da, te aud…

un nenorocit nostalgic şi-a băgat cuvintele în buzunarul de la spate şi a fugit

mi-am amintit că eram oarbă

semaforul știu că doarme în culori schimbătoare

doar că negru țipător nu există

hei, proastă fiinţă blondă mă calci pe nervi

răstignirile proștilor în faţa minunilor nu se termină niciodată

un univers miop și un verde crud mi-a intrat în tălpi

a venit timpul să trec pe partea cealaltă

nu vă supăraţi, e…

îți păzești ultimul pas ca pe o avere

și nu apuci să te întrebi de ce simți în ceafă

măști care-ți suflă îndoieli

ori ce naiba urzește suflarea unui val

și strigi ca un disperat 

mai stau, mai stau...

lacrimi duble cad pe umăr

salamandra din părul tău își deapănă viața în ritmul propriu

ard adevăruri pe mere stricate la…

Faci o sumă să-ți iasă de-o haină? De ce? Importantă e ușa pe care intri, dar la fel de important rămâne  și pragul peste care treci. Poți porni gol dincolo de lume. Și dacă toate se prăbușesc în centrul pământului înseamnă că acesta se transformă în Tartar și probabil că toți vom deveni Sisifi cu bastoane de nuc, încercând să rămânem verticali de dragul oamenilor.

Mărul? Păcat. Mare păcat. Șarpele privește frumosul și-i spune de verde că-i negru, de cer că-i pământ și de oameni că…

am înţeles că întâmplarea e un strigăt

care în pietre se sparge

am înţeles că întrebarea e o dilemă

și că răspunsul pe nicăieri se găsește

am înțeles că nopțile sunt și nu sunt

povești închipuite regește

am înțeles că vântul e rătăcire

și în ruine se prăpădește

am înțeles că viața-i în sud

te-mbracă în alb și-apoi…

motto: ”Paharul meu nu e mare, dar beau din paharul meu”. Alfred de Musset



la fiecare colț așteaptă bezna

ea face dansul corbului mort

în ochii lui vezi cum toți au ucis câte un taur

mai vezi dezmăț și multe alte trupuri arse pe rug

asta e tot ce poți vedea azi

pentru că mâine dimensiunile tale se vor goli

nu bei vin

nu admiri nimic

și nu cauți pe nimeni

nu pentru că-ți este silă ori lene

ci pentru că ai scris pe o hârtie acum o mie de ani…

Mereu am căutat să știu ce-i omul. În afara faptului că judecă, bine sau prost, că este capabil să facă un anume lucru, că-și pune întrebări căutând răspunsuri în altă parte, totuși ce-i omul? În afara faptului că simte, afirmă, înţelege, dar totuși având o perlă în mâini, mă întreb așa-n mintea mea, de ce o aruncă? Ei bine, puteți spune, ei bine astea-s chestiuni fumate de noi toți și chiar nu mai are importanță acum sau mâine sau…

        Peste tot unde privești e o luptă. Până și timpul se luptă. Realitatea a devenit o scenă în care nimeni nu-și mai găsește locul. Fiecare dorește un loc mai pufos, mai înalt, mai cu fițe. Omul își dorește putere și respect, dar nu se întreabă ce oferă pentru a le primi. Pe internet care mai de care își expune punctul de vedere, își expune materialul gratis, doar-doar să primească aplauze și să fie acceptat în rândul mai înalților și prea fericiților înalți, ajunșilor în clasa…