M-am născut în decorul unui străin, expulzată de ţipătul infernal al materiei. Am înfipt mâinile precum o criminală în pleoapele adevărului, în faţa jocului fantasmagonic, să pot trăi explozia de clipe nebune şi să pot uita sărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdut am vrut să iau de mână singurătatea, să iubesc mârşav cuiul destinului înfipt cu dispreţ în mine. Aceeaşi lacrimă sărută zilnic macabra zi încercând să fie domesticită libertate ştiută de toţi şi doar strigată de mine. Totul…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 30, 2010 la 7:08am —
2 Comentarii
îmi dezvelesc dramele pe rând
în faţa mea un câine latră plângând,
talpa îmi calcă într-un sfârşit dor
sufletul gol sângerează bântuit în alt decor.
mâinile murdare adună sărutul de pe jos
varsă pe buze iubire de crin vaporos,
dorinţa îmi crapă fericirea în trei şi în patru
împărţită, apoi adunată la limită rezultă un sihastru.
la marginea bordelului o fată prea albă stă şi plânge
pluteşte miros de blond, prin păr lumină curge,
acru şi nebun e…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 30, 2010 la 7:00am —
2 Comentarii
pe felia mea de sine
te aştept cu un maldăr de nevoi
am pus la păstrare verbul tău paşnic
şi-am rămas cocoţată în primul tablou alb
o utopie susţinută într-o limbă
nu într-o ficţiune de-o noapte în mansarda da
ci într-o iubire amputată de neînţelegerea ochilor din jur.
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 29, 2010 la 5:59pm —
Nu sunt comentarii
Cine dă putere urii de a construi un iad? Cei buni nu vor intra pe poarta iadului doar pentru că se iveşte din senin conceputul că pot intra împreună cu cei răi. În şirul lucrurilor stă doar puterea de a ştii să asculţi frumos. Posibilitatea de a alege o direcţie constă în voinţa visului, ci nu în tropotul cailor.
Talentul adevărului îl dă binele căci el e o visare, un proiect mereu amânat şi urmarit cu un efort istovitor, doar perna ta ştie, o limită pe care n-o atingem niciodată,…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 27, 2010 la 8:42pm —
1 Comentariu
Mă leg de Sartre şi spun că
Nu viitorul este acela care decide dacă viitorul este viu sau mort
Îl neg şi pe Spinoza căci eu nu raportez libertatea
La Raţiune şi nici la Necesitate
Eu spun să simţi, nu de abstract avem nevoie
Şi nici de putred să lovim fiinţa.
Acolo unde vrei tu să dispari va cade utopia
În capul manifestanţilor filosofi
Te vor arunca societăţii să-ţi imprime trei idei,
Nu poeme articulare, acidulare, aristocrate.
Ci ţine minte,…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 27, 2010 la 1:56pm —
Nu sunt comentarii
Rămân cu iluzia lui există, rămân să amestec vise-n dorinţe, rămân un popas din retras...deci sunt! Vânătoarea vieţii se încheie aici.
- Să pleci la ora zece. Ai înţeles?
- Da. Voi pleca…
- Nu glumesc, o să schimb butucul la uşă. Îţi iei ce vrei din casă şi pleci. Dacă nu ai apucat să iei tot, asta e. Schimb butucul. Ai auzit?
- Da. Am auzit, acum sun după maşini. Nu am ştiut că mă dai afară azi…
Sunt chei peste tot, albastrul dezleagă, bate un vânt…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 26, 2010 la 4:42pm —
4 Comentarii
Frigul intră în sânge,
Paşii făcuţi pe zăpadă
Mă dor.
Simt dinţii de gheaţă,
Din mâini nu mai dau
Le-am lăsat adunate-n mănuşi.
Zgomot enervant de maşini,
Figuri de oameni grăbiţi
În direcţia locului de muncă.
Îmi spun în gând
Merg…merg….merg.
Vântul îmi bate în faţă
În fiecare dimineaţă.
Îmi îngheaţă sângele,
Picioarele îmi sunt ca stâncile,
Negre sunt degetele,
Şi-mi spun totul este bine,
Îmi vine sa dansez,…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 26, 2010 la 4:40pm —
5 Comentarii
Îmi ridic ochii peste munţi şi-i las acolo. Ridic mâinile, una la nord alta la sud, sprijinită de puncte întind inima spre cer şi o las pe un nor. Un imperiu de negru, o speranţă, un dans, un foc şi o lacrimă, fac cerc în jurul secundei în care demitizez unicul sărut pe fulgul de nea ce-mi prelinge fiinţa.
nătângă
şterpelită suferinţă
ce cauţi în gropi o fiinţă
când întâmplarea te naşte
la întâmplare te-nchini
figuri premature
bălăcind obosite destinul
cu…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 23, 2010 la 7:08am —
Nu sunt comentarii
Cuvinte simple ameninţate de băltoace, suspin de suflet supus fără vină, cotloanelor, la stindard, la clopot îmbrăcat în aur. Apune viaţa, ca un animal greu, cărând în spate iubiri false şi în palme ghemuitele, îngheţatele, nevrutele lacrimi.
Ucisă într-o lacrimă de iubire, târziul s-a-nchinat nesupusului, drumului fără capăt.
Pentru că tristeţea mărturisită înseamnă frumuseţe, am rămas vizavi de mine. Oamenii buni văd asta şi de-aş putea aş râde deodată toată fericirea de teamă, ca…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 22, 2010 la 5:51pm —
Nu sunt comentarii
când echilibrul îţi dă târcoale
un glonţ îţi face cu ochiul
naivitatea pare o poezie de succes
mai bâzâie vocea ta caldă în gustul cafelei
zulufii îmi atârnă pe tavanul tău
cât crezi că te aştept lângă becul spart
în jurul respiraţiei mele
se aude un ticăit lat
cică e un ecou
inofensiv e pustiul
am înălţat toate dimineţile
în dreptul numelui tău
lumea
ca o frunză
tremură sub razele ce curg pe tine
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 22, 2010 la 9:49am —
4 Comentarii
când viaţa ta apare ca o zi de leafă
şi o rogi să mai stea
încremenită în faţa unui pahar cu vin
când puterea de-a părea indecent macină
răbdarea
viitorul rămâne doar un gând
sigilat în nobleţea prăbuşită în primul şanţ
un permanent dezechilibru rânjeşte pe faţa ta
fluturi o sărăcie cu mîinile la spate
apoi dispari după primul colţ
să dai pe gât din prima leafă
lumea stricată din jurul tău ameţit
tu meriţi dezmăţul de-a…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 20, 2010 la 8:36am —
Nu sunt comentarii
o fiară plânge,
doare,
strigă la albastru,
se scurge clipa
sângele-i suspină,
un Prometeu în luptă
calea o scurtează,
în vânt, în ploi, un astru o urmeză.
Minoritar e gândul,
în noapte mă vânează
un zeu remarcă frica,
în sabie mă vede,
nu luptă
se opreşte,
din victimă în pradă iubirea poposeşte.
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 15, 2010 la 9:23pm —
Nu sunt comentarii
( din ciclul Cyrano)
Iubim din teamă, fugim de păreri, nu bietul Shakespeare crede-n absolut şi nici cuvântul scufundat în ape, lacrimi de iubire. Amurg rănit de o părere, iubeşti ori nu iubeşti, îţi pare noaptea o cunună, regatul ascunde eroul bătut de lună plină.
Nu avem timp să căutăm sfârşitul, misterul se află în urma trecătorilor. Un element din profeţie se încolăceşte de mijlocul femeii îndrăgostite.
Dacă tu iubeşti de departe de ce respingi orice dovadă?…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 15, 2010 la 8:28am —
Nu sunt comentarii
Am fost să mă caut şi am găsit un gol, am întrebat golul unde umblă fericirea şi a tăcut. Am întrebat tăcerea unde sunt şi mi-a arătat spre moarte, am întrebat moartea unde e viaţa şi mi-a aşezat degetul pe buze. Cuvintele suntem noi. Dincolo de înţelesuri sunt chei.
Vina noastră e aceea că simţim. Confirm cu durere o durere supărătoare pentru alţii...dar cui pasă? Sunt oameni povestitori de oameni.
Clipele sfârşesc la mijloc de drum. Pietrele căzute la picioarele câinilor crapă în…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 13, 2010 la 8:02pm —
Nu sunt comentarii
La prima bătaie de vânt
Lacrima snopeşte obrazul reginei
Sub tăcere
Cyrano loveşte trecerea din zorii zilei
În noaptea ce-o despică în vise de iubire
Sunetele plânsului despică palatul în două
Se înfruptă păcatul din tăceri îmbălmăsate cu ruga ascunsă sub pernă.
Demonii îşi schimbă culoarea în fiecare noapte.
Un crin se răsfaţă în mersul burghez al cerşetorului.
Căpitanul…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 13, 2010 la 11:22am —
Nu sunt comentarii
Taverna se prinde în părul meu
Liniştea fumului de ţigară
Leneveşte pe buze
Un gol de foame îşi cântă dorinţa
Pe şira spinării
Insomnii parşive şi goale
Seamănă în ochi disperare.
Întinde mâna la orizonală
Corpul chicoteşte în tăvăleala hazardului
Nimicul face cu ochiul
Nimicul se îndoapă cu mine
Şi tot el serveşte amorul pe pâine.
Din pleoape sâsâie…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 12, 2010 la 11:54am —
Nu sunt comentarii
tăcerea mă roade
eu caut iubirea
agăţ timpul de pietre
de timp nemurirea
când numele tău
în scut mă preface
sunt foc
ce nu arde
sunt dor
ce n-am pace
mi-e inima-n hău
prin munţi
şi pe ape
prin visul
din mine
mă rupe căderea
dar cad lângă tine
mă ghemui
pitică
în palmă-ţi adorm
pe suflet sărutul
mă doare enorm
şi totu-i etern
şi mi-e frică...
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 11, 2010 la 11:52am —
Nu sunt comentarii
Am greşit în singurătatea mea alegând viaţa. Adevărul eşti tu, cel ce iubeşti. Am închis ochii şi-am plâns.
O umbră se plimbă peste mine. Doar o întrebare mă doboară spre adâncul cerului, în strigăt mă caut. Iubirile adevărate şoptesc nopţile. Mă doboară nevoia de mine.
Mă lipesc toată de moarte, închid ochii şi tac. Ştt, se aude albastrul cum urcă. Un nimic îmi cuprinde tot corpul şi mi-e frig. Unde exist? De ce lacrimile dor? De ce plâng cu ochii deschişi? De ce doare…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 11, 2010 la 11:40am —
Nu sunt comentarii
Aici sunt! Amprenta iubirii se face cu fiinţa din fiinţă. Eleva îţi răspunde bine, să plutim în întuneric umăr la umăr!
O mare confuzie, se ridică norii, pe Cyrano îl caut, suspinu-i se aude. Ce e iubirea şi câte praguri are? Ce suntem, unde mergem, un întuneric vine? Pe timp îl ţin de mână, îl rog să stea în loc, pe Cyrano îl caut, prin ramuri mă sufoc.
Marea îmi suflă în faţă iubirea,
Agăţ de pietre şi timp nemurirea,
Memoria ta în cuvinte preface
Un foc ce mă…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 10, 2010 la 8:53am —
Nu sunt comentarii
Năluca înţepeneşte sfârşitul sărutului
Sub cupola albastrului tău
O pânză de paianjen se lăfăie
Din lumea cealaltă
Se aude o ceartă între iubiţi,
Sfârşiţi de banal
Zbiară de gelozie.
Prostia se holbează la picioarele mele
Pocneşte pragul hămesit de nopţi beţive
Vecine cu moartea.
Nu pun mâna peste cadavre
O umbră regală sărută fruntea
Coroana reginei a…
Continuare
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 9, 2010 la 12:00pm —
Nu sunt comentarii