Blogul lui Doria Șișu Ploeșteanu -- Arhiva August 2011 (9)

suspect de sorți comune

un punct cardinal

a urmat primul pas
Steaua Nordului
păzește  ultimul zid

dar ce chipuri suspendate de măști suflă în tâmplă?
ce cale urzește suflarea unui val?
strig a pustiu
 lacrima dublă cade pe umăr…
Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 31, 2011 la 2:12pm — Nu sunt comentarii

amice

nu e adevărat
sau e?!

eram prinsă într-o sârmă ghimpată

pentru că am făcut aceeași greșeală ca tine

mă gândeam la dulcegării de tipul 

viața mea…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 31, 2011 la 1:11pm — Nu sunt comentarii

mă citești?

dragostea nu se pierde

ne caută în fiecare timp
și are miros de primăvară
ce râu arde la apus de soare?
bem nerăbdarea de-a ajunge scopul
privește punctele din cerc
se adună grămadă în cercuri
înseamnă că ne apucăm de numărat
un punct ție
un punct mie
până când formăm un pătrat
ne așezăm în colțuri și numărăm zilele
una ție
una mie
până când…
Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 25, 2011 la 9:14pm — Nu sunt comentarii

Mă doboară nevoia de mine

Cred că n-am scăpat un vis în care să nu-mi imaginez iubirea. Simţeam în mod real durerea sufletului geamăn. În prelungirea chemărilor se plimbă sfârşirea precum un sărut fierbinte al morţii. Distanţa are chipul unui zeu ce îmi remarcă frica, prin sabie o vede, nu luptă, se opreşte în faţă mă priveşte. Un Prometeu în luptă calea o scurtează, în vânt, în ploi, un astru o urmeză. Minoritar e gândul, pe aripi mă scurtează.

Ape limpezi purifică adevărul, libertatea rămâne un gând al vieţii.…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 12, 2011 la 6:50pm — 2 Comentarii

Uzura unui gând justifică lipsa lui?

Căutăm timpi pierduți pentru a recupera din viață sau pentru a înțelege fericirea? Firescul își găsește loc în dorință.  Să ne întrebăm unde-i realitatea? În libertate.  E adevărat că nu e nimic deosebit între vechea și noua avangardă. Abdicăm în fața libertății folosind cuvântul. Ne înfășurăm în gânduri și culori. De ce răul devine o tendință firească? Așez deoparte laitmotivul multor tragedii pentru că simt piciorul în gol, în mijlocul lumii.

Am admirat întotdeauna calmul…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 12, 2011 la 6:33pm — Nu sunt comentarii

Regina din Heliopolis

când am mers pe furiș

noaptea

să văd biserica în lumina lunii

toți câinii m-au lătrat

și-au lins dâra de sânge

ce-mi curgea din genunchi

dar pașii făcuți în dansuri șoptite

au prins curaj

am atins apa Haosului

doar pentru a săruta prima bucată de pământ cu trupul umed

am visat că am fost regină peste Heliopolis

că timpul a început

la țipătul meu

și clipele pierdute au luat forma de ziduri galbene

umbra ceasului ocrotită de…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 12, 2011 la 9:13am — Nu sunt comentarii

dau un val pentru puțină viață

dau un val pentru puțină viață

 

timpul mut

se plimbă prin corpul meu căutând uși albe

zvâcnește pragul

de fericire și de dor sperând ca tălpile unei secunde

să-l atingă

dar

amurgul se așterne

cu vânt

și ploaie

cu iarnă

și cenușă

peste goana mea din apus

vrând să mai țin viața de mână

am uitat că ochii-mi sunt cu pământ

iar la capătul podului

m-a legat întâmplarea de…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 11, 2011 la 9:58am — Nu sunt comentarii

moartea face cu mâna...nebuna

o lamă uriaşă se rostogoleşte

în firul ierbii

simţeam cum se năpusteşte

pe trupul meu

verdele mirat de nebunie

i-a cuprins gâtul plâns

cu braţele pline de sânge

un om râde

un altul citeşte ziarul

o femeie îşi ceartă copilul

un bărbat zace în mijlocul drumului

beat şi arogant

după o vreme

violul era o normalitate

mirosul de coniac persista şi în părul ei

i-a cuprins gâtul 

cu braţele pline de sânge uscat

cineva…

Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 8, 2011 la 10:59am — Nu sunt comentarii

tristețile reginei

cerul a văzut tristețea în ochii ei

s-a speriat și s-a ascuns după lună
luna a văzut lacrimile cerului la picioarele ei
s-a speriat și s-a ascuns după Stella Maris
dar ea a rămas cu pământul
și-a făcut culcuș de regină
lângă o fântână a început să se roage
nopțile să le cheme
să le vorbească despre pietre și trecut
tristeți valsând pe roua dimineților duminica
e singura zi în…
Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la August 3, 2011 la 10:19am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor