia oamenilor? Grijile lor nu-s treaba mea. Treaba mea…

Uneori privesc la mine în oglindă și mă întreb de ce nu mai arăt cum arătam acum un an sau doi. De ce chipul ia o altă formă și de ce nu-l mai pot întoarce, nu știu. Alteori vreau să scriu și nu-mi trece nimic prin cap. Pare totul atât de gol încât și totul acela de nimic la care mă gândesc, pare un fulg. Privesc la oameni și le ascult cuvintele. Nu trag concluzii pentru că nu sunt adepta judecăților din oficiu, dar îmi place să compar personalitățile. Apoi,…